Spete procedura insolventei. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 334/
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței nr. 1514/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator IT MANAGEMENT T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, lichidatorul debitoarei a depus concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1514/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL T reprezentată de lichidatorul judiciar IT Management T, în contradictoriu cu creditorii AVAS B și T, dispunându-se radierea debitoarei din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar IT Management de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că la data de 11.09.2008 lichidatorul judiciar IT Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 335/13.02.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea fiind publicată și în ziarul "T " din data de 12.05.2008, conform art. 61 alin. 3 din Legea insolvenței precum și în Buletinul Procedurilor de Insolență, că s-a întocmit și comunicat tabelul definitiv al creanțelor în care sunt înscriși creditorii T cu suma de 23.118,00 lei și AVAS B cu suma de 4.605,83 lei și că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei, invocând în drept dispozițiile art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă); când hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Se învederează instanței că potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006 pe care le apreciază ca fiind aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Astfel, se arată că potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu exista posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
AVAS arată, de asemenea, că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că, potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și că, potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în insolvență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că, pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS A către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
IT Management, lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL, a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în tot a sentinței recurate.
În motivare, se arată că procedura simplificata de insolvență a fost declanșată împotriva debitoarei prin încheierea nr. 335/13.02.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 1, alin. 2, lit. e din Legea nr. 85/2006, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar ANAGEMENT
Având în vedere faptul că lichidatorul nu a intrat în posesia documentelor contabile, deși a depus toate diligențele, iar creditorii nu au prezentat până la această dată nici o dovadă că societatea ar deține bunuri în patrimoniu, a considerat că debitorul se încadrează în prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, legea privind procedura insolvenței impunând celeritate în desfășurarea acesteia, astfel cum este specificat de legiuitor în art. 5, alin. 2.
Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi antrenată dacă au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență prin una dintre faptele enumerate la art. a-
Practica în domeniu arată că, în conformitate cu art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, se impune arătarea concretă, atât a faptei cât și a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciu, precum și modul în care fapta este legată de acest prejudiciu, respectiv demonstrarea acelor acțiuni ale reprezentanților societății care se încadrează în prevederile legale și care au dus la starea de insolvență.
Raportul de cauzalitate între fapta personală a membrilor organelor de conducere și prejudiciul suferit de către averea debitoarei și în egală măsură de către creditori, este una din condițiile necesare pentru antrenarea acestei răspunderi și ea rezultă din formularea legiuitorului "au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin una dintre următoarele fapte."
Un raport juridic comercial poate duce la starea de insolvență a societății comercială fără a fi săvârșită vreo faptă prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, nepredarea actelor contabile către lichidator neechivalând cu aplicarea art. 138 lit. d față de administratorii debitoarei, întrucât nu se poate dovedi îndeplinirea condițiile răspunderii civile delictuale față de aceste persoane.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, excepție ridicată din oficiu de instanță, Curtea reține că recursul formulat este tardiv.
Hotărârea judecătorului sindic a fost comunicată conform art. 7, alin. 1 din Legea 85/2006, la data de 07.10.2008 prin publicare în, astfel cum rezultă din înscrisuri de la fila 75 dosar fond.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 2 din legea 85/2006, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, creditoarea a înregistrat recursul de față la 21.10.2008, deci peste termenul prevăzut de lege, aceasta fiind singura dată certă și care poate fi luată în considerare față de înscrisurile de la dosar (nu există plic cu eventuală dată anterioară a poștei), astfel încât, văzând art. 312.proc.civ. se va respinge ca tardiv recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de creditoarea AVAS împotriva sentinței comerciale nr. 1514/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. /19.03.2009
TEHNORED. /19.03.2009/2 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
