Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 383/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Reșița, având ca obiect procedura insovenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 383/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditorul C-S la raportul final de lichidare și s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Reșița.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "" SRL Reșița și radierea debitorului "" SRL Reșița, din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că la data de 27 ianuarie 2009 lichidatorul Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului "" SRL Reșița, județul C- a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului,
Constatând că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.821/JS/23 octombrie 2008, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator Reșița și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006,
Constatând că la masa credală s-au înscris creditorii DGFP C-S, ITM C-S și SA T, valoarea totală a creanțelor fiind de 4.015,55 lei,
Lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că nu a identificat bunuri în averea debitorului ori sume de bani de recuperat, iar la sediul social debitorul nu mai desfășoară activitate,
La raportul final de lichidare a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr.85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art.138 și comunicarea raportului de către lichidator în sensul continuării procedurii de lichidare a debitorului cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate.
Judecătorul sindic a pus în vedere reprezentantului lichidatorului prin încheierea de ședință din data de 02.04.2009, să completeze raportul final în ce privește motivele pentru care consideră că nu se impune atragerea răspunderii patrimoniale.
Lichidatorul a completat raportul final pe care l-a depus la dosarul cauzei în data de 13 mai 2009, precizând că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale cu referire la fiecare dintre faptele enumerate la literele a-g ale art.138 din lege.
C-S nu a mai formulat obiecțiuni la raportul final completat de lichidator.
Obiecțiunile formulate inițial de creditorul C-S sunt neîntemeiate întrucât lichidatorul Reșița corect a apreciat că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului.
Fapta de nepredare a actelor contabile nu poate fi reținută ca și cauză ce a provocat direct starea de insolvență a debitorului întrucât a fost săvârșită după deschiderea procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic a apreciat că în mod temeinic lichidatorul nu a promovat acțiunea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere faptul că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prev. de art.998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Din actele și înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale și în mod corect nu s-a promovat această acțiune.
Față de aceste considerente, a respins obiecțiunile formulate de creditorul C-S, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând, casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare se arată că sentința comercială este netemeinică și nelegală.
C-S are o creanță certă fată de pârâta debitoare în sumă de 2.771 lei RON.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea ".
În conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, republicată:
(1)"Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Potrivit dispozițiilor art. 11 al.4 din Legea nr. 82/1991 republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionarii patrimoniului.
Administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea nr.85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006: "(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic sa fie autorizat sa introducă acțiunea prevăzuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, în raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori daca acesta a omis sa formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) amenința sa se prescrie."
Procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului Judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Față de motivele mai sus invocate solicită admiterea recursul, casarea sentinței comercială nr. 383/JS/25.06.2009 ca fiind nelegală și netemeinică, și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să modificați sentința, și dispunerea antrenării răspunderii materiale a administratorului, cu obligarea acestuia să plătească C-S suma de 2.771 lei RON, reprezentând creanțe bugetare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat.
Singurele critici aduse de creditoarea DGFP C-S sentinței civile nr. 549/27.09.2007 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 383/25.06.2009, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea C-S nu poate fi primit, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 383/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../02.02.2010
Dact. /03.02.1010
Prima instanță - Trib. C-
Judecător sindic -
4 ex./2 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
