Spete procedura insolventei. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 70/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Agroindustriala SA prin lichidator judiciar Insolvency T, având ca obiect procedura insovenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic din partea lichidatorului judiciar pentru debitoarea intimată și consilier juridic pentru creditoarea recurentă T, lipsă fiind creditoarea recurentă
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul părților cu privire la recursurile de față.
Reprezentantul creditoarei recurente DGFP T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, susține și recursul creditoarei AVAS
Reprezentanta debitoarei intimate pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 70/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a 70/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată în cauză, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței debitorului - D SA, radierea debitorului din registrul comerțului și în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul judiciar Insolvency T de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că, cu ocazia rejudecării și având în vedere dispozițiile hotărârii de casare, judecătorul sindic a dispus comunicarea raportului final către creditorii înscriși în tabel.
Creditoarea AVAS a formulat obiecțiuni la raportul final criticându-l o dată pentru faptul că deșii s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile și s-a dispus plata unui avans al onorariului expertului desemnat, această probă nu a mai fost administrată, deci judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost investit și în al doilea rând pentru faptul că deșii mai există bani de recuperat de la diferiți debitori ai debitoarei, s-a procedat totuși la întocmirea unui raport final prin care se cere închiderea procedurii.
Analizând obiecțiunile acestei creditoare și văzând dispozițiile din hotărârea de casare privind analizarea susținerilor privitoare la angajarea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, judecătorul sindic a procedat la admiterea probei cu expertiza contabilă, încuviințată în primul ciclu procesual la 26.01.2006 în scopul dovedirii incidenței în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței.
În acest sens s-a dispus plata onorariului de expert, sub sancțiunea decăderii din probă, a creditorilor ce au solicitat efectuarea expertizei în susținerea cererii lor, iar aceștia, nemulțumiți de cuantumul acestui onorariu, au refuzat să îl achite.
În consecință instanța a procedat la aplicarea sancțiunilor prev. de art. 103 coroborat cu art. 138 alin 1.proc.civ, constatând decăderea din proba cu această expertiză a creditorilor, urmând a soluționa cererea întemeiată pe art. 138 din Legea 85/2006 în temeiul celorlalte probe administrate, și existente în cele 7 volume ale dosarului cauzei.
Analizând incidența în speță a dispozițiilor ce reglementează atragerea răspunderii personale pentru persoanele ce au condus activitatea societății debitoarei, judecătorul sindic a constatat că nu se poate reține în sarcina membrilor organe de conducere ale debitoarei, săvârșirea vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzută de lege care astfel să conducă la obligarea la plata pasivului neacoperit al insolvenței.
Au fost analizate toate actele contabile ale societății: registrele prev. de art. 177 din L 31/1990, registrele comerciale reglementate de Codul comercial și de Legea contabilității ( registrul jurnal, registru inventar, Cartea M), bilanțurile contabile, balanțele de verificare, situațiile privind încasările și plățile efectuate de societate, conturile de profit și pierderi, actele juridice încheiate de societatea debitoare, anterior deschiderii procedurii de faliment, și s-a analizat dacă se regăsește săvârșirea de către membrii organelor de conducere ale societății, a vreuneia din faptele prev. de art. 138 din Legea 85/2006 (fostul art. 124 din Legea 64/1995, sub imperiul căreia s-a deschis procedura față de debitoare).
În acest sens s- concluzionat că nu sunt aplicabile în cauză aceste dispoziții, ce reglementează răspunderea patrimonială a persoanelor ce au condus activitatea societății față de pasivul neacoperit al acesteia, neregăsindu-se în conduita lor nici una din faptele expres li limitativ prevăzute de lege.
Astfel nu au fost folosite la societate în folosul propriu al administratorilor, actele de comerț s-au efectuat în folosul societății, iar continuarea activității a fost făcută în redresării debitoarei și al obținerii unor venituri care să acopere datoriile societății, contabilitatea s-a ținut conform legilor aplicabile, nu se regăsește vre- ascundere sau deturnare a activului societății, mărirea fictivă pasivului sau folosirea unor mijloace ruinătoare pentru procurarea unor fonduri.
Societatea a ajuns în insolvență din cauza specificului activității sale în care obținerea rezultatelor este condiționată de factorii de mediu, sol și climă, din cauza unor disfuncționalități ivite în cadrul întregii activități agricole, de felul lipsei de materie primă și al prețurilor scăzute obținute pentru produsele agricole în condițiile unei concurențe a producătorilor externi.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat neîntemeiate obiecțiunile creditoarei la raportul de închidere în ceea ce privește aplicarea art. 138 din Legea insolvenței și totodată, pentru aceleași considerente a respins și cererea acestei creditoare formulată în același sens.
Judecătorul sindic a considerat neîntemeiată și obiecțiunea privind soluția aleasă de lichidator privind cesionarea creanțelor debitoarei către creditorii acesteia, având în vedere argumentația adusă, ce vizează evitarea unor cheltuieli, posibil de nerecuperat, nejustificate față de sumele ce s-ar putea ipotetic obține - având în vedere și timpul M scurs între data propunerii și momentul prezentei analize și situația concretă a respectivilor debitori ai debitoarei ( o parte din ei se află în prezent, la rândul lor, în insolvență).
În consecință, a respins obiecțunile creditoarei la raportul final al lichidatorului și constatând că au fost distribuite sumele obținute în urma lichidării, judecătorul sindic, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarele AVAS B și T solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei.
În motivare ambele creditoare au arătat că răspunderea vizată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială, iar prezumția de culpă a persoanelor prevăzut de acest text legal rezultă din faptul ajungerii debitoarei în încetare de plăți și a declanșării procedurii insolvenței împotriva acesteia.
Se mai arată de către recurente că din actele dosarului și din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că persoanele din conducerea societății comerciale debitoare nu s-au preocupat de ținerea contabilității acesteia în mod legal, în sensul că volumul plăților din casierie depășește plafonul prevăzu de lege, nu există Registru inventar, nu sunt reflectate corect sumele corespunzătoare profitului sau pierderilor. Toate aceste deficiențe se încadrează în dispozițiile art. 138 lied. d din Legea nr. 85/2006.
În cauză au formulat concluzii scrise lichidatorul Insolvency și administratorul social, solicitând respingerea recursurilor declarate de creditoare ca nefondate, întrucât în cauză acestea nu au fost în măsură să dovedească niciuna dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Mai mult deși creditoarei AVAS i sa încuviințat proba cu expertiza aceasta din culpa sa a fost decăzută din probă, deoarece a refuzat să achite onorariu cuvenit expertului, ceea ce demonstrează culpa procesuală a acestei creditoare în efectuarea acestui demers.
Examinând recursurile astfel formulate prin prisma motivelor invocate, a apărărilor ridicate, precum și potrivit disp. art. 304 pct. 9, 3041și 306 alin. 2. Curtea de apel constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ca și cele ale art. 137 alin. 1 din anterioara Lege a reorganizării judiciare și falimentului, nr. 64/1995, prevăd cu titlu de cerințe imperative următoarele condiții necesar a fi îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere, supraveghere a debitorului persoană juridică, precum și a oricăror altor persoane, care au cauzat starea de insovență a debitorului aflat în procedură: săvârșirea uneia dintre faptele enumerate la lit. a-g ale aceluiași alineat; printr-o astfel de faptă să se fi cauzat starea de insolvență a debitorului.
Alăturat acestor condiții prevăzute cu titlu special de Legea insolvenței, mai este necesară îndeplinirea cumulativă a celorlalte cinci condiții necesar a fi îndeplinite pentru răspunderea civilă delictuală, prevăzute de art. 998 -1000 Cod civil, și anume: să se fi săvârșit o faptă cauzatoare de prejudicii, fapta să aibă caracter licit; să existe legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu; să existe vinovăția persoanei făptuitoare; să nu existe o cauză de exonerare de răspundere civilă delictuală.
O primă observație a Curții este aceea că așa cum rezultă din actele dosarului nr. 62/S/2004, devenit 3348/2004 al Tribunalului Timiș, creditoarele S și T și-au întemeiat acțiunea în răspundere pe dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995. Aceste texte corespund în prezent dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 ce guvernează procedura insolvenței.
Prin urmare, prin sentința civilă atacată cu prezentul recurs judecătorul sindic nu avea obligația de a cuprinde în soluția sa toate cazurile de antrenare a răspunderii patrimoniale ci doar cele două ipoteze evocate prin cererea creditoarei recurente și lichidatorului judiciar.
Tot astfel și Curtea de Apel se va considera investită prin cererea de recurs numai cu criticile aduse de creditoarele recurente pe terenul incidenței cazului de antrenare a răspunderii patrimoniale a intimaților prevăzut de art. 138 lit.
În stabilirea acestei răspunderi instanța de recurs constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite premisele legale impuse atât de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cât și de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, referitoare la existența unuia dintre cazurile invocate în cererea de antrenare a răspunderii, iar prin fapta reținută în dreptul unuia dintre aceste cazuri să se fi cauzat sau să se fi contribuit în mod determinant la dobândirea stării de insolvență a debitorului persoană juridică.
Drept urmare Curtea de Apel constată că faptele invocate în acțiunea de antrenare a răspunderi de către creditoarele S și T nu au fost dovedite, iar prin aceasta nici condițiile răspunderii civile delictuale, apreciate cumulativ astfel cum rezultă ele din aplicarea coordonată a dispozițiilor art. 138 alin. 1 li d din Legea nr. 85/2006 ( anterior art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995) și a dispozițiilor art. 998 - 1000 alin. 3 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 70/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../03.02.2010
Dact. /03.02.2010
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
5 ex./3 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
