Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
Decizia NR. 370/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimatele creditoare:SC SRLcu sediul în S,- A,jud.B,SC,--72,SC SAcu sediul în P N, str.-, -.2,.B,. 45, jud.N, domiciliat în, str. -,nr.1, jud.B, domiciliată în S, str. -, - 2,. 10, jud.B, domiciliată în S,-, jud. B,SC SAcu sediul în O, șos.-, nr. 2., jud.B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, intimata debitoare SC ,-, jud.B, prin lichidator cu sediul în O,-, - 60,. 29, jud. B, intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, împotriva sentinței nr. 901/F din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B- consilier juridic în baza delegației nr. 29582/08.09.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei creditoare solicită admiterea recursului formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 901/F/2009 Tribunalul Bihora respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditorii Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
A dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA, cu sediul în S,-, jud. B, cod de identificare fiscală și număr de ordine în registrul comerțului J- și radierea acestuia din registrul comerțului.
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut eferitor la obiecțiunile la raportul final formulate de către creditorii Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, asupra raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și asupra cererii de închidere, instanța constată următoarele:
La data de 27.11.2007 lichidatorul judiciar al debitoarei SC SA a depus raportul final prevăzut de art. 129, solicitând totodată închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în temeiul art. 132 alineatul 2 din Legea nr. 85/2006.
Prin obiecțiunile la raportul formulate de către creditoarea Agenția Domeniilor Statului, aceasta a solicitat completarea raportului întrucât acesta este sumar întocmit și nu cuprinde o sinteză a întregii proceduri. Lichidatorul nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței și nu precizează posibilitatea de recuperare a creanțelor tardive depuse înscrise în tabelul creditorilor. De asemenea, lichidatorul precizează că s-a predat parțial arhiva societății la organele statului și că restul a fost depozitată dar nu se specifică sediul depozitării.
Prin obiecțiunile la raportul formulate de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, aceasta a solicitat refacerea raportului în sensul de a se preciza de către lichidator a incidenței tuturor împrejurărilor prevăzute de art. 138 alineatul 1din Legea nr. 85/2006 și eventual, a persoanelor culpabile de insolvența falitei.
În ceea ce privește această din urmă obiecțiune, invocată și de către creditoarea Agenția Domeniilor Statului, instanța constată că atât prin raportul final, cât și prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul și-a exprimat punctul de vedere cum că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 alineatul 1din Legea nr. 85/2006 pentru formularea unei cererii de antrenare răspundere împotriva membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Punctul de vedere al lichidatorului a fost însușit și de către creditorul majoritar, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin adresa nr. -/25.10.2007, acesta renunțând la cererea de autorizare formulare cerere de antrenare, deși anterior solicitase acest lucru.
În plus, creditoarele aveau posibilitatea să formuleze ele însele o asemenea cerere de autorizare dacă apreciau că în cauză sunt incidente dispozițiile mai sus arătate. Instanța constată că nici una dintre ele nu arată în ce ar consta faptele ce ar putea fi imputate organelor de conducere ale debitoarei. Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului face doar o expunere cu titlu general a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, fără a indica în concret ce anume fapte ar fi incidente în cauză.
În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ale creditoarei Agenția Domeniilor Statului, instanța constată că lichidatorul s-a exprimat în numeroasele sale rapoarte de activitate asupra imposibilității de recuperare a creanțelor din cauza prescrierii dreptului la acțiune. Acest lucru s-a datorat faptului că actele contabile au fost predate lichidatorului cu întârziere, iar creanțele s-au prescris înainte de această dată. În ceea ce privește situația predării arhivei debitoarei, instanța constată că lichidatorul a clarificat situația și prin răspunsul la obiecțiuni. De asemenea, raportul final face o sinteză a întregii proceduri, contrar susținerilor creditoarei.
În consecință, instanța a apreciat că obiecțiunile formulate sunt nefondate, constatat că s-a întocmit raportul final conform art. 129 din Legea insolvenței, că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, iar sumele obținute au fost distribuite, instanța a aprobat raportul final, și a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Agenția Domeniilor Statului, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii obiecțiunilor la raportul final și continuarea procedurii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că închiderea procedurii a fost încuviințată deși lichidatorul judiciar a precizat că s-a predat parțial arhiva societății la organele statului și că restul a fost depozitată, dar nu s-a specificat locul de depozitare și persoanele care răspund de această arhivare.
În raportul final nu se face referire asupra faptului dacă, în conformitate cu prevederile articolul138 din 85/2006 există cauze de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei, de asemenea nu se precizează posibilitatea de recuperare a creanțelor tardive înscrise în tabelul creditorilor.
Consideră că, în mod greșit a reținut judecătorul sindic îndeplinirea tuturor aspectelor privind închiderea procedurii fără a verifica dacă aspectele ridicate în cadrul obiecțiunilor formulate de ea au fost explicate sau nu.
Aprobarea raportului final nu putea fi făcută atâta vreme cât nu s-au epuizat toate măsurile de acoperire a pasivului societății debitoare, deci atâta vreme cât există posibilitatea de a fi atrase noi fonduri la masa credală.
Nu are relevanță în cauză faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de creditor majoritar a renunțat la formulare cererii de antrenare a răspunderii, deoarece conform articolul 138 alineat3 din Legea -, comitetul creditorilor poate formula o astfel de cerere și nu creditorul majoritar.
De altfel, în dosarul de faliment, lichidatorul nu a convocat adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor în vederea prezentării situației societății, pentru ca, creditorii să poată decide în cunoștință de cauză asupra oportunității formulării cererii de antrenare a răspunderii.
În drept a invocat articolul299 și următoarele cod procedură civilă. și Legea 85/2006.
Intimații nu și-au precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv invocat de recurentă în susținerea obiecțiunilor la raportul final pe care le-a formulat, corect a reținut judecătorul-sindic că, atât în cuprinsul raportului final, cât și în raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței debitoarei, lichidatorul a arătat că nu a identificat elemente pentru promovarea unei acțiuni privind atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Articolul 138 din Legea 85/2006 nu impune în sarcina lichidatoruluiobligațiaformulării cererii de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare, ci exercitarea unei eventuale acțiuni întemeiate pe prevederile art. 138 constituie o prerogativă a lichidatorului, dacă în raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 din lege sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului.
În contextul în care lichidatorul apreciază că nu se impune atragerea răspunderii, are calitate procesuală activă în acest sens, potrivit art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, și comitetul creditorilor, ulterior autorizării date de către judecătorul-sindic. Or, deși exista un număr suficient de creditori, aceștia nu s-au constituit într-un comitet, în vederea exercitării prerogativelor conferite de legea insolvenței. Mai mult decât atât, având în vedere împrejurarea că dosarul a fost înregistrat din anul 2002, deci procedura s-a derulat până la apariția Legii 85/2006 sub imperiul Legii 64/1995, orice creditor avea posibilitatea, potrivit acestui din urmă act normativ, să introducă acțiune în atragerea răspunderii împotriva persoanelor din cadrul organelor de conducere ale societății debitoare.
Creditorii trebuie să aibă un rol activ în cadrul procedurii insolvenței, având în vedere că această procedură are drept scop, potrivit art. 2 din Legea 85/2006, tocmai acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Or, nu se poate susține de către recurentă că, în calitate de creditoare, a avut un rol activ în cadrul procedurii, câtă vreme se impută doar lichidatorului neexercitarea unor acțiuni pe care ea însăși avea posibilitatea să le demareze, însă a stat în pasivitate.
Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia lichidatorul nu a convocat adunarea creditorilor în vederea prezentării situației societății, pentru ca aceștia să hotărască asupra oportunității formulării cererii de antrenare a răspunderii, câtă vreme raportul final a fost comunicat creditorilor, iar din cuprinsul acestuia rezultă care este situația societății.
Este neîntemeiată și susținerea din cuprinsul recursului, relativ la faptul că nu s-a precizat posibilitatea de recuperare a creanțelor tardive, în condițiile în care, în răspunsul lichidatorului la obiecțiuni, s-a arătat că s-a prescris dreptul la acțiune în privința acestora înainte de a se intra în posesia documentelor contabile ale debitoarei, din acest motiv nefiind posibilă efectuarea unor demersuri în acest sens.
În ceea ce privește predarea parțială a arhivei debitoarei, acest aspect nu poate constitui un temei pentru continuarea procedurii insolvenței până la predarea în totalitate a arhivei de către lichidator, atâta timp cât scopul procedurii, și anume acoperirea pasivului societății debitoare, a fost realizat. După cum a precizat lichidatorul, o parte a arhivei, privind salariile și statele de plată din ultimii 50 ani, puteau fi predate către Casa de Pensii, iar cealaltă parte a arhivei trebuia predată Arhivei Naționale, care, însă, a refuzat pentru moment preluarea, pe motiv că nu are spațiu suficient în acest sens. Până atunci, toată arhiva a fost depozitată în spațiile, care a și eliberat adeverințe către foștii salariați care au solicitat acest lucru.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de de recurenta creditoare AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimatele creditoare:SC SRLcu sediul în S,- A,jud.B,SC,--72,SC SAcu sediul în P N, str.-, -.2,.B,. 45, jud.N, domiciliat în, str. -,nr.1, jud.B, domiciliată în S, str. -, - 2,. 10, jud.B, domiciliată în S,-, jud. B,SC SAcu sediul în O, șos.-, nr. 2., jud.B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, intimata debitoare SC ,-, jud.B, prin lichidator cu sediul în O,-, - 60,. 29, jud. B, intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, împotriva sentinței nr. 901/F din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - - din funcție prin pensionare
Semnează președintele instanței
Red.dec.M/27.11.2009
Jud fond.
Dact.G/3.12.2009
11 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
