Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
Decizia -. 376/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare SC ROMANIA SRL cu sediul ales la & ASOCIAȚII, localitatea B, sector 6, B- -, -, nr. 1,.4, jud.I, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRLcu sediul în comuna, sat, nr.64, jud. S M, împotriva sentinței nr. 594/F din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 60 lei achitată prin chitanțele seria - -. - din 09.07.2009 și seria - - - din 14.09.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 594/2009 Tribunalul Satu Marea respins cererea formulată de creditoarea SC ROMÂNIA SRL cu sediul procedural ales în B, - Business,-,. 4, sector 6, împotriva debitoarei SC SRL, cu sediul în sat, nr. 64, comuna, județul S M, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din actele de la dosar rezultă că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, urmat de emiterea unor facturi.
Conform actelor de livrare prezentate de creditoare rezultă că livrarea a avut loc în anul 2005, însă creditoarea nu a mai întreprins ulterior nici un demers pentru recuperarea eventualelor pagube, ci a emis mult mai târziu - în 2007 - facturi pentru penalități de întârziere, fără să întocmească vreo încercare de conciliere.
Oricum, raportat la actele depuse de creditoare, creanța acesteia este prescrisă, fiind expirat termenul general de prescripție de 3 ani pentru majoritatea termenelor, chiar eșalonate.
Facturile depuse nu sunt confirmate de către debitoare, nefiind însoțite și certificate de avize de expediție, în consecință, judecătorul sindic a apreciat că cererea creditoarei nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind îndeplinite prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru admiterea cererii. Faptul că debitoarea nu a depus vreo contestație, nu dovedește că aceasta ar fi recunoscut pretențiile creditoarei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta România, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei Agricola
În motivarea recursului, recurenta a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale în formă contractuală, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 110-24R4 din 15.12.2004 având ca obiect vânzarea către debitoare a unui tractor agricol folosit marca Mercedes MB 1600 și a unui combinator nou marca. Conform art. III, prețul a fost stabilit la suma de 25.467 euro, inclusiv TVA, plata acestuia urmând a se face eșalonat, conform stipulațiilor contractuale. La data de 04.02.2005 părțile au semnat procesul-verbal de predare-primire a utilajelor, iar ulterior au fost emise mai multe facturi către debitoare, potrivit prevederilor contractuale.
În aceste condiții, creditoarea apreciază că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul art. 379 Cod procedură civilă, astfel că aceasta constituie, potrivit art. 3 alin. 6 din Legea 85/2006, un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
S-a mai învederat instanței de recurs împrejurarea că, în conformitate cu prevederile contractuale, s-a emis factura fiscală nr. -/16.02.2006 pentru suma de 96.102,92 lei, pentru valoarea totală a contractului, precum și factura de storno, rezultând astfel un debit neachitat de 65.582,06 lei. Față de data emiterii facturii și raportat la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, astfel că reținerea incidenței prescripției de către judecătorul-sindic este greșită.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei, potrivit Legii 85/2006, aceasta este prezumată în condițiile în care debitoarea, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul dintre creditori.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 Cod procedură civilă și Legea 85/2006.
Intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii cererii creditoarei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, creditoarea România a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.C Agricola, arătând că aceasta îi datorează suma de 65.582,06 lei.
În fapt, între părți s-a încheiat la data de 15.12.2004 contractul de vânzare-cumpărare nr. 110-24R4, prin care creditoarea, în calitate de vânzătoare, a vândut debitoarei Agricola, în calitate de cumpărătoare, un tractor agricol folosit marca Mercedes MB 1600 și un combinator nou marca, în schimbul prețului de 25.467 euro, inclusiv TVA, convenindu-se la art. 3 ca plata prețului să se facă în mod eșalonat în 6 rate, iar suma de 10.000 euro să se achite după semnarea contractului, cu titlu de arvună.
În executarea contractului, au fost emise o serie de facturi fiscale, anexate cererii creditoarei, reprezentând preț și penalități de întârziere în sumă totală de 65.587,35 lei.
Potrivit art. 46.com. obligațiile comerciale se pot proba cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, telegrame, registrele părților sau cu martori, în acest din urmă caz ori de câte ori instanța ar crede că trebuie să admită proba testimonială, și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191.civ.
În speță, raporturile comerciale derulate între părți derivă din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, iar raportat la acest aspect, faptul că facturile emise în executarea contractului nu sunt acceptate de către debitoare, nefiind semnate de către aceasta, nu prezintă nici o relevanță juridică, câtă vreme executarea operațiunilor comerciale se regăsește și este deplin probată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 începe să curgă la expirarea termenelor prevăzute în contract pentru scadența fiecărei rate din prețul contractului, indiferent de data emiterii facturilor.
Or, din acest punct de vedere, se va reține că, cel puțin raportat la ultimele două rate din preț, cu scadența la data de 15.03.2006 și respectiv 15.06.2006, acțiunea creditoarei nu poate fi considerată ca fiind prescrisă, sumele ce trebuiau achitate de către debitoare depășind valoarea-prag prevăzută de Legea 85/2006 pentru admisibilitatea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Desigur, cuantumul efectiv al creanței va fi stabilit de către administratorul judiciar în cadrul procedurii de verificare a creanțelor și întocmirii tabelului preliminar.
Prin urmare, instanța apreciază că recurenta creditoare a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile într-un cuantum superior valorii-prag impuse de lege, iar debitoarea nu a contestat creanța ce i se opune.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 pct. 1 lit. a) din Legea 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Or, debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență prevăzută de lege, neînțelegând să formuleze contestație la cererea de deschidere a procedurii și nici să își precizeze poziția în fața instanțe de recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 9 și art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006, va fi admis recursul și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii cererii creditoarei și deschiderii procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei Agricola, cauza urmând a fi trimisă judecătorului-sindic în vederea luării măsurilor ce se impun, consecutiv deschiderii procedurii, potrivit art. 32 și urm. din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admiteca fondat recursul declarat de declarat de recurenta creditoareSC ROMANIA SRLcu sediul ales la & ASOCIAȚII, localitatea B, sector 6, B- -, -, nr. 1,.4, jud.I, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRLcu sediul în comuna, sat, nr.64, jud. S M, împotriva sentinței nr. 594/F din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care modifică în totalitate, în sensul că:
Admite cererea creditoareiSC ROMANIA SRLîmpotriva debitoareiSC SRL.
Dispune deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC SRL cu sediul în comuna, sat, nr.64, jud. S M și trimiterea cauzei judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare pentru luarea măsurilor care se impun.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
de funcție prin pensionare
Semnează președintele instanței
Red.dec.M/24.11.2009
Jud fond
Dact./24.11.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
