Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 883/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 883/
Ședința publică din 20 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele AVAS B și DGFP T, împotriva sentinței nr. 1071/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA prin lichidator. și intimatul ORC T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1071/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarele AVAS B și DGFP T cu privire la raportul prin care s-a propus închiderea procedurii, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA și radierea debitoarei din registrul comerțului, iar lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 466 din 13.09.2007, că în cauză au fost întocmite și comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că a fost întocmit tabelul preliminar și definitivă de creanțe și că la data de 22.05.2008 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SA a solicitat să se dispun închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva raportului prin care se propune închiderea procedurii, a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS care a solicitat continuarea procedurii pentru ca lichidatorul, conform art. 138 alin.1 din Legea 85/2006, să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat insolvența debitoarei, iar în cazul în care lichidatorul nu apelează la prerogativa conferită de textul de lege arătată, creditoarea solicită judecătorului sindic să autorizeze creditorul să formuleze această cerere.
Analizând obiecțiunile creditoarelor, respectiv cererea de continuare a procedurii, judecătorul sindic a constatat că ele sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poate fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele prevăzute de lege, de natură să ducă la antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138.
Lichidatorul a învederat că societatea a fost înființată prin preluarea acțiunilor fostului, în continuare acționarul majoritar, procedând la achitarea din fonduri proprii a debitelor cunoscute, a utilităților și salariilor. În urma unor controale ale organelor fiscale s-au stabilit majorări și penalități aferente perioadei anterioare cumpărării acțiunilor, iar acționarul majoritar a încercat să achite în întregime aceste debite, putându-se constata că administratorul nu a mărit pasivul societății, ci a depus eforturi pentru aos coate din insolvență, în pofida faptului că a preluat-o cu datorii pe care nu le-a cunoscut.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice T și AVAS B, solicitând admiterea acestora, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii privind antrenarea răspunderii administratorului societății pentru întreaga creanță.
În motivarea recursului său, creditoarea DGFP T arată că a înscris o creanță totală în sumă de 10.258 lei, creanță admisă de lichidator pe de creanță, că în timpul procedurii de lichidare judiciară nu s-a recuperat nici o sumă de bani, motiv pentru care a solicitat antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al societății, că a solicitat lichidatorului judiciar a întocmi un Raport privind cauzele ajungerii în insolvență și a se pronunța asupra antrenării răspunderii fostului administrator, că prin Raportul depus de lichidatorul judiciar se arată că nu se impune antrenarea răspunderii materiale și că în opinia lichidatorului, administratorul societății nu ar fi vinovat de ajungerea societății în insolvență, Raport împotriva căruia DGFP Taf ormulat obiecțiuni care au fost respinse de către judecătorul sindic.
Recurenta consideră că în mod greșit s-au respins obiecțiunile, având în vedere că pentru a-și recupera creanța DGFP Tas echestrat mai multe bunuri mobile ale societății debitoare care au fost lăsate în custodia fostului administrator, bunuri care nu au mai fost găsite de către lichidatorul judiciar și nu au putut fi valorificate pentru a recupera creanța recurentei DGFP
Deși se arată că aceste bunuri ar fi fost degradate și că ar fi avut valoare de fier vechi, recurenta arată că nu i s-a pus la dispoziție de către fostul administrator nici o dovadă că bunurile s-ar fi degradat neexistând nici un proces verbal de casare și nici un proces verbal de distrugere. Mai mult, deși se susține că unele bunuri ar fi fost furate nu există la dosar nici măcar o plângere sau sesizare penală făcute de fostul administrator către organele în drept, recurenta considerând că chiar dacă ar fi fost degradate, bunurile acestea ar fi putut fi valorificate cel puțin la fier vechi dacă ar fi existat iar din actele financiar contabile ar fi rezultat că bunurile nu mai pot fi folosite conform destinației lor. Or atâta timp cât nu au fost găsite nici măcar ca fier vechi, consideră că fostul administrator a înstrăinat bunurile sechestrate iar valoarea acestora nu a intrat în patrimoniul societății neplătindu-se creanța DGFP
În ceea ce privește afirmația lichidatorului că administratorul societății nu ar fi cunoscut la data preluării totalitatea datoriilor societății, recurenta consideră că nu este un motiv de neantrenare a răspunderii atâta timp cât era obligația lichidatorului ca înainte de preluarea societății să se intereseze de situația financiară a acesteia. Consideră că administratorul societății a preluat societatea cu riscurile ce decurg din o astfel de preluare și acum nu se poate prevala de faptul că nu ar fi cunoscut toate datoriile.
Prin recursul declarat, creditoarea AVAS Bas olicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate ș-i trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, astfel că el nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă.
Se arată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, că a analizat total eronat cererea formulată de către creditoarea AVAS. Astfel, creditoarea AVAS a formulat o cerere prin care solicită ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere (având în vedere că în speța de față nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor din cauza faptului că sunt numai doi creditori).
AVAS B consideră că cererea sa este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, întrucât în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din legea 85/2006, legea dă posibilitatea Comitetul Creditorilor să formuleze asemenea cerere. Se mai arată că pentru a formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Consideră că această cerere este perfect legală, premergătoare cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006 și care nu are legătură cu fondul dreptului, reiterând faptul că judecătorul sindic a fost învestit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzut de acest articol, ci este o etapă procesuală impusă de Legea 85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.
Creditoarea recurentă AVAS B apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3 teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie", recurenta considerând că este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, nu mai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescris cu siguranță.
Examinând recursul declarat de cele două creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în mod corect s-a reținut în hotărârea recurată că obiecțiunile creditoarelor la raportul final al lichidatorului judiciar, respectiv cererea de continuare a procedurii sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poate fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele prevăzute de lege, de natură să ducă la antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarele nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ele nu pot solicita nici în recurs acest lucru.
Susținerea creditoarelor că procedura insolvenței a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic este nefondată, având în vedere că închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul judiciar neidentificând bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarea recurentă nefiind de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente continuării procedurii.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP T și AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1071/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./06.11.2008
TEHNORED./2 EX/07.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
