Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A împotriva sentinței comerciale nr. 2756/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - CLUB SRL prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedură completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a transmis la dosar prin faxul instanței la data de 11.01.2010, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2756/21.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei - Club SRL și în consecință a dispus: notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad; descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei -, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; radierea debitoarei - Club SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, de sub nr. JO-, CUI R - atribuit la data de 07.12.2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 23 septembrie 2009, lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - Club SRL Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, arătând că, urmare a faptului că a convocat pentru data de 18.09.2009 Adunarea Generală a Creditorilor având ca ordine de zi avansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii și punerea în discuție a incidenței în cauză a prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, singurul dintre creditori care a dat curs convocării a fost Administrația Finanțelor Publice care a învederat lichidatorului să efectueze demersurile necesare in vederea formulării unei plângeri penale.
Lichidatorul judiciar prin raportul prezentat a informat judecătorul sindic și creditorii societății debitoare că nu va demara o acțiune penală, deoarece debitoarea nu deține active în patrimoniu și un astfel de demers nu ar avea altă finalitate decât menținerea dosarului pe rol.
De asemenea lichidatorul judiciar a notificat și individual creditorii debitoarei, pentru a-și exprima disponibilitatea cu privire la avansarea sumelor necesare continuării procedurii, în caz contrar lichidatorul judiciar urmând să propună închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 și a adus la cunoștința creditorilor și împrejurarea la Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic a reținut că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii; că pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2009, lichidatorul judiciar a făcut dovada prin înscrisurile de la filele 235-236 dosar fond că a notificat propunerea sa de închidere a procedurii tuturor creditorilor debitoarei, fără ca vreunul dintre aceștia să-și manifeste intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
A mai constatat judecătorul sindic că procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 456 din 11 martie 2009, fiind desemnat ca și lichidator judiciar
Judecătorul sindic a reținut din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei - filele 203-206 dosar fond, că în lipsa documentelor debitoarei, lichidatorul judiciar este în imposibilitate efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei și a menționat că în situația în care în decursul administrării procedurii vor apărea elemente noi legate de acest aspect, adică va lua cunoștință de săvârșirea de către membrii organelor de conducere a societății a unor fapte prevăzute la art. 138 va proceda la sesizarea judecătorului sindic.
Ulterior, pentru termenul de judecată din 1 iulie 2009, lichidatorul judiciar a completat raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, la filele 220-221 dosar, prin aceea că având în vedere lipsa documentelor debitoarei este în imposibilitate efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul judiciar a transmis o adresă Direcției Venituri din cadrul Primăriei A pentru a se preciza eventualele bunuri cu care debitoarea ar figura în evidențele acestei instituții, iar aceasta a evidențiat prin adresa 80290/06.05.2009 că societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri.
În legătură cu cele consemnate în procesul verbal al Adunării Generale a creditorilor din 18 septembrie 2009, judecătorul sindic a reținut poziția creditorului Administrația Finanțelor Publice care a învederat lichidatorului judiciar să efectueze demersurile necesare in vederea formulării unei plângeri penale, dar și poziția lichidatorului judiciar care prin raportul prezentat a informat judecătorul sindic și creditorii societății debitoare că nu va demara o acțiune penală, deoarece debitoarea nu deține active în patrimoniu și un astfel de demers nu ar avea altă finalitate decât menținerea dosarului pe rol.
Judecătorul sindic nu a pus în vedere lichidatorului judiciar formularea unei plângeri penale potrivit art. 147 din legea insolvenței, întrucât a reținut refuzul motivat al acestuia de a întocmi o astfel de plângere.
Judecătorul sindic, față de propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, văzând că în averea debitoarei nu există lichidități și nici bunuri identificate fizic, că în lipsa documentelor debitoarei lichidatorul judiciar este în imposibilitate efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei, că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în acest sens, astfel că în baza art. 131 din legea insolvenței, a dispus închiderea procedurii cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune lichidatorului judiciar continuarea procedurii de lichidare judiciară și formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 și formularea unei plângeri penale împotriva acestuia, conform art. 147 din Legea 85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Conform art. 4 din Legea 85/2006: "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, apreciind că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se în imposibilitatea realizării scopului declarat al legii enunțat în art. 2 din Legea 85/2006.
Se consideră că faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, recurenta afirmând că nu s-au făcut cercetări la OCPI privind eventualele bunuri înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci pentru eventualele conturi bancare. Se mai arată că potrivit doctrinei, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Creditoarea recurentă consideră, în aplicarea art. 147 din lege, că se impunea o plângere penală împotriva fostului administrator al societății, întrucât acesta nu a depus documentele financiare, ceea ce este o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, deoarece prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare, este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Arată că evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, considerând că această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 18, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 304 Cod procedură civilă.
, în calitate de lichidator al debitoarei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că la termenul de judecată din data de 21.10.2009, prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei, a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că societatea debitoare nu deține bunuri mobile și/sau imobile de valorificat, potrivit informațiilor deținute de către acesta, nu are disponibil bănesc și nici drepturi de creanță de încasat, iar niciunul dintre creditori nu si-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii. Astfel, lichidatorul judiciar a considerat că scopul procedurii prevăzut în art. 2 din Legea 85/2006, nu mai poate fi atins și ar avea ca efect doar acumularea unor cheltuieli de lichidare total nejustificate.
Referitor la susținerile creditoarei recurente privind scopul declarat al legii insolvenței, lichidatorul arată că a depus toate diligentele, a efectuat toate demersurile necesare identificării bunurilor mobile și imobile din averea debitoarei și a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri, iar art. 131 din Legea - obligă judecătorul sindic să procedeze la închiderea procedurii dacă se constată că nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, în orice stadiu al procedurii.
Cu privire la invocarea obligației lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a), chiar și în absența actelor contabile și a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori, lichidatorul arată că a întocmit respectivul raport, iar în cuprinsul acestuia a arătat că în absența documentelor contabile, se află în imposibilitate efectivă de indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei.
Lichidatorul afirmă că art. 131 din lege nu condiționează închiderea procedurii de formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea 85/2006; că referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 138, potrivit cărora, în lipsa actelor contabile nu se poate trage concluzia că nu sunt bunuri, arată că lichidatorul a luat la cunoștință de lipsa bunurilor în patrimoniul debitoarei în urma unei adrese a Primăriei Municipiului A, în care se arată că societatea debitoare nu figurează în baza de date a Direcției Venituri A cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării.
Cu privire la posibilitatea introducerii unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, lichidatorul arată că nefiind în posesia actelor contabile ale societății, s-a aflat în imposibilitatea de a identifica sumele de recuperat, pentru a putea, apoi, să procedeze la acționarea debitorilor în justiție în vederea recuperării creanțelor; cu privire la continuarea procedurii, arată că aceasta necesită cheltuieli suplimentare, astfel că nefiind identificate bunuri valorificabile, acesta a notificat creditorii cu mențiunea de a-și exprima poziția referitor la avansarea sumelor necesare continuării procedurii și punerea în discuție a incidenței în cauză a prevederilor art. 131 din Legea 85/2006, însă creditorii nu au răspuns solicitării administratorului judiciar.
De asemenea, lichidatorul apreciază că susținerile recurentei că nu au fost întreprinse toate demersurile necesare sunt fără temei și nu pot fundamenta o soluție de continuare a procedurii. Lichidatorul consideră că în cauză a depus toate diligențele pentru a-și duce la îndeplinire atribuțiile, iar prevederile art. 131 din Legea insolvenței sunt pe deplin aplicabile, prima instanță pronunțând o sentință temeinică și legală.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Susținerea creditoarei recurente A că lichidatorul judiciar, conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, trebuie să întocmească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă, este întemeiată, însă acest raport se regăsește la dosarul cauzei, fiind întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile legale.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, nepunându-se problema desemnarea administratorului special, care este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociaților, potrivit art. 18 alin. 1 din legea 85/2006.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2756/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./21.01.2010
Tehn. / 2 ex./21.01.2010
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
