Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.54/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A pentru B împotriva sentinței comerciale nr.2438/2007, pronunțată în dosarul nr.5213/- al Tribunalului Arad în contradictoriu cu debitoarea SC Distribution SRL prin lichidator judiciar și pârâtul, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2438 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Distribution SRL, radierea acestuia din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, în baza art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 a dispus plata sumei de 500 lei lunar pentru perioada 05.07.2005 - 03.07.2006 reprezentând remunerație și a sumei de 265,30 lei reprezentând cheltuieli cu procedura, din fondul de lichidare, către lichidatorul, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență și a constatat calitatea de creditori îndreptățiți să solicite executarea silită prevăzut de art. 142 din Legea nr. 85/2006, a creditorilor înscriși în tabelul creanțelor.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 03.10.2007 creditorul Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaî nregistrat un înscris denumit - completare de declarație de creanță - prin care a solicitat completarea tabelului creditorilor cu suma de 1.747.347 lei (RON) în favoarea acestui creditor, sumă ce reprezintă accesorii calculate de la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 05.07.2005 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, invocând în drept art. II alin.6 din nr.OG47/2007, prevederile Legii nr. 64/1995, Legea nr. 85/2006 și art. 117 alin.4 din nr.OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea cererii.
Creditorul Primăria Municipiului A - Direcția Venituri a pus concluzii de admitere a cererii.
Creditorul Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului Bal ăsat soluția la aprecierea instanței.
Analizând cererea de completare a tabelului creanțelor formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, judecătorul sindic a constatat că aceasta este nefondată și a respins-o pentru următoarele motive:
La termenul de judecată din 08.05.2006 a fost depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor, ca urmare a împlinirii termenului de înscriere a creanțelor și neformulării de contestații la tabelul preliminar. Deci cererea de completare a creanței formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice A la data de 03.10.2007 este tardiv introdusă.
Ordonanța Guvernului nr. 47/2007 nu poate constitui temei pentru admiterea cererii deoarece pe de o parte Legea nr. 85/2006 are caracter special față de această ordonanță iar pe de altă parte nu poate retroactiva.
Mai mult, art.II, aliniatul 6 din nr.OG47/2007 prevede că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor", înscriere care trebuie însă să se facă cu respectarea normelor ce reglementează întocmirea tabelelor creanțelor. De altfel textul reprodus nu tinde la înscrierea creanțelor, calculate potrivit acestuia, cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 85/2006, cererea în cauză bazându-se pe o eronată interpretare a textului ordonanței.
Cu privire la cererea de închidere a procedurii, judecătorul sindic, constatând că la data de 05.06.2006 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Distribution SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, iar această cerere a fost reiterată la data de 30.10.2007 după soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului; constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 958/05.07.2005; constatând că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor și că prin sentința comercială nr. 2933/20.11.2006 din dosarul nr.5292/2006 al Tribunalului Arad Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului, admițând în parte cererea de acordare a remunerației formulată de lichidator, ținându-se seama de complexitatea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând ca, prin hotărârea pe care pe care o va pronunța, să dispună casarea sentinței atacate, continuarea procedurii falimentului și declanșarea în cadrul procedurii a executării silite împotriva persoanelor responsabile de insolvența falitei SC Distribution SRL după cum s-au identificat.
În motivare recurenta arată că este prematur emisă, contrară spiritului Legii 85/2006 și critică sentința recurată sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art. 142 al.2 din Legea 85/2006 care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de "orice îndatoriri și responsabilități".
De asemenea, consideră că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, ei (cu precădere cei bugetari) neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile acestora.
Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 dovadă și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membri ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
Nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin urmare, caracterizează "autorizarea" creditorilor "să pună în executare dispoziția anterioară conform art. 142 din Legea nr. 85/2006" ca fiind insuficientă și inoperantă practic.
Prin modificarea art. 142 alin.1 în care se dispune că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificare și recuperarea creanțelor (indiferent titlu din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin.1 și executarea silită a acestora se realizează atât în vaza reorganizării judiciare cât și a falimentului - art.140) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, recurenta consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin.2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociai".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin.2 Legea 85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Împotriva Sentinței comerciale nr. 2438/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. - a declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare, în sensul continuării procedurii insolvenței față de debitoare și admiterea completării declarației de creanță formulată de recurentă și înscrierea acesteia în tabelul creditorilor.
În motivare recurenta arată că prin sentința civilă nr. 2438/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. - s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC Distribution SRL, a fost respinsă cererea de completare a tabelului creanțelor formulată de recurentă, cu suma de 1.747.347 lei ce reprezintă accesorii calculate de la data deschiderii procedurii insolvenței respectiv 05.07.2005 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 (20.07.2006).
În ceea ce privește închiderea procedurii față de SC Distribution SRL, recurenta arată că potrivit prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu prevederile art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 "procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus, recurenta consideră că nu este în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de insolvență pentru următoarele motive:
Lichidatorul judiciar nu a depus în cauză raportul final pentru a prezenta situația exactă a debitoarei. Acesta a formulat un raport privind activitatea desfășurată prin care se solicită la un moment dat și închiderea procedurii. Chiar prin acest raport administratorul judiciar solicită acordarea unui termen pentru ca creditorii să-și exprime poziția în legătură cu această solicitare.
Recurenta consideră că judecătorul sindic era obligat să acorde acest termen, ținând cont mai ales de faptul că acesta a și fost solicitat, pentru ca toți creditorii să poată formula o contestație în condițiile în care aceștia au propuneri de continuare a procedurii.
Termenul la care s-a rămas în pronunțare este primul termen după suspendarea judecății de la data de 03.07.2006.
Între timp Legea nr. 64/1995 republicată a fost modificată prin Legea nr. 85/2006 care a adus câteva reglementări noi.
Una dintre acestea este obligarea judecătorului sindic să numească un comitet al creditorilor așa cum prevede art. 16 din Legea nr. 85/2006. După cum se poate observa judecătorul sindic a omis să numească acest comitet al creditorilor și să acorde acestuia un termen pentru a găsi soluții și propuneri pentru continuarea procedurii, propuneri care nu pot fi formulate în condițiile Legii nr. 85/2006, doar dacă acest comitet al creditorilor există.
La un moment dat în cuprinsul sentinței se afirmă greșit că (parafrazând) "s-a acordat suficient timp pentru a formula o cerere de atragere a răspunderii".
Recurenta învederează prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2006, singurul în măsură să stabilească termenul în care se poate formula o cerere de atragere a răspunderii, această atribuție nerevenindu-i judecătorului sindic.
Mai mult, o astfel de cerere poate fi formulată doar de administratorul judiciar, căruia i s-a cerut acest lucru, ori în cazuri excepționale, de către Comitetul creditorilor, care așa cum s-a arătat nu a fost numit de judecătorul sindic.
De asemenea, recurenta consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SC Distribution SRL.
Având în vedere faptul că instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței conform prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, recurenta consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol și solicită modificarea sentinței comerciale în sensul continuării procedurii.
În ceea ce privește completarea creanței formulate de recurentă, depusă la data de 03.10.2007 pentru suma de 1.747.347 lei RON, pentru a pronunța această soluție instanța de fond nu a ținut seama de faptul că cererea de completare a creanțelor cu suma de 1.747.347 lei, depusă la data de 03.10.2007, a fost formulată de recurentă în temeiul prevederilor art. II alin.6 din nr.OG 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale coroborate cu art. 118 alin.4 din nr.OG 92/2003, republicată - în vigoare în perioada arătată în cererea de completare a declarației de creanță.
Recurenta menționează că suma de 1.747.347 lei reprezintă dobânzi și penalități între data deschiderii procedurii 05.07.2005 până la data de 20.07.2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a respins completarea declarației de creanță, având în vedere că această completare de creanță a fost formulată în temeiul art. II alin.6 din nr.OG 47/2007 dispoziție legală care reprezintă o repunere în termen a organelor fiscale pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Mai mult, și în această situație judecătorul sindic nu a acordat un termen pentru ca lichidatorul judiciar să-și exprime poziția în scris în legătură cu completarea de declarație de creanță. În același timp a fost prejudiciată recurenta în sensul că prin aceasta i-a fost îngrădit dreptul la apărare având în vedere că avea posibilitatea de a formula o contestație împotriva poziției formulate de lichidator.
Prima instanță astfel a rămas direct în pronunțare fără a permite recurentei să formuleze o eventuală contestație în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006.
Greșit consideră că completarea de creanță ar fi tardivă, considerând că s-a împlinit termenul de depunere a creanțelor.
Această susținere este total neîntemeiată având în vedere faptul că aceste creanțe sunt dobânzi și penalități născute ulterior acestei date (03.09.2005 - termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță - după deschiderea procedurii).
În concluzie aceste sume nu puteau fi declarate atât timp cât la momentul la care s-a împlinit acest termen cea mai mare parte din aceste accesorii nici nu s-au născut.
Revenind la fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. II alin.6 din nr.OG 47/2007: "(6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor".
De asemenea, potrivit adresei nr. -/24.09.2007 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul ANAF se solicită luarea măsurilor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. II alin.6 din OG. Nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor fiscale accesorii.
Pentru aceste creanțe se vor calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Potrivit principiului "tempus regit actum", legea nu retroactivează, cu excepția legii penale mai favorabile. Avându-se în vedere faptul că obligațiile fiscale accesorii din completarea declarației de creanță au fost calculate până la data de 20.07.2006 - dată la care era în vigoare Legea nr. 64/1995 republicată, consideră că aceasta trebuie aplicată în speță și nu Legea nr. 85/2006.
De asemenea, art. 1 din Codul Civil stipulează foarte clar că "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă".
Mai mult decât atât și art. 15 alin.2 din Constituția României prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Dobânzile și penalitățile au fost calculate în temeiul prevederilor art. 92 alin.7 din Legea nr. 64/1995, republicată conform cărora: "Pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora" coroborat cu prevederile art. 118 alin.4 Cod procedură fiscală: "Pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus consideră că în mod nejustificat judecătorul sindic a refuzat înscrierea în tabelul definitiv consolidat a creanței solicitate de recurentă, atâta timp cât art. II alin.6 din nr.OG 47/2007 instituie obligația de a înscrie creanțele în tabelul creditorilor în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 47/2007. De asemenea, art. 92 pct.7 din Legea nr. 64/1995, republicată, dă posibilitatea la calcularea majorărilor și penalităților până la data deschiderii procedurii falimentului.
Consideră că, deși potrivit art.45 din Legea nr.64/1995, republicată, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaz sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile acestea, în speță fiind incidente dispozițiile art. 118, alin.4 din OG. nr.92/2003, republicată privind Codul d e Procedură fiscală, potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment și numai pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Apreciază recurenta că prin dispozițiile art. 118 alin.4 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat cu modificările și completările ulterioare, s-a urmărit evitarea aplicării unui tratament diferențiat în ceea ce privește calculul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente creanțelor fiscale, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului.
Ținând seama de cele arătate, solicită admiterea recursului formulat de recurentă și modificarea sentinței civile nr.2438/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, în sensul admiterii cererii de completare a declarației de creanță depusă la data de 03.10.2007 la Tribunalul Arad și în consecință înscrierea în tabelul creditorilor și a sumei de 1.747.347 lei astfel cum a solicitat prin cererea de completare formulată în temeiul art. II alin.6 din nr.OG 47/2007.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței civile atacate, în sensul continuării procedurii insolvenței față de debitoarea SC Distribution SRL și înscrierea în tabelul creditorilor și a sumei de 1.747.347 lei RON.
Analizând recursurile din prisma criticilor formulate de creditori și din oficiu, față de disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și urmează să fie respinse.
Pentru a pronunța soluția s-au avut în vedere următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii prevede în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Referirile pe care le fac recurentele la textile cuprinse în Codul d e procedură fiscală privind categoria de creanțe privilegiate și imposibilitatea verificării acestora de către lichidator și respective de către judecătorul sindic, nu sunt aplicabile în speță.
Pe de altă parte disp. Art. 117 alin. 4 din prevăd că: Pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În speță, nu s-a făcut dovada de către recurente, iar din actele dosarului rezultă de asemenea că debitoarea nu este și nu a fost supusă procedurii reorganizării prevăzute de nr. 64/1995. Ca urmare, speța dedusă judecății se încadrează in teza a ll-a a aceluiași alineat, astfel că nu se datorează, entru p. obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen, nici dobânzi și nici penalități de întârziere.
Dispozițiile citate sunt completate de disp. nr. 85/2006, incidente procedurii, în cursul derulării ei care, mențin dispozițiile vechii legi.
Prima instanță a reținut corect că a termenul de judecată din 08.05.2006 a fost depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor, ca urmare a împlinirii termenului de înscriere a creanțelor și a faptului că nu s-au formulat contestații la tabelul preliminar, cererea de completare a creanței formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice A la data de 03.10.2007 fiind tardiv introdusă.
Ordonanța Guvernului nr. 47/2007 nu poate constitui temei pentru admiterea cererii deoarece pe de o parte Legea nr. 85/2006 are caracter special față de această ordonanță iar pe de altă parte nu poate retroactiva.
Prima instanță mai arată că art.II, aliniatul 6 din nr.OG47/2007 prevede că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor", înscriere care trebuie însă să se facă cu respectarea normelor ce reglementează întocmirea tabelelor creanțelor. De altfel textul reprodus nu tinde la înscrierea creanțelor, calculate potrivit acestuia, cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 85/2006, cererea în cauză bazându-se pe o eronată interpretare a textului ordonanței.
Cu privire la cererea de închidere a procedurii, judecătorul sindic, constatând că la data de 05.06.2006 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Distribution SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, iar această cerere a fost reiterată la data de 30.10.2007 după soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului; constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 958/05.07.2005; constatând că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor și că prin sentința comercială nr. 2933/20.11.2006 din dosarul nr.5292/2006 al Tribunalului Arad Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii.
Față de cele mai sus expuse, raportat la textele legale redate în cuprinsul motivării, nefiind cuprinse în motivele de recurs nici un motiv de casare sau de modificare a hotărârii recurate, Curtea constată că, raportat la disp. art. 312 Cpc, se impune ca ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A pentru B împotriva sentinței comerciale nr.2438/2007, pronunțată în dosarul nr.5213/- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./11.02.2008
Dact./12.02.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Dorin Ilie
