Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.569
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia
Grefier:
S-a luat în examinare, la doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței comerciale nr.743/JS/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IP Grup Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecare a cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.743/JS/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-a respins cererea formulată de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, în calitate de unic creditor, pentru a autoriza Comitetul creditorilor al debitoarei - SRL, să introducă acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva administratorului social al debitoarei societate comercială, în faliment, în persoana numiților și; în temeiul art.129 alin.(2) din legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-au respins obiecțiunile formulate de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, împotriva Raportului final nr.1469 din data de 17 iulie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar IP Grup Reșița, privind pe debitoarea - SRL; s-a aprobat Raportul final nr.1469 din data de 17 iulie 2008, întocmit de către lichidatorul-judiciar, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei și radierea acestei debitoare din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S; în temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoare și de averea sa, de unicul creditor și de asociatul unic al debitoarei societate comercială; în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței: debitoarei; lichidatorului-judiciar; unicul creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și cu de pe lângă Tribunalul C S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Urmare cererii introductive formulată de către lichidatorul judiciar IP Grup Reșița, în condițiile prevăzute la art.2701și art.2702din Legea nr.31/1990, republicată, modificată prin Legea nr.441/2006, prin sentința comercială nr. 380/JS din data de 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva pârâtei debitoare - SRL, în condițiile prevăzute prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin aceiași sentința comercială mai sus-menționată, pentru administrarea procedurii falimentului din procedura simplificată a insolvenței a debitoarei - SRL, a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență IP Grup Reșița.
Prin Raportul final nr. 1469 din data de 17 iulie 2008 privind pe debitoarea - SRL, de către lichidatorul-judiciar IP Grup Reșița, s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor prin valorificare să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De către lichidatorul judiciar, prin același raportul final mai sus-menționat, care a fost afișat la ușa instanței la data de 31 iulie 2008, s-a mai precizat că la sediul debitoarei societate comercială nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.359/2004 prin încheierea nr.3194 din data de 23 mai 2006, pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C S, și nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006,
Prin cererea nr. 239 din data de 25 iulie 2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, unicul creditor al debitoarei societate comercială a formulat cerere prin care a solicitat autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, arătând că deoarece lichidatorul judiciar prin Raportul final întocmit, a apreciat că nu se poate pronunța asupra incidentelor art.138 din Legea nr.85/2006, creditoarea formulând obiecțiuni la acest raport, iar în cazul în care aceste obiecțiuni vor fi respinse, să fie autorizată creditoarea pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale administratorilor sociali ai debitoarei societăți comerciale în persoana numiților și.
În conformitate cu prevederile alin.(3) al art.138 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Procedura falimentului împotriva debitoarei a fost pornită în condițiile de aplicabilitate ale art.2701și art.2702din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale, republicată, modificată și completată prin Legea nr.441/2006, la cererea lichidatorului ce a fost desemnat în conformitate cu prevederile Legii nr.359/2004, precum și că în contra averii acestei debitoare societate comercială, în faliment, s-a înscris un singur creditor și anume Direcția Generală a Finanțelor Publice C-.
În atare situație, în pricina comercială privind procedura falimentului împotriva acestei debitoare societate comercială nu se putea face vorbire atât de constituirea adunării creditorilor în sensul prevederilor art.13-15 din Legea nr.85/2006 și, cu atât mai mult, a comitetului creditorilor, conform prevederilor art.16 din aceiași lege, care să exercite atribuțiile prevăzute la art.17, inclusiv cea prevăzută la art.138 alin.(3) din această lege, în calitate de organe ale creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment, organe care nici nu s-au constituit în cursul derulării procedurii falimentului împotriva acestei debitoare societate comercială din lipsă de cvorum(pluritate) de creditori.
Comitetul creditorilor poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1) al art.138 din Legea nr.85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin.(3), și anume: a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică și b) - dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1), amenință să se prescrie.
Cum însă răspunderea patrimonială prevăzută la art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale speciale, se impune ca partea care solicită atragerea unei asemenea răspunderi patrimoniale să facă dovada faptelor ilicite, în sensul prevederilor alin.(1), lit.a) - g) al acestui alineat, de către persoanele prevăzute în același alineat, care să fi fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în stare de insolvență (încetare de plăți).
Însă în cazul reglementat la alin.(3) al art.138 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor al debitoarei societate comercială în faliment, pentru a putea solicita autorizarea din partea judecătorului-sindic de a promova o asemenea acțiune în răspundere patrimonială trebuie să facă dovada că se află în vreuna dintre cele două situații prevăzute prin acest alineat, ceea ce în pricina comercială dedusă judecății nu s-a făcut dovada.
Aceasta având în vedere că lichidatorul-judiciar, prin raportul final, s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei societate comercială, în faliment, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că debitoarea societate comercială era dizolvată, că nu s-a putut lua act cu administratorul social al ei, și că nu a fost în posesia actelor debitoarei societate comercială nu a putut constata și dovedi de către acesta a vreunei fapte ilicite dintre cele prevăzute la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social, în conformitate cu prevederile mai sus-citate.
Împotriva raportului final nr.1469 din data de 17 iulie 2008, întocmit de lichidatorul judiciar, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului a debitoarei, s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a se dispune refacerea și completarea acestuia de către lichidatorul-judiciar pentru a se preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să se precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin aceleași obiecțiuni s-a mai menționat, faptul că lichidatorul nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, precizând doar faptul că în toată procedura simplificată a insolvenței nu a deținut nici un act contabil sau de altă natură.
Din economia obiecțiunilor formulate de către creditoarea bugetară împotriva raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială, s-a constatat că aceste obiecțiuni privesc, cu precădere, aspecte referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor în condițiile prevăzute la art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a mai constatat că, în ceea ce privește antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali ai debitoarei societate comercială, în faliment, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, au fost examinate prin prezenta sentință comercială și prin prisma considerentelor ce s-au avut în vedere în examinarea cererii formulate de către aceiași creditoare bugetară prin care s-a solicitat ca să fie autorizat comitetul creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art.138 alin.(1) din aceiași lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii antrenării răspunderii materiale a administratorului și obligarea acestuia la plata sumei de 8.253 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 8.253 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -, iar conform art. 73 alin. 1 din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru - c)existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Se mai arată că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic este nefondată, având în vedere că, pe de o parte, procedura simplificată de insolvență a fost deschisă împotriva debitoarei din data de 10.04.2008, iar pe de altă parte închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul judiciar neidentificând bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarea recurentă nefiind de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente continuării procedurii.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței comerciale nr.743/JS/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./13.05.09
tehn./ 2 ex./13.05.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Maria Ofelia
