Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 596/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.596R
Ședința publică de la 22 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.537/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a precizat motivele întreruperii actelor de executare silită așa cum s-a dispus de către instanță la termenul anterior.
Reprezentantul recurentei face precizarea că executarea silită s-a finalizat prin vânzarea bunurilor debitoarei, iar în patrimoniul acesteia nu mai există la acest moment bunuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, cursul prescripției fiind întrerupt prin încheierea contractului de cesiune de creanță și demersurile de executare silită efectuate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.537/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia l-sindic a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu debitoarea având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 13 alin.1 din OUG nr.51/1998, AVAS a preluat de la creanța de 298.599,69 USD împotriva potrivit contractului de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999 din totalul căreia s-a încasat suma de 76.947,68 USD, rămânând la plată suma de 221.652,01 USD.
Considerând dispozițiile art. 31, art.3 alin. 6 din Legea nr.85/2006 și pe cele ale art. 379 Cod procedură civilă și arătând că dreptul AVAS de a cere executarea silită a acestei sume este prescris sub aspectul executării, tribunalul a stabilit că, în speță creditorul nu deține o creanță exigibilă, privită ca și condiție de temeinicie a cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea recursului și prin rejudecare, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei
Se arată că, prin convenția de credit nr. 1152/19.02.1992 și convenția de credit nr. 1692A/03.12.1992, precum și convenția angajament nr. 1843/17.02.1993, debitoarea a fost împrumutată de către, rambursarea împrumuturilor fiind garantată prin încheierea unor contracte de gaj fără deposedare, acte asupra cărora creditoarea a efectuat formalitățile de publicitate.
Ulterior, potrivit art. 13 din OUG nr. 51/1998, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999, prin care AVAS a preluat creditele neperformante ale, câtimea consolidată în valută a acestora fiind de 298.599,69 USD, din care până în anul 2006 s-au făcut încasări de 76.947,68 USD, prin valorificarea garanțiilor și a bunurilor identificate în patrimoniul
Diferența rămasă neexecutată, potrivit susținerilor recurentei, este de 221.652,01 USD, la care se adaugă cheltuielile de executare silită de 1.537,18 lei.
Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că această creanță este prescrisă sub aspectul dreptului de a cere plata silită, întrucât, potrivit art.4052alin.1 Cod procedură civilă, cursul prescripției se întrerupe la data împlinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare.
Astfel, recurenta arată că înăuntrul termenului de prescripție al dreptului de a cere plata silită AVAS a executat o serie de bunuri ale debitoarei, a instituite acte de sechestru executor asupra acestora, exemplificând încheierea proceselor-verbale de licitație cu numerele 42/24.01.2006, 43/24.01.2006, 253/21.03.2006, 254/21.03.2006, 356/20.04.2006, 355/20.04.2006, arătând totodată că prin două ordine ale AVAS cu nr.548/04.04.2005 și nr.1527/25.10.2006 s-a luat măsura popririi conturilor debitoarei, însă, încasarea totală a creanței nu a fost posibilă datorită lipsei disponibilității altor bunuri urmăribile.
În acest sens, atașat recursului, AVAS a consemnat toate actele de executare silită la care face referire, angajament de plată ale debitoarei, precum și un centralizator al sumelor încasate în procedura de executare demarată de către creditoare.
Analizand recursul, Curtea va stabili, prin raportare la criticile formulate, modalitatea in care prima instanta a solutionat problema exigibilitatii creantei creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, din perspectiva aprecierilor realizate asupra prescriptiei dreptului de a cere executarea.
Inca de la inceputul considerentelor, Curtea impune observatia ca potrivit art. 31 din Legea nr.85/2006, art. 3 pct. 6 si pct. 16 din aceeasi lege, aprecierile de temeinicie a supra cererii de dechidere a procedurii insolventei trebuia raportate la calitatea si intinderea creantei pe care debitorul o afima in procedura.
Or, in masura in care o creanta, pentru a constitui temei al deschiderii procedurii, trebuie sa fie certa, lichida, exigibila, considerand dispozitiile art. 379 Cod procedură civilă care reda semnificatia acestor termeni, Curtea arata ca:
- in cauza creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului detine impotriva debitoarei o creanta certa, adica o creanta care rezulta din insusi titlul de creanta, respectiv convenția de credit nr. 1152/19.02.1992, convenția de credit nr. 1692A/03.12.1992, precum și convenția angajament nr. 1843/17.02.1993.
Sub aspect probatoriu, aceste conventii dovedesc angajamentul sinalagmatic al debitoarei constand in rambursarea sumelor de bani imprumutate de la. in conformitate cu dispozitiile art. 46 Cod comercial, pentru care titularul dreptului de rambursare a devenit AVAS in puterea contractul de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999 si a dispozitiilor art. 1391- 1396 Cod civil.
- creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este silichida, avand o intindere determinata de catre creditoare la 221.652,01 USD plus cheltuieli de executare, valoare care se situeaza dincolo de valoarea-prag impusa de art. 3 punct. 12 din Legea nr.85/2006.
Curtea arata ca verificarea explicita a intinderii creantei, in sensul determinarii exacte a catimii sale tine de competenta administratorului judiciar in ipoteza deschiderii procedurii insolventei, instanta avand doar competenta a analiza si stabili daca actul de creanta contine o determinare a sumei sau criteriile sale exacte de determinare si daca, in acest sens, catimea afirmata este de natura a depasi valoarea minima impusa de lege pentru inceperea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006.
-creanta afirmata de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are si calitatea de a fiexigbila.
Contrar afirmatiilor primei instante, exigibilitatea presupune exclusiv calitatea unei creanta de a fi ajunsa la scadenta, adica de a fi implinit temenul inauntrul caruia debitorul, in favoarea caruia termenul a fost conceput, trebuia sa execute obligatie de plata.
Spre deosebire, un titlu prescris sub aspectul dreptului de a cere executarea silita, are ca premisa o creanta care, in mod evident, este exigibila, dar pentru plata careia titlul care o contine isi pierde puterea executorie.
Or, creanta preluata de AVAS in baza contractului de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999 isi identifica scadenta prin raportare la scadenta convenției de credit nr. 1152/19.02.1992, a convenției de credit nr. 1692A/03.12.1992, precum și a convenției angajament nr. 1843/17.02.1993, implinita in cauza potrivit dispozitiilor acestor din urma contracte.
Problema prescriptiei dreptului de a cere executarea silita nu are greutate in cercetarea exigibilitatii creantei, ci in aceea a dreptului creditorului de efectua acte de urmarire silita, iar in mod specific in procedura insolventei care este urmata de lichidare, de a participa la distribuirea sumelor inscrise in tabelele creditorilor; asadar, la deschiderea procedurii prescriptia executarii silite ar putea ridica, din aceasta directie, problema interesului creditorului in daclansarea procedurii.
Insa, asa cum sustine creditoarea AVAS, creanta afirmata nu este prescrisa sub aspectul puterii executorii pe care titlul o are.
Potrivit art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998, dreptul AVAS de a cere executarea silita a titlurilor de credit preluate prin cesiune se prescrie intr-un termen de 7 ani calculati de la scadenta titlului executoriu, daca, anterior preluarii prin cesiune, termenul nu era deja implinit.
Cum cesiunea conventiilor bancare a intervenit in 24.06.1999, cand pentru dreptul de a cere executarea silita prescriptia nu era implinita (la dosar fiind consemnate acte de recunoastere a datoriei de catre ), iar imediat dupa momentul cesiunii a intervenit memoriul 153/27.09.1999 adresat cesionarei AVAS (prin care aceeasi debitoare recunostea obligatia de plata a creditelor propunand o solutie de reesalonare a platii pentru inca 48 de luni, incepand cu data de 01.01.2000), rezulta ca termenul considerat in cauza este cel special, de 7 ani.
Urmeaza ca, potrivit art. 4052lit. a) Cod procedură civilă, termenul de 7 ani a fost intrerupt, iar dupa actul de recunoastere, la 27.09.1999, o noua prescriptie de 7 ani a inceput sa curga in privinta dreptului la executare silita al creditoarei.
Or, inauntrul acestui termen, la 04.04.2005 prin ordinul de infiintare a popririi emis de catre AVAS cu nr. 548 au fost intreprinse prime formalitati de executare silita, care au continuat prin vanzari silite concretizate ca acte de executare in procesele-verbale de licitație cu numerele 42/24.01.2006, 43/24.01.2006, 253/21.03.2006, 254/21.03.2006, 356/20.04.2006, 355/20.04.2006 si o noua poprire luata de catre AVAS asupra conturilor debitoarei prin ordinul nr. 1527/25.10.2006.
Efectuarea fiecarui act de urmarire in parte are, la randul sau, semnificatia intreruperii prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, conform art. 4052lit. d) Cod procedură civilă, iar efectul intreruperii reglementat in alin. 2 al aceluiasi articol impune concluzia ca pana la acest moment, data cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de catre AVAS, prescriptia nu era implinita.
Or, in raport cu problemele de drept dezlegate in considerentele acestei decizii, Curtea reitereaza ca potrivit art. 26 si art. 31 din Legea nr. 85/2006, procedura insolventei impotriva unui debitor, asa cum aceste este defintita de art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 poate fi declansata la cererea unui creditor detinand impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile, a carei valoare depaseste valoarea prag de 10.000 lei.
Cum toate elementele care conditioneaza calitatea creantei creditorului si limita sa valorica au fost dovedite in cauza, detinerea de catre AVAS a unei creante inpotriva indeplinind aceste cerinte, prezumaiuris tantum(legal, simplu) starea de insolventa in care debitorul se afla, conform dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
In aceste conditii, revenea debitorului sarcina administrarii probelor de natura a rastuna puterea prezumtiei, la dosar debitoarea neadministrand nicio astfel de proba.
Astfel, considerand eronate aprecierile primei instante cu privire la calitatea creantei si considerentele sale asupra prescriptiei, Curtea va admite recursul potrivit art. 312 alin. 1 si 4 Cod procedură civilă, cu consecinta modificarii sentintei recurate si admiterea cererii de deschidere a procedurii formulate de catre creditoarea AVAS, iar dosarul va fi trimis pimei instante pentru luarea primelor masuri corespunzatoarea acestei hotarari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr.537/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite cererea.
Deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei
Trimite dosarul primei instanțe pentru luarea primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
23.05.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
