Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 732/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.732/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, jud.A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1 și AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.322/F din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea SC & SRL cu sediul în Curtea de A,-, jud.A și lichidatorul judiciar domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.22, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța analizând actele și lucrările de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că, la data de 06.05.2008, lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura de insolvență împotriva debitoarei SC & SRL, a formulat cerere de închidere a procedurii, întemeiată pe prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că în averea debitoarei nu există bunuri.
În adunarea creditorilor convocată la data de 14.04.2008, cu ocazia prezentării cererii de închidere a procedurii, creditorul fiscal a declarat că nu avansează sume corespunzătoare pentru continuarea procedurii și nu este de acord cu închiderea acesteia.
Cu adresa nr.12923/08.04.2008, creditorul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ăcut cunoscut că nu înțelege să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii și nu este de acord cu închiderea procedurii.
Prin sentința nr.322/F din 6 mai 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului comercial Argeș, s-a admis cererea lichidatorului și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei C & L cu sediul în Curtea de A, creditori fiind DIRECTIA REGIONALA VAMALA C, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, precum și radierea societății din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din lege, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din lege, s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului A, în vederea efectuării mențiunii de radiere și publicare în Buletin.
S-a admis cererea lichidatorului de plată a onorariului și s-a dispus plata sumei de 3500 lei, din fondul constituit potrivit art.4 din lege, în contul lichidatorului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr.1092/F din 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitoarei SC & SRL, fiind desemnat lichidator practicianul.
Au fost întocmite tabelele de creanțe, în care au fost înscrise creanțele deținute de creditorii DGFP A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și AVAS
La data de 18.01.2008, s-a întocmit procesul verbal de inventariere, prin care s-a constatat că în averea debitoarei, nu există bunuri.
Datorită lipsei evidenței contabile, lichidatorul nu a putut întocmi raportul prevăzut de art.59 din lege și a declarat că nu poate promova acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale împotriva membrilor organelor de conducere ale debitoarei, întrucât: din cei 4 asociați, 3 sunt italieni și nu se mai află pe teritoriul românesc, iar al 4 - lea pe nume a plecat în Italia, unde s-a căsătorit.
Potrivit prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că în averea debitorului nu există bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sume corespunzătoare, judecătorul - sindic poate da o hotărâre prin care să închidă procedura și să radieze debitorul din registrul în care a fost înscris.
Cum în cauza de față în averea debitoarei nu există bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sume corespunzătoare pentru continuarea procedurii, judecătorul - sindic a constatat îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru dispune în temeiul normei sus-citate închiderea procedurii de insolvență și radierea debitoarei SC & SRL din Registrul Comerțului.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea A, motivat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, și a susținut că, în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Examinând critica formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Susținerile recurentei la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 prevede expres că, procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final și dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare (art.131).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are, astfel, în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civlă, urmează a fi respins.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a formulat recurs AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.3041Cod pr.civilă, solicitându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr.85/2006, lichidatorul judiciar solicitând închiderea procedurii, fără a identifica cauzele apariției stării de insolvență, iar în ceea ce privește creanța bugetară preluată de către AVAS de la CAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate, raportul final al lichidării impunându-se a fi sinteza întregii proceduri, cuprinzând aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura identificării persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, care au un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitoarei.
De asemenea, susține că era necesar ca judecătorul sindic să-și exercite rolul activ, conform art.129 Cod pr.civilă și să ordone administrarea probelor, să dispună efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv dacă există persoane care se fac vinovate de acest lucru.
Recursul formulat de AVAS B nu este fondat.
Așa cum s-a reținut și la analizarea recursului formulat de DGFP A, în condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești, ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există, iar continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
Față de aceste considerente, se reține că judecătorul sindic a procedat legal la închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, potrivit disp.art.131 din Legea nr.85/2006, reținând că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie valorificate și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat, potrivit disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
La 3 iunie 2008, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală, pentru următoarele motive:
Lichidatorul nu a depus diligențe pentru a constata bunurile societății debitoare și nu a întocmit un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență, nu a întreprins nici un alt demers în sensul realizării scopului legal pentru care a fost instituită procedura de insolvență și anume, cea a acoperii pasivului debitoarei aflată în insolvență.
Lichidatorul nu a formulat acțiune în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, iar judecătorul sindic s-a mulțumit să admită propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, fără a se preocupa de modul în care societatea a ajuns fără nici un fel de bunuri imobile sau mobile în patrimoniu.
Susține că, deși a depus o cererea de creanță admisă de instanță, autoritatea vamală nu a fost citată în dosarul de insolvență, neavând posibilitatea de a formula o eventuală cale de atac împotriva măsurilor nelegale luate de lichidatorul judiciar.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurentul, în calitate de creditor, putea să formuleze și el acțiune în antrenarea răspunderii administratorului. Textul art.138 din legea arătată, nu prevede o obligație pentru lichidator de a formula acțiune în anulare, ci doar o opțiune pentru el, în funcție de modul în care acesta judecă activitatea administratorului societății. Tocmai din acest motiv legiuitorul a prevăzut și dreptul comitetului creditorilor de a solicita angajarea răspunderii administratorului.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei, în sensul că autoritatea vamală nu a fost citată în dosarul de insolvență, neavând posibilitatea de a exercita dreptul la o eventuală cale de atac împotriva măsurilor nelegale efectuate de lichidator, deoarece aceasta a fost citată legal în dosarul de insolvență, sentința atacată fiindu-i, de asemenea, comunicată legal (96-97).
În concluzie, în lipsa bunurilor din patrimoniul societății debitoare și neavansării sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii de către creditori, închiderea procedurii insolvenței, dispusă de judecătorul-sindic, este legală.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Pitești,-, jud.A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1 și AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.322/F din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea SC & SRL cu sediul în Curtea de A,-, jud.A și lichidatorul judiciar domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.22, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
16.09.2008
jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
