Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 778/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței comerciale nr. 579/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar - AR MANAGEMENT A, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 26.05.2009, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei și copia adresei nr. 371/22.09.2008 emisă de către lichidator.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 579/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, Tribunalul Arad, n temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; restituirea sumei de 151,80 lei reprezentând cheltuieli de procedură, precum și plata onorariului lichidatorului în sumă fixă de 3.000 lei pe toată perioada de desfășurare a procedurii, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 16.03.2009 lichidatorul judiciar Consult Ar Management A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a relevat incidența în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței întrucât în averea debitorului nu există bunuri.
De asemenea, a constatat că judecătorul sindic a acordat un termen dând astfel posibilitatea creditorilor să își exprime poziția raportat la incidența în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, deși procedura se derulează în scopul acoperirii pasivului debitorului, deci creditorii sunt cei interesați la mărirea averii debitorului în vederea satisfacerii cât mai complet a creanțelor acestora, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1654 din data de 25.08.2008.
Judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 20 al. 1 lit. i raportat la art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, închiderea procedurii în condițiile în care nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii este obligatorie, astfel că în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul închiderii procedurii insolvenței debitoarei cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința atacată s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei fără antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, așa cum s-a solicitat de către această creditoare prin cererea formulată, motivat de faptul că instanța nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu art. 138 alin. 1 și alin 3 din Legea 85/2006.
Creditoarea recurentă apreciază că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006, prezumând lipsa documentelor contabile, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, menționând că această prezumție relativă poate fi răsturnată prin prezentarea de către administrator a contabilității societății comerciale. Consideră că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate faptă și prejudiciu.
Astfel, se arată că prejudiciul constă în imposibilitatea încasării creanței scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți; raportul de cauzalitate faptă și încetarea plăților rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății în încetare de plăți; vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptelor că vor împinge societatea în încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Creditoarea consideră că foștii administratori ai societății debitoare se fac vinovați de situația actuală a societății și solicită ca instanța să îi oblige să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare. Arată că doctrina și practica acreditează ideea că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, deși nu sunt activități direct aducătoare de prejudicii, pot ocaziona starea de insolvență, fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe care generează dobânzi sau penalități. Pe de altă parte, neîndeplinirea de către administratori a obligației de a preda evidența contabilă echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, prezumându-se că aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii ori că au făcut să dispară documente contabile.
-AR MANAGEMENT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea atacată este temeinica si legala.
Lichidatorul intimat a arătat că asociații debitoarei au fost notificați cu privire la depunerea actelor de înființare și actelor contabile ale firmei, prin adresa nr. 371/22.09.2008, în temeiul Legii 85/2006, demersuri care au rămas fără rezultat; foștii membrii organelor de conducere ale societății debitoare nu s-au prezentat si nici nu au depus niciun act al societății. in posesia actelor contabile, arată că lichidator judiciar nu a avut cum sa întocmească raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la starea de insolvență, menționând că administratorul societar este cetățean, iar atragerea răspunderii acestuia nu poate fi probată, nefiind in posesia actelor contabile. Pentru a putea fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei în temeiul prevederilor art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, răspundere care are caracter delictual, este necesară dovedirea elementelor acestui tip de răspundere și mai ales a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta cauzatoare de prejudiciu care îmbracă forma culpei civile. Ori această culpă, nu poate fi dovedită, deci foștii membrii ai organelor de conducere nu pot fi obligați să răspundă patrimonial.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic și care nu este contestat de către recurentă.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
În cauză nu este vorba despre o omisiune din partea lichidatorului judiciar, ci de faptul că acesta a apreciat că nu se impune formularea cererii de antrenare a răspunderii.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței civile nr. 579/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.06.2009
Tehnored. /2 ex./30.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
