Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 782/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 560/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată transmisă prin fax-ul instanței la data de 01.06.2009, întâmpinare formulată de către lichidator și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 560/25.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; notificarea sentinței de închidere Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și ORC de pe lângă Tribunalul Arad; descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; afișarea sentinței la ribunalul Arad și publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență; precum și plata din fondul lichidării, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 a cheltuielilor de procedură în cuantum de 120,20 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 25 februarie 2009 administratorul judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, iar potrivit raportului privind cauzele care au dus la insolvența debitoarei nu s-a constatat incidența prevederilor privind art. 138 din Legea 85/2006, iar din motive necunoscute debitoarea și-a încetat activitatea din 2006, de când nu a mai înregistrat nici o formă de venit.
S-a mai constatat că procedura insolvenței a fost deschisă prin încheierea nr. 2376 din 19 noiembrie 2008 fiind desemnat ca și lichidator judiciar Casa de Insolvență
Față de aceste considerente, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în condițiile în care nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la propunerea de închiderea a procedurii, ținându-se cont că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare și, potrivit raportului privind cauzele care au dus la insolvența debitoarei, nu s-a constatat incidența prevederilor privind art. 138 din Legea 85/2006, iar din motive necunoscute, debitoarea și-a încetat activitatea din 2006, de când nu a mai înregistrat nici o formă de venit.
Astfel, în baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a descărcat administratorul judiciar al debitoarei de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, iar în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus radierea debitoarei - SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii, cu motivarea că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 131 din Legea 85/2006, conform cărora: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, considerând că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 modificată, care prevăd că "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic."
De asemenea, consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei. Se mai arată că lichidatorul nu a efectuat toate demersurile în conformitate cu prevederile art. 11 lit. g din Legea 85/2006 coroborat cu prevederile art. 147 din același act normativ, pentru a intra în posesia actelor contabile, chiar și prin formularea unei sesizări penale împotriva fostului administrator.
Recurenta consideră că acest demers era necesar pentru ca lichidatorul judiciar să poată întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății debitoare conform evidenței contabile și să stabilească dacă sunt motive pentru atragerea răspunderii persoanelor din conducerea debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
De asemenea, recurenta consideră că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Lichidatorul CASA DE INSOLVENȚĂ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și nelegal, considerând că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea condițiilor de legalitate stabilite de art. 131 din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar susține faptul că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării, cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, constatându-se că aceasta nu figurează cu niciun fel de bun mobil sau imobil. Arată că a procedat în temeiul prevederilor art. 48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România pentru identificarea și indisponibilizarea conturilor debitoarei, dar nu au fost identificate disponibilități bănești în averea debitoarei.
Astfel, având în vedere că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, că nu au putut fi identificate niciun fel de alte bunuri în averea debitoarei, că în fapt, creditorii debitoarei nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, lichidatorul consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea judecătorului sindic de a da o sentință de închidere în orice stadiu al procedurii prevăzută de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Se mai arată că în speță, creditorii au fost notificați pentru exprimarea poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, aducându-li-se la cunoștință despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii, însă nici unul dintre aceștia nu a înțeles să avanseze aceste sume.
De asemenea, lichidatorul arată că în baza art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006, a procedat la întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, la baza analizei au stat copii ale bilanțurilor la 31.12.2005 și 31.12.2006 puse la dispoziția lichidatorului judiciar de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A, raportul fiind întocmit în lipsa documentelor contabile primare, motiv pentru care lichidatorul a invocat faptul că s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii împotriva fostului administrator al debitoarei.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurente, a întâmpinării formulate de către lichidator și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării, cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, nefiind identificat faptic niciun fel de bun mobil sau imobil; de asemenea, a notificat toate instituțiile bancare din România pentru identificarea și indisponibilizarea conturilor debitoarei, dar nu au fost identificate disponibilități bănești în averea debitoarei.
Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în lipsa documentelor financiar contabile, inclusiv a celor primare, astfel că lichidatorul s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor fizice din conducerea societății debitoare, în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 560/25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.06.2009
Tehnored. /2 ex./04.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
