Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 802/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 802/R-
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea, cu sediul în ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul din B,-, sector 6, împotriva sentinței nr. 466 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea, cu sediul în Rm. V,-, Complex A 1-2, etaj 1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. -/16.05.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei - fila 57.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 19.09.2008, note de ședință formulate de intimata-debitoare.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie 2008, creditoarea Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Rm.V, motivat de faptul aflării ei în încetare de plăți și existenței unei datorii în sumă de 17.239 lei față de creditoare, însușită prin semnătură și achitată parțial.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.446/17 martie 2008 a respins acțiunea.
Ca să pronunțe această sentință a reținut că acțiunea creditoarei nu se justifică, deoarece creanța în discuție nu este certă, lichidă și exigibilă, în sensul art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
În aceeași ordine de idei a motivat că facturile prezentate de creditoare nu sunt însușite sub semnătură privată de către debitoare, așa că nu pot face dovada împotriva acesteia, potrivit art.46 din Codul comercial.
Tot astfel, a reținut că prin sentința civilă nr.3402/6 iunie 2007, admis acțiunea în anulare introdusă de către debitoare, anulându-se ordonanța prin care a fost somată să plătească creditoarei suma de 17.239,41 lei, contravaloare servicii și suma de 10.040,3 lei cheltuieli de judecată (sentința civilă nr.806/8 februarie 2007) și că pretinsa creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind însușită într-un mod de către debitoare.
În raport de cele expuse, tribunalul a apreciat caracterul incert al creanței, îndrumând părțile spre soluționarea cauzei printr-o acțiune de drept comun, în cadrul căreia să administreze probe, inclusiv proba cu expertiza tehnică.
Creditoarea a declarat recurs împotriva sentinței menționate, pe care a criticat-o pentru nelegalitate în sensul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la aplicarea greșită a legii și la încălcarea ei.
În dezvoltarea criticii aduse sentinței, a susținut că în pofida constatării instanței, debitoarea a plătit parțial facturile depuse la dosar, ceea ce demonstrează că și-a însușit debitul.
Mai mult aceste facturi au fost înregistrate și menționate în evidența contabilă, situație în care se face de asemenea dovada însușirii debitului prin acceptarea plății.
Și în fine, neformularea contestației la cererea de declanșarea procedurii falimentului, valorează recunoaștere tacită a stării de insolvență.
Prin urmare dispozițiile art.3 din Legea nr.85/2006 sunt îndeplinite, iar instanța numai prin încălcarea legii a socotit contrariul, respingând acțiunea.
Recursul este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă indubitabil că debitoarea se află în încetare de plăți și că datorează creditoarei suma de 17.239 lei, creanța acesteia fiind certă, lichidă și exigibilă.
Sub acest aspect se reține că facturile depuse la dosar au fost însușite de către debitoare prin înregistrarea și menționarea în evidența contabilă a societății, precum și prin achitarea parțială a debitului.
Așa fiind, este reală susținerea din recurs potrivit căreia creanța în discuție este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art.3 din Legea nr.85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Prin acțiunea introductivă de instanță creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, făcând dovada că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar aceasta din urmă care nu i-a plătit datoria, deși avea posibilitatea potrivit art.33 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței, să conteste existența stării de insolvență, nu a uzat de acest drept, ceea ce echivalează, într-adevăr, cu o recunoaștere tacită a stării de insolvență.
Față de cele prezentate, rezultă că prin hotărârea pronunțată tribunalul a încălcat legea, reținând că nu sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Așa fiind, va admite recursul potrivit art.312 Cod procedură civilă și va casa sentința, urmând a trimite cauza la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței nr.466 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea.
Casează sentința și trimite cauza la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./2.10.2008
GM/4 ex.
Jud.fond.:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ingrid Emina
