Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 919/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1046/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 919
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr. 1679 din data de 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC -. - SA - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR LIDER-LICHIDARE ȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că Tribunalul Bucureștia înaintat motivele de recurs formulate de recurentă și dovezile de comunicare a sentinței recurate.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul București, în sensul admiterii cererii.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 11.03.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului derulată împotriva debitorului Dr., creditorul - a formulat contestație la tabelul definitiv rectificat al creanțelor împotriva debitorului, solicitând să se dispună obligarea lichidatorului la înscrierea contestatoarei în tabelul menționat cu o creanță în cuantumul solicitat și precizat în sumă de 420.464,74 lei în loc de 61.765,46 lei cât s-a înscris.
Prin sentința comercială nr.1679 pronunțată la data de 08.04.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins contestația ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că prin cererea introductivă, prin admiterea căreia s-a deschis procedura în cauză, creditorul-contestator a pretins împotriva debitorului o creanță în sumă de 61.765,46 lei, conform sentinței civile nr.3829/23.09.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, rămasă definitivă și irevocabilă. Prin sentința de deschidere a procedurii termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului a fost stabilit la 17.09.2007, până la care a mai formulat declarație de creanță în cauză doar Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
La 25.09.2007 lichidatorul a întocmit, afișat și comunicat tabelul preliminar de creanțe, în care a înscris creditorii cu sumele solicitate drept creanțe de către aceștia până la acel moment și, în continuare, deoarece nu s-au formulat contestații, s-a întocmit tabelul definitiv, în care s-au menționat aceleași creanțe.
La 07.11.2007 creditorul - a formulat o cerere precizatoare a cuantumului creanței, calculat până la 17.07.2007, data deschiderii procedurii, în sumă de 420.464,74 lei. Referitor la aceasta, în raportul întocmit de lichidatorul judiciar s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a prevederilor art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul că - este decăzută, în ceea ce privește majorarea creanței inițiale, din dispozițiile prevăzute de textul de lege menționat, astfel că s-a impus menționarea în tabelul definitiv rectificat a creditorului respectiv tot cu creanța inițială.
În mod corect lichidatorul nu a menționat creditorul - cu suma de 420.464,74 lei. Debitorul nu a depus la dosar lista prevăzută de art.35 raportat la art.28 alin.1 lit.c din lege, astfel că lichidatorul nu a trebuit să notifice în baza art.61 creditorii, inclusiv titularul cererii introductive, referitor la intrarea debitorului în faliment, conform Codului d e procedură civilă ci doar printr-un ziar de largă răspândire și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform art.7 alin.3 teza finală. Pe de altă parte, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanțelor sunt prezumați, conform art.7 alin.7 din lege, că au în cunoștință termenele prevăzute la art.62 sau 107-109, inclusiv termenul de depunere a declarațiilor de creanțe, și nu vor mai fi citați. Creditoarei-contestatoare îi sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, faptul că aceasta avea în cunoștință termenul limită de depunere a creanțelor rezultând și din formularea propriei contestații. Mai mult, creditorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.75 alin.1 din lege, însă nu a făcut dovada descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. De altfel, dispozițiile Legii nr.85/2006 nici nu impun creditorilor să dețină titluri executorii în dovedirea creanțelor lor. Din moment ce putea fi vorba doar de o creanță anterioară deschiderii procedurii, - trebuia să solicite întreaga creanță prin cererea introductivă.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul - a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport de prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, mai întâi că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii dintre care unele străine de natura pricinii. Astfel, deși în cuprinsul hotărârii respective se recunoaște depunerea de către creditor a unor înscrisuri în dovedirea susținerilor sale în mod greșit tribunalul, în paragraful 3 din pagina 2 și 3 hotărârii a preluat integral susținerile lichidatorului în sensul înlăturării creanței majorate de la masa credală ca nedovedită și al aplicării art.76 iar nu a art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006. La fel de contradictorie este și mențiunea din considerentele hotărârii atacate paragraful 3 din pagina 5 referitor la faptul că deși contestația a fost întemeiată pe art.75 alin.1, nu s-a făcut dovada descoperirii unor titluri hotărâtoare, iar legea nu impune pentru dovedirea creanței un titlu executoriu.
Procedând astfel instanța de fond nu numai că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic dar a pronunțat hotărârea și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.73 (1) și (2), art.75 (1), (2) și (3) și art.7 (3) din Legea nr.85/2006.
Părțile nu au administrat înscrisuri la dosar iar intimata în cauză nu a formulat întâmpinare.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs bazat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurentul a indicat doar paragrafele din hotărârea atacată fără a sublinia în concret și aspectele pe care le consideră contradictorii sau străine de natura cauzei, astfel că mențiunile indicate a fi fost făcute de către prima instanță trebuie să fie analizate în ansamblu referitor la susținerile formulate de recurent în contextul motivului de recurs în discuție.
Motivele la care se referă prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă sunt considerentele propriu-zise reținute de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată pentru a pronunța soluția de respingere a contestației, iar nu orice altă mențiune din cuprinsul hotărârii respective. Or, mențiunile din paragraful 3 al paginii a 2-a, respectiv din paragraful 3 al paginii a 3-a din hotărârea recurată nu constituie, în fapt, considerente propriu-zise, ci concluzii puse de către lichidator în soluționarea cauzei, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii care reprezintă practic încheierea de la termenul de judecată și, respectiv, reluarea acestor concluzii în cadrul motivării de ansamblu a hotărârii de către tribunal, pentru a se indica astfel că au fost avute în vedere pentru analiză. Prin urmare menționarea concluziilor lichidatorului nu poate constitui nici în sine și nici sub aspectul conținutului intrinsec un motiv contradictoriu sau străin de natura cauzei. Nu au acest caracter concluziile lichidatorului nici în raport cu cele reținute de către tribunal sub aspectul depunerii de către creditorul-contestator a unor înscrisuri în dovedirea creanței majorate, pentru că tribunalul a reținut spre analiză cu prioritate aspectul tardivității majorării creanței, astfel cum se și impunea de altfel, și a și soluționat cauza în raport cu acest aspect, ceea ce, în mod evident, nu mai implică și analiza de fond referitoare la îndeplinirea condițiilor legale de către creanța majorată. În acest context nici considerentele reținute de tribunal în paragraful 3 din pagina 5 hotărârii nu constituie un motiv contradictoriu sau străin de natura cauzei. Prin aceste considerente tribunalul a stabilit că întemeierea contestației pe dispozițiile art.75 alin.1 nu este valabilă deoarece în raport cu dispozițiile respective și susținerile contestatoarei referitoare la sentința nr.4659/04.04.2007 și decizia comercială nr.441/17.10.2007, nu s-a probat descoperirea unui titlu hotărâtor, până atunci necunoscut, cele două hotărâri judecătorești neconstituind un titlu executoriu în favoarea contestatoarei ci doar dovada aflării în continuare a litigiului pe rol, deși acestuia îi sunt aplicabile prevederile art.36 din Legea nr.85/2006.
Apreciind, în fapt, depunerea tardivă a cererii de majorare a creanței inclusiv în raport cu prevederile art.7 alin.3 teza finală din Legea nr.85/2006 tribunalul a considerat în mod corect, aplicarea în cauză a prevederilor art.76 alin.1 din legea menționată și, prin urmare, faptul că pentru creanța majorată - nu este un creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, potrivit art.3 pct.8 din aceeași lege. Fiind vorba tot de o creanță anterioară deschiderii procedurii, majorarea de creanță trebuia declarată tot în termenul prevăzut prin sentința de deschidere a procedurii, pentru dovada acesteia nefiind obligatoriu doar un titlu executoriu ci orice altă dovadă legală.
Nefiind fondat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă se impunea pe cale de consecință a fi reținute cu același caracter nefondat și celelalte motive de recurs invocate în baza art.304 pct.8 și 9, în a căror concretizare recurentul nu a formulat alte susțineri.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta -, împotriva sentinței comerciale nr.1679 din data de 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Dr. - prin lichidator judiciar LIDER-LICHIDARE ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 6.10.2008
Tehnored. - 7.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte-Jud. sindic:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram
