Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 936/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1104/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.936
Ședința publică de la 29.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Gabriela
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - LEASING SA, în contradictoriu cu intimata - R & D SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2142/9.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ. precum și faptul că au fost atașate dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2142/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea creditoarei - LEASING SA împotriva debitoarei - R & D SRL, precum și contestația debitoarei formulată împotriva cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței. Prin aceeași hotărâre, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în ședința publică din 25.04.20028, părțile au depus un acord, iar creditoarea a solicitat instanței să ia act de renunțarea la însuși dreptul pretins. De aceea, tribunalul a respins cererea introductivă ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul judecății, tribunalul a apreciat că întrucât cererea introductivă a fost respinsă, pârâta nu a căzut în pretențiuni pentru a fi obligată la plata acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - LEASING SA, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința comercială recurată este nelegală în ce privește soluția de respingere a cererii creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată din mai multe considerente. în primul rând, instanța a reținut în mod greșit că în ședința publică din 25.04.2008 s-ar fi depus la dosar de către părți un acord, iar creditoarea ar fi solicitat să se ia act de renunțarea la însuși dreptul pretins. Recurenta creditoare arată că nu a existat o ședință publică la acea dată, iar părțile nu au depus nici un acord în sensul reținut de instanță.
Prin cererea introductivă, creditoarea a solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - & D SRL, pentru neplata creanței în cuantum de 52.562,67 lei, reprezentând contravaloare rate de leasing scadente și neachitate și penalități de întârziere. Cererea a fost introdusă la data de 25.03.2008, iar debitoarea a achitat debitul ulterior acestei date, respectiv la data de 8.04.2008.
Din aceste împrejurări rezultă culpa procesuală a debitoarei, care a înțeles să facă plata pe parcursul procesului.
De aceea, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile articolului 299 - 316 Cod procedură civilă și Legea nr.85/2006.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod eronat existența unei ședințe de judecată la data de 25.04.2008, la care părțile ar fi putut, teoretic, să depună în fața instanței un acord sau o cerere de renunțare la dreptul pretins. Astfel, Curtea reține că cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoare a fost înregistrată la data de 25.03.2008, iar primul termen de judecată fixat de către însuși judecătorul sindic a fost 9.05.2008 (fila 3 față - verso din dosarul tribunalului).
Această eroare, deși în aparență are aspectele unei erori materiale, în raport de soluția pronunțată de judecătorul sindic, prezintă aspecte de nelegalitate a procedurii judiciare. Pe de o parte, trebuie reținut că motivele pentru care instanța a respins cererea creditoarei ca rămasă fără obiect au constata în împrejurarea că debitoarea a achitat contravaloarea creanței pretinse de creditoare, la data de 8.04.2008 ( a se vedea nr.758/8.04.2008. fila 119 din dosarul tribunalului).
Ca atare, nu este vorba în cauză de o desistare voluntară de demersul judiciar din partea creditoarei, conform articolului 247 alineat 1 Cod procedură civilă (care reglementează că în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța va da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor), ci de o valorificare ulterioară a pretențiilor deduse judecății, ca urmare a executării obligației de către debitoare, însă după formularea cererii de chemare în judecată.
Plata, din punct de vedere procedural, are valoarea unei recunoașteri a pretențiilor, în sensul articolului 275 Cod procedură civilă, care deși este făcută înainte de prima zi de înfățișare (9.05.2008), față de împrejurarea că litigiul de față are natură comercială, ba mai mult are natura unei proceduri speciale de executare a debitorilor comerciali, debitoarea din cauza de față era de drept în întârziere. Cum dispozițiile articolului 275 Cod procedură civilă instituie și o excepție de la regula potrivit căreia pârâtul nu va fi obligat la plata cheltuielilor în cazul recunoașterii pretențiilor (înainte de prima zi de înfățișare), respectiv atunci când acesta a fost pus în întârziere (în această categorie fiind incluși și acei pârâți care potrivit unor dispoziții legale sunt de drept în întârziere), rezultă că sub aspectul obligației de plată a cheltuielilor de judecată, recunoașterea tacită a debitoarei nu poate produce efecte.
În acest sens, Curtea constată că deoarece plata creanței s-a efectuat după introducerea cererii creditoarei, iar calitatea debitoarei de comerciant presupune că aceasta este de drept în întârziere, culpa procesuală a acesteia este de netăgăduit, mai ales în condițiile prevăzute de articolul 275 teza a II a Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o aplicare greșită a legii, respectiv a dispozițiilor articolului 274 și 275 Cod procedură civilă, fiind incident motivul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, în ce privește soluția privind cheltuielile de judecată.
De aceea, Curtea în temeiul articolului 312 alineatele 1 și 3 din Codul d e procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga debitoarea la cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-creditoare - LEASING SA, în contradictoriu cu intimata-debitoare - R & D SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2142/9.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă debitoarea la plata sumei de 2039,3 lei cheltuieli de judecată către creditoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
24.10.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Tatiana Gabriela
