Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 921/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.365
Ședința publică de la 29.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantele LEASING și SC LEASING SA, în contradictoriu cu intimații și G, împotriva sentinței comerciale nr.3266/6.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimații prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelantele prin avocat depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, solicitând proba cu acte, învederând că are de depus acte noi, altele decât cele depuse la dosar, respectiv hotărârea Tribunalului din Germania.
Intimații prin avocat, lasă la aprecierea instanței, însă față de precizarea că urmează să depună hotărârea tribunalului din Germania, se opune, învederând că nu este utilă cauzei și că hotărârea nu ține loc de act autentic.
Curtea, în baza art. 192 civ. respinge cererea de administrare a probei cu acte, respectiv de a depune hotărârea Tribunalului din Germania, întrucât înscrisul nu privește motivele de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul părților pe apel.
Apelantele prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimații prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.3266/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții - și G în contradictoriu cu pârâtele SC LEASING SRL și LEASING, prin lichidator judiciar Avocat -., prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de cesiune certificate sub nr. 276/15.11.2006 și nr. 277/15.11.2006, de avocat. În consecință, s-a constatat nulitatea absolută a celor două contracte și s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 24,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că cele două contracte de cesiune priveau drepturi reale asupra unor terenuri, iar potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, actele juridice prin care se constituie astfel de drepturi trebuie încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Cum cele două contracte de cesiune au fost atestate și certificate de avocat, rezultă că acestea nu îmbracă forma autentică prevăzută expres de lege. Tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute apărările pârâtelor în sensul că pârâtele au dat prin reprezentanții lor câte o declarație autentică prin care au recunoscut încheierea contractelor de cesiune a contractelor de leasing, deoarece forma autentică a declarațiilor reprezentanților pârâtelor nu înlocuiește forma autentică a contactelor inițiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică, deoarece cele două contracte de cesiune au fost încheiate în baza procurii speciale nr. 2827/19.10.2005 acordate domnului de către LEASING, prin administratorul său judiciar ( numit după deschiderea procedurii insolvenței de către Tribunalul /Ts). Contractele de cesiune au fost certificate de un avocat, iar după ce acesta au fost puse a îndoială, pârâtele s-au prezentat la Notarul Public și a formulat câte o declarație autentificată sub nr. 55, nr. 56 și nr. 57/19.03.2007 prin care recunoșteau și legalizau contractele de cesiune a contractelor de leasing extern încheiate cu reclamanții, dând astfel putere juridică acestor contracte.
Apelantele mai susțin că potrivit art. 1176 din civil actele sub semnătură privată recunoscute au același efect ca actul autentic pentru celui care l-au subscris, iar cauza acestora a fost una licită, certă, valabilă, conform art. 948 și art. 967 din civil.
Cesiunea de creanță este un contract consensual, cu titlu oneros și pentru validitatea sa nu este necesară îndeplinirea vreunei condiții de formă, ci doar condițiile generale de validitate ale contractelor.
De asemenea, susțin apelantele, obiectul contractelor de cesiune nu îl reprezintă dreptul de proprietate asupra unui imobil, ci transmiterea de la cedent către cesionar a contractelor de leasing încheiate cu reclamanții, care au ca obiect finanțarea unor contracte în valoare totală de 87.000, 84 EURO, respective 53.781, 50 EURO pentru o perioadă de 20 de ani, ceea ce înseamnă că nu este nevoie de condiția încheierii actelor în formă autentică ad validitatem.
Ținând cont de starea de insolvență a LEASING H, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 50 din Legea nr. 85/2006 ( care prevăd că dacă la data deschiderii procedurii, un act juridic nu devenise opozabil terților, înscrierile, transcrierile, intabulările și orice alte formalități specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect față de masa creditorilor, cu excepția cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanță, autoritatea ori instituția competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii. Or, introducerea acțiunii de față, susțin apelantele, a fost făcută după intrarea în procedura insolvenței. De asemenea, se mai evocă și art. 53 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii. Potrivit art. 86 alin. 1 din aceeași lege, administratorul judiciar/lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract. Se mai menționează de către apelante și dispozițiile art. 116 alin. 2 din aceeași lege, care prevăd posibilitatea pentru lichidator ca în cazul vânzării bunurilor din averea debitorului, de a stabili metoda de vânzare a acestora, în bloc sau individual. Art. 120 alin. 2 din aceeași lege, care prevede că procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlul de proprietate, mai este enunțat de apelante.
În fine, art. 518 alin. 1 din pr. civ. prevede că prin actul de adjudecare se transmite proprietatea asupra imobilului, acesta urmând a fi intabulat potrivit regulilor de carte funciară, după care adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de bun.
SC LEASING a cumpărat în urma unei licitații, unul sau mai multe bunuri, contracte de leasing care au ca obiect și transmiterea proprietății asupra unei construcții, dar și un drept de superficie asupra unui teren, vânzarea s-a efectuat în cadrul unei proceduri judiciare și s-a materializat printr-un act de adjudecare, care purtând girul unei instanțe judecătorești, are natura unui act autentic. Cu toate că nu era necesară și forma autentică, susțin apelantele, pentru a conferi o putere mai mare actului de cesiune, au solicitat autentificarea sa de către un avocat.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de apelante prin motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cele două contracte de cesiune, certificate de avocat sub nr. 276/15.11.2006 (filele 19-24 din dosarul Tribunalului) și nr. 277/15.11.2006 (filele 10-15 din același dosar), părțile au convenit asupra mai multor drepturi și obligații, între care, cele mai importante au constat în dreptul de proprietate asupra construcțiilor ce fac obiectul contractului de leasing extern nr.A 149/22.10.2004 și respectiv al contractului de leasing extern nr.A 170 / 22.11.2004, în care aveau calitatea de utilizatori, tocmai reclamanții din cauza de față. De asemenea, potrivit acelorași contracte de cesiune se transmiteau și drepturile și obligațiile din cele două contracte de leasing extern, între care și dreptul de superficie asupra terenului pe care urmau a fi edificate construcțiile finanțate prin contractele de leasing.
Așadar, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin contractele intitulate "de cesiune", se transmiteau veritabile drepturi reale asupra unor terenuri, respectiv dreptul de proprietate și dreptul de superficie. Ca atare, în ce privește forma acestor acte, prevăzută de lege ad validitatem, aceasta era forma autentică, așa cum prevăd expres și fără echivoc dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Deoarece în general, forma actului juridic civil este guvernată de principiul consensualismului, potrivit căruia simpla manifestare de voință este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil, atunci când legiuitorul stabilește ca și condiție de validitate, esențială și specială, o anumită formă pe care acesta trebuie să o îmbrace, în lipsa acesteia, actul este lovit de nulitate absolută.
pentru care, în anumite situații, legiuitorul stabilește forma necesară pentru însăși valabilitatea actului, constau în: atenționarea asupra importanței deosebite pe care o au anumite acte juridice pentru patrimoniul celui care le face sau al celor care le fac ( cum este în cazul donației, al ipotecii etc); asigurarea libertății și certitudinii consimțământului ( cum este în cazul testamentului); exercitarea unui control al societății, prin organele statului, cu privire la actele juridice care prezintă o importanță deosebită ce depășește cadrul strict al intereselor părților ( de exemplu, în cazul înstrăinării terenurilor și al altor drepturi reale asupra acestora).
Din aceste rațiuni rezultă și caracterele formei prevăzută de lege ad validitatem ( ad solemnitatem), în speță fiind vorba de forma autentică a actului, respectiv:a)aceasta reprezintă unelement constitutiv(esențial ) al actului juridic, în lipsa căruia acesta este lovit de nulitate absolutăb)este exclusivă, în sensul că, din moment ce legea a stabilit forma autentică pentru acest tip de acte juridice, aceasta nu poate fi înlocuită cu un act juridic, de pildă, certificat și atestat de avocat, conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995 ( deoarece atestarea de către avocat a identității părților, a conținutului actului și a datei acestuia nu echivalează cu forma autentică, deoarece potrivit legii, activitatea notarilor publici nu este asimilată cu aceea a avocaților). Iată deci că, în mod corect a apreciat Tribunalul, pe de o parte că certificarea dată de avocat nu este același lucru cu autentificarea actului, iar pe de altă parte, că declarațiile date de părți ulterior, în formă autentică, prin care acestea recunosc încheierea contractelor de cesiune, nu constituie operațiune de autentificare a contractelor de cesiune.
De aceea, Curtea apreciază că sentința apelată este legală și temeinică.
Susținerile apelantelor cu privire la aplicabilitatea unor texte de lege enunțate expres în motivele de apel nu pot fi reținute deoarece textele menționate ( art. 50, art. 53, art. 86 alin. 1, art. 116 alin. 2, art. 120 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 ) nu au nici o aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, chiar dacă apelanta LEASING H era în procedura insolvenței, cele două contracte de cesiune nu s-au realizat în cadrul procedurii, prin intermediu și cu încuviințarea sau autorizarea judecătorului sindic. De altfel, conținutul textelor enunțate de apelante nu privește forma actelor juridice pe care le poate încheia debitorul aflat în insolvență, astfel că reglementarea lor nu poate fi extinsă asupra acestei chestiuni de drept comun, de la care nu se întrevede nici o derogare sub acest aspect.
Nici exemplul amintit de apelante, în cazul prevăzut de art. 518 alin. 1 din pr. civ. nu este relevant deoarece contractele de cesiune a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă nu reprezintă nicidecum acte de adjudecare emise în cadrul procedurii de executare silită a debitoarei ȘEASING.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 296 rap. la art. 948 din civil, art. 966 din civil, art. 2 alin. 1 și 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 ( privind circulația juridică a terenurilor ), Curtea va respinge apelul ca nefundat.
Deoarece intimata a avansat anumite sume de bani pentru a-și pregăti apărarea în faza de judecată a apelului, respectiv a angajat un avocat față de care a achitat un onorariu corespunzător prestației acestuia în faza de judecat a apelului, Curtea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ. reținând procesuală a apelantelor rezultată și din soluția dată apelului lor, le va obliga pe acestea la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele-pârâte SC LEASING SRL, cu sediul în B, nr. 54, etaj 2,. 5, sector 1 și LEASING, cu sediul în 13, 61476 11, 74589 -GERMANIA prin lichidator judiciar Avocat -., ambele apelante cu sediul ales la Avocat, în B,-, - 2,. A,. 1,. 103, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 3266/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială, în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în B, Str. - - nr. 41,. 20 J,. 1,. 1,. 6, sector 1 și, domiciliat în orașul Otopeni, Str. -, - 48,. B,. 4,. 13, județul I ca nefondat.
Obligă apelantele la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimata.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, azi, 29.09.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/DACT/RE/4 EX./21.10.2008
Sent. Com. nr. 3266/06.03.2008
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud.fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
