Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr.- -
DECIZIA NR. 18/C/2010
Camera de consiliu din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, fiind judecarea recursurilor comerciale formulate de recurentele - prin &ASOCIAȚII - B, str. -. -, nr.2, sector 5 și-" ROMÂNIA"SRL - prin & ASOCIAȚII -B,-, sector 1 în contradictoriu cu intimatele - O, str. -.-., nr.3, jud. B,- " MEDIA"SRL- comuna, nr.301, jud. B și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - O,-, jud. B împotriva încheierii nr.5061 din 13 mai 2009, pronunțată de judecătorul delegat la ORC, având ca obiect - recurs împotriva încheierii judecătorului delegat la..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentele prin avocat, în baza delegației din 10.12.2009; avocații și în reprezentarea intimatei, în baza delegațiilor nr.73/16.12.2009, respectiv a delegației fără număr din 16.12.2009, lipsă fiind intimații - " MEDIA"SRL OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt legal timbrate cu câte 19.50 lei taxă judiciară de timbru achitate prin OP nr.5584 și 5585/30.09.2009 plus 0,50 lei timbru judiciar mobil, cauza este la al patrulea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei, avocat A, depune la dosar copia încheierii nr.5065/2009, arătând că în aceeași zi s-a pronunțat și încheierea 5061, respectiv 13 mai 2009 care vizează același lucru, în condițiile în care s-a depus o singură cerere de înregistrare mențiuni unde a depus cerere de intervenție și, cu toate că sunt încheieri diferite acestea au același dispozitiv, cererea de intervenție fiind înregistrată anterior la ORC, acesta însă a format două dosare diferite. Invocă în consecință excepția lipsei de interes a recurenților. Precizează că hotărârea AGA nr.2/2009 a fost suspendată pe cale de ordonanță președințială. Declară că nu are alte cereri sau excepții de formulat.
De asemenea avocat arată că, o situație similară celei prezente există în alte 2 dosare cu același obiect.
Reprezentanta recurentelor, învederează instanței că încheierea nr.5061 este cea care se judecă în prezenta cauză și că într-adevăr, ulterior s-a pronunțat și încheierea nr.5065.
Nefiind alte cereri, probleme prealabile sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentelor solicită respingerea ca nefondate a excepțiilor tardivității, nulității, precum și a lipsei de interes. Arată că, cererea de intervenție a lui nu putea fi primită nici pe dispozițiile Legii 26/90 și nici pe cele ale codului d e procedură civilă care completează legea. Judecătorul delegat la ORC constatând că procedura a devenit contencioasă, trebuia să admită cererea de înscriere a mențiunilor, ori prin felul soluționării prin respingerea cererii, aceasta este total nelegală. Solicită admiterea ambelor recursuri și modificarea în totalitate a încheierii judecătorului delegat. Nu solicită în prezenta cauză cheltuieli de judecată, arătând că acestea se vor solicita pe cale separată.
Avocat pentru intimata, susține excepția tardivității recursurilor, arătând că acestea au fost înregistrate la 5.06.2009 la registrul comerțului, solicitând admiterea excepției precum și a excepției lipsei de interes întrucât recurentele nu pot obține nici un folos. În cazul anulării unei încheieri s-ar menține cealaltă, astfel că recursul este lipsit de interes. Arată că, s-a decis atacarea doar a unei singure încheieri, fără a fi atacată încheierea care privea și cererea de intervenție.
Reprezentantul intimatei, avocat învederează că, cererea s-a depus personal de către reprezentantul asociației de avocați dl. pentru ambele recurente menționând împotriva cărei încheieri a făcut recurs. În completare, mai arată că, susținerea că judecătorul delegat la Registrul Comerțului când a admis cererea de intervenție ar fi dat caracter contencios cererii, este mai puțin adevărată. Judecătorul făcând aplicarea art.335 cod procedură civilă, cererea prezentând caracter contencios, a reținut că instanța competentă să o soluționeze este Tribunalul Bihor. Hotărârea AGA nr.2 a fost atașată cererii însă instanța nu s-a pronunța asupra legalității sau nelegalității acestei hotărâri. S-a suspendat executarea Hotărârii AGA 2, deci inclusiv și efectele acesteia, iar procedura prevăzută de articolul 335 cod procedură civilă se aplică inclusiv în cadrul recursului. În cazul de față, dacă Curtea de Apel Oradea ar admite recursul și ar dispune înscrierea acestei mențiuni la ORC din hotărârea AGA, fără să dea posibilitatea ca Tribunalul Bihor să se pronunțe asupra acestei hotărâri, s-ar antepronunța, fără a-i da posibilitatea instanței competente să se pronunțe dacă este legal sau nu acest act,
Hotărârile AGA 1 și 2 sunt identice, ele cuprinzând aceleași dispoziții.
În concluzie, arată că, singura soluție echitabilă, justă și dreaptă este respingerea recursului.
În completare, avocat arată că hotărârea nu este semnată de ambii asociați, cererea de înscriere mențiuni este formulată în numele unei persoane - - - care nu a făcut o astfel de cerere. Arată că în cauză nu solicită cheltuieli de judecată, acestea urmând a le solicita pe cale separată.
Reprezentanta recurentelor, cu privire la excepția tardivității, solicită a fi avute în vedre norele scrise și anexele acestora arătând că recursul a fost expediat la 26 mai 2009 iar în cauza de față este vorba de hotărârea AGA nr.2.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin încheierea nr.5061 din 13 mai 2009 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la ORC sub nr.33311/14.04.2009 formulată de intervenientul în interes propriu în calitate de asociat al Societății S MEDIA SRL.
A fost respinsă ca nefondată cererea de înscriere de mențiuni formulată de petenta - reprezentată prin dl., având ca obiect înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute în Hotărârea adunării generale a asociaților S MEDIA SRL nr.2 din 28.04.2009, reținând în considerentele acestei încheieri că,potrivit art.335 cod procedură civilă în măsura în care fie din conținutul cererii, fie ca urmare a unei alte cereri depuse de către o persoană interesată, cererea inițială dobândește un caracter contencios, soluționarea ei nu mai poate avea loc decât în fața instanței de drept comun.
Așa fiind, s-a reținut că, prin încheierea nr.3475/2009 pronunțată de Judecătorul delegat la ORC, s-a stabilit că cererea formulată inițial sub nr.32345/10.04.2009 are caracter contencios, neputând fi soluționată de către judecătorul delegat. Respingerea acesteia a fost de natură să stabilească în mod direct caracterul contencios al cererii, nefiind posibilă înlăturarea efectelor hotărârii prin depunerea unei noi cereri.
Față de toate acestea, întrucât prin prezenta cerere se urmărește efectuarea acelorași mențiuni și având în vedere că nu a intervenit un element nou care să conducă la o altă concluzie, în temeiul art.49 cod procedură civilă raportat la art.335 cod procedură civilă s-a admis cererea de intervenție și s-a respins ca nefondată cererea de înscriere de mențiuni.
Împotriva încheierii pronunțate de judecătorul delegat la ORC, au declarat recurs recurenții și -" ROMANIA"SRL B, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de înregistrare mențiuni nr.37796 din 28 aprilie 2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se învederează instanței că la data de 28 aprilie 2009, la sediul social al societății a fost convocată adunarea generală a asociaților, prin scrisoare recomandată, fiind adoptată hotărârea nr.2 din 28 aprilie 2009, prin care s-a aprobat cesiunea de părți sociale de la asociatul la -" ROMANIA"SRL și numirea unui nou administrator al societății.
Această hotărâre, prin cererea de înscriere mențiuni nr.27796 din 28.04.2009 a fost depusă la registrul comerțului în vederea înregistrării ei în registru, asociatul minoritar depunând la data de 6 mai 2009, o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea cererii de înscriere mențiuni.
La același termen de judecată s-a solicitat respingerea acestei cereri de intervenție ca inadmisibilă, susținerile fiind consemnate în procesul verbal al ședinței de către judecătorul delegat care nu a pus în vedere acoperirea vreunor neregularități ori depunerea de probe sau documente suplimentare la dosar.
Ulterior, la data de 11 mai 2009, au fost depuse note scrise la dosar, prin care s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de intervenție. Judecătorul delegat a apreciat că prin formularea cererii de intervenție de către asociatul minoritar care a contestat legalitatea hotărârii AGA, procedura necontencioasă s-a transformat în una litigioasă și a respins cererea de înscriere mențiuni.
Această încheiere pronunțată de judecătorul delegat a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Aplicarea greșită a legii rezidă din reținerea cererii de intervenție în cadrul de soluționare a cererii de înscriere mențiuni. Cererea de intervenție nu poate fi introdusă decât în situația înregistrării cererii de înmatriculare ( art.46 din Legea nr.31/1990), text legal de strictă aplicare și interpretate, neputându-se aplica prin analogie în cazul cererii de înscriere mențiuni. Mai mult cererea de intervenție nu îndeplinește toate condițiile legale de valabilitate, conform art.49 Cod procedură civilă.
Apreciază că, în situația soluționării cererilor de înregistrare mențiuni, nici Legea nr.31/1990 și nici Legea nr.26/1990 nu conțin vreo prevedere legală care să reglementeze posibilitatea unei persoane interesate de a formula o cerere de intervenție în interes propriu în fața judecătorului delegat, iar dispozițiile art.46 din Legea nr.31/190, nu pot fi aplicate prin analogie,
În doctrină s-a stabilit că dacă s-ar oferi această posibilitate, s-ar deschide calea unor abuzuri de drept din partea persoanelor care ar putea justifica un interes și care ar bloca înregistrările mențiunilor, putând produce prejudicii societăților din cauză. În situația, în care o persoană s-ar considera prejudiciată prin luarea unei hotărâri AGA, are la dispoziție acțiunea în anularea hotărârii, prevăzută de art.132 din Legea nr.31/1990. În plus, dacă judecătorul delegat a apreciat admisibilă intervenția, pronunțându-se asupra unei chestiuni care deja declanșase caracterul contencios al procedurii, ar însemna că s-au încălcat dispozițiile legale în defavoarea petentei care a invocat excepția inadmisibilități intervenției.
Consideră, că drept urmare a formulării cererii de intervenție, judecătorul delegat avea teoretic două opțiuni și anume, să respingă ca inadmisibilă intervenția și să analizeze cererea de înscriere prin prisma prevederilor art.6 din Legea nr.26/1990 și art. 60 din Legea nr.31/1990 și respectiv dacă aprecia incidența în cauză a dispozițiilor art.335 Cod procedură civilă, să respingă cererea de înscriere fără a se pronunța asupra inadmisibilității cererii de intervenție.
O soluție intermediară ca și cea adoptată în cauză este echivalentă unei denegări de dreptate constituind un abuz din partea instanței. De asemenea, arată că cererea de intervenție nu este admisibilă nici în virtutea Codului d e procedură civilă, deoarece potrivit prevederilor art.49 alin.2, ea nu putea fi formulată decât de o persoană care ar putea pretinde același drept ca și petentul. Ori, în speță, cererea de înscriere mențiuni nu putea fi formulată de intervenientă, ci doar de petentă.
Cererea de intervenție nu putea fi formulată decât de o persoană care ar fi avut interes, potrivit prevederilor art.49 alin.1 Cod procedură civilă, ori acționarul minoritar nu a fost prejudiciat cu nimic, prin simplul fapt al formulării cererii de înscriere mențiuni. Asigurarea opozabilității față de terți a unor mențiuni cu privire la modificări intervenite în interiorul societății, nu poate conduce la nici un fel de prejudiciu direct care să justifice un interes din partea acționarului minoritar de a interveni.
Încheierea judecătorului delegat nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a cereri de intervenție și nici nu au fost respectate cele două etape prevăzute la art.52 Cod procedură civilă, privitoare la admiterea în principiu a cererii și soluționarea fondului ei. acestor etape presupune contradictorialitate, respectiv punerea în discuție a admisibilității și susținerea argumentelor contrare, însă în cauză nu au fost avute în vedere argumentele invocate, în susținerea inadmisibilității cererii.
Încheierea recurată cuprinde motive contradictorii, judecătorul delegat concluzionând că se impune respingerea cererii de înscriere mențiuni ca urmare a înregistrării cererii de intervenție în interes propriu, apreciindu-se că procedura s-a transformat din necontecioasă în contencioasă. Ori, respingerea cererii pe simplul fapt al introducerii unei cereri abuzive a unui terț, fără cenzurarea admisibilității cererii, constituie un abuz din partea judecătorul delegat. Acesta este obligat să înfăptuiască controlul de legalitate și să se limiteze la una din soluțiile de admitere ori respingere a cererii, însă judecătorul delegat nu a constatat nici un motiv de încălcare a legii la adoptarea Hotărârii nr.2 din 28 aprilie 2009. Tocmai pentru că scopul procedurii de înregistrare mențiuni este opozabilitatea față de terți și asociații care nu au luat parte la AGA și că prin procedură nu se stabilesc drepturi sau obligații în sarcina nici unei părți, judecătorul delegat trebuie să înlesnească efectuarea înregistrărilor și nu împiedicarea lor.
În drept au fost invocate prevederile art.6 alin.2 din Legea nr.26/1990, art.299, 304 pct.7 și 9, art.312 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursurilor formulate, invocând tardivitatea declarării lor, nulitatea cererilor de recurs și netemeinicia motivelor invocate.
Cu privire la tardivitatea introducerii cererii de recurs a arătat că recursurile sunt tardive, deoarece s-au depus la registrul comerțului la data de 5 iunie 2009, iar încheierea recurată a fost pronunțată la data de 13 mai 2009. Nu are importanță că s-a înregistrat o cerere de recurs și la Curtea de Apel Oradea, câtă vreme ea trebuia depusă la registrul comerțului, unde s-a făcut înregistrarea, iar apoi se va înainta la instanța competentă. Având în vedere că nu s-au respectat prevederile art.6 alin.4 din Legea nr.26/1990, solicită a se constata nulitatea cererii de recurs depusă direct la Curtea de Apel Oradea.
Pe fondul cauzei arată că, Hotărârea AGA nr.2 din 28.04.2009 care a constituit obiectul cererii de înscriere mențiuni s-a adoptat cu nerespectarea dispozițiilor legale și statutare privitoare la convocarea adunării generale. Cesiunea intervenită prin mecanismul dării în plată între recurente, nu a fost valabil aprobată de adunarea generală a asociaților, întrucât intimata intervenientă nu a fost convocată și nu a putut lua parte la adunare pentru susținerea intereselor și drepturilor proprii. Hotărârea AGA nr.2/28.04.2009 elimină un drept deja câștigat prevăzut în art.8.3 al actului constitutiv. Arată de asemenea că, hotărârea s-a luat cu încălcarea dispozițiilor art.195 alin.1 din Legea nr.31/1990, deoarece nu s-a ținut la sediul societății, iar actul constitutiv interzice ținerea ei prin corespondență și ale art.131 din Legea nr.31/1990 privitoare la mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de ședință.
În privința cererii de înscriere mențiuni arată că ea a fost semnată în numele administratorului societății d-na -, deși nu s-a prezentat nici un document care să justifice dreptul de reprezentare al &Asociații. Consideră că cererea de intervenție pe care a formulat-o îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.49 Cod procedură civilă, intervenienta justificând un interes legitim, născut și actual pentru a interveni în cauză, dacă s-ar admite opinia contrară s-ar ajunge la situația inacceptabilă de a se încălca dreptul constituțional al accesului liber la justiție, în procedura specială de înscriere mențiuni. Dispozițiile speciale din materie nu interzic în mod expres promovarea și admisibilitatea unei cereri de intervenție în procedura necontecioasă.
Mai mult, posibilitatea formulării unei asemenea cereri rezultă și din prevederile art.23 alin.3 din normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului.
Încheierea judecătorului delegat este temeinică și legală, deoarece s-a făcut corect aplicabilitatea prevederilor art.335 Cod procedură civilă.
În momentul în care, procedura necontencioasă caracter contencios prin obiecțiile și aspectele invocate de participanți, cererea de înscriere mențiuni se va respinge, iar conflictul va fi soluționat în instanță pe procedura de drept comun. Deoarece, au fost invocate argumente contra legalității și validității hotărârii a cărui înscriere s-a cerut, este pe deplin justificată respingerea cererii, neputându-se susține că judecătorul delegat ar fi depășit limitele controlului de legalitate stabilit în sarcina sa.
Intervenția judecătorului delegat, nu vizează declararea nulității hotărârii, ci se limitează la analiza aspectelor necesare pentru a stabili dacă admite sau respinge cererea de înregistrare astfel încât principiile elementare de drept societar, să fie respectate.
Prin notele scrise depuse la filele 214 - 225 recurentele au solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimată, arătând că recursurile au fost declarate în termenul legal astfel cum rezultă din dovezile de expediere anexate recursurilor depuse la Curtea de Apel Oradea, iar sancțiunea nulității cererilor de recurs pe motivul nedepunerii lor la registrul comerțului, nu se poate aplica câtă vreme prevederile art.302 Cod procedură civilă au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.737/2008 a Curții Constituționale.
În ședința camerei de consiliu din data de 25 februarie 2010, intimata intervenientă a invocat excepția lipsei de interes a recurenților, câtă vreme nu au înțeles să atace încheierea nr.5065 din 13 mai 2009 pronunțată de judecătorul delegat la ORC care viza înregistrarea în registrul comerțului a aceleași hotărâri AGA nr.2/28.04.2009 și cerere de intervenție.
Instanța de recurs analizând recursurile declarate, prin prisma excepțiilor și motivelor invocate, cât și din oficiu, reține următoarele:
Conform prevederilor art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.26/1990, încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului, sunt executorii de drept și sunt supuse numai recursului, termenul de recurs fiind de 15 zile de la data pronunțării pentru părți și de la data publicării în Of. al României, pentru orice alte persoane interesate.
Împotriva încheierii judecătorului delegat nr.5061/2009 pronunțată la data de 13 mai 2009, recurentele au declarat recurs la data de 26 mai 2009, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicurile de expediere a cererilor de recurs aflate la filele 24 și 47 vol. I, ele fiind înregistrate la data de 29 mai 2009 pe rolul instanței.
Raportând termenul de recurs de 15 zile prevăzut de lege, care a început să curgă la data de 13 mai 2009, la momentul declarării recursurilor de către recurente, respectiv 26 mai 2009, se constată că acestea au fost declarate în termenul legal.
Depunerea ulterioară și la registrul comerțului a cererilor de recurs după expirarea termenului de declarare a acestuia, nu duce la reținerea tardivității căii de atac, câtă vreme se are în vedere la calcularea termenului, momentul depunerii primelor cereri de recurs.
Într-adevăr, art.6 alin.4 din Legea nr.26/1990, prevăd că, recursul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea, iar ulterior el se înaintează de către oficiul registrului comerțului, curții de apel competente, însă legiuitorul în cadrul acestor dispoziții speciale, nu a prevăzut vreo sancțiune procedurală pentru nedepunerea recursului la oficiul registrului comerțului.
Dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr.26/1990, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, unde la art.302 există stipulată sancțiunea nulității cererii de recurs datorită nedepunerii ei la instanța a cărui hotărâre se atacă, dar aceste dispoziții sancționatoare au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.737/2008 a Curții Constituționale, în prezent neexistând vreo dispoziție procedurală care să sancționeze depunerea recursului la instanța competentă.
Drept urmare, având în vedere aceste considerente, instanța de recurs, în temeiul prevederilor art.137 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate excepțiile tardivității și nulității recursurilor declarate.
Referitor la excepția lipsei de interes al recurentelor, datorită nerecurării încheierii nr.5065/2009 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor se reține că este nefondată, câtă vreme cele două încheieri, cea invocată și cea recurată în cauză, sunt distincte și separate.
Interesul în declararea căii de atac împotriva uneia dintre ele nu depinde de declararea căii de atac și împotriva celeilalte, partea interesată având drept opțiune de a declara sau nu calea de atac împotriva uneia sau alteia dintre încheierile respective.
Exercitarea căii de atac împotriva uneia dintre ele, nu condiționează exercitarea și interesul procesual al declarării căii de atac împotriva celeilalte încheieri astfel că, instanța de recurs în temeiul prevederilor art.137 Cod procedură civilă, va respinge și această excepție invocată de intimată.
Încheierile date de judecătorul delegat la registrul comerțului, privitoare la înmatricularea societăților comerciale și a mențiunilor referitoare la acestea în registrul comerțului, sunt pronunțate în cadrul unei proceduri necontencioase, prin aceste cereri neurmărindu-se realizarea unui drept potrivnic față de altă persoană, iar soluționarea lor este guvernată de dispozițiile referitoare la procedurile necontencioase cuprinse la art.331 și urm. Cod procedură civilă.
Conform acestor dispoziții dacă cererea prin însăși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate ori care intervin, prezintă caracter contencios, va fi respinsă de instanță ( art.335 Cod procedură civilă) părțile urmând să aleagă pentru soluționarea diferendului ivit, calea procedurii contencioase.
Dispozițiile speciale cuprinse în Legile nr.26/1990 și 31/1990, privitoare la înmatricularea societăților comerciale și înregistrarea mențiunilor ce intervin ulterior în structura și modul de desfășurare a activităților acestor societăți, se completează cu dispozițiile generale procedurale în materie, respectiv cele ale Codului d e procedură civilă.
Într-adevăr, în cuprinsul acestor dispoziții speciale, nu se prevede expres posibilitatea formulării unor cereri de intervenție voluntare principale, ori accesorii, decât în cazul reglementat de art.46 din Legea nr.31/1990 privitor la înmatricularea societăților, însă aceste dispoziții nu interzice această posibilitate legală conferită de normele generale procedurale prevăzute în Codul d e procedură civilă.
Simplul fapt al nereglementării exprese de către legiuitor a posibilității formulării unor cereri de intervenție în cadrul procedurii cererilor de înregistrare în registrul comerțului al modificărilor intervenite la societățile înmatriculate, nu duce la inadmisibilitatea formulării acestor cereri cum invocă nefondat recurentele, deoarece posibilitatea formulării cererilor de intervenție este conferită de normele generale de procedură care se aplică la înregistrarea cererilor și care completează dispozițiile speciale.
De altfel, în cuprinsul normelor metodologice aprobate prin ordinul nr.2594/2008 privitoare la modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor, se precizează la art.23 alin.3 că, în cazul în care au fost formulate cereri de intervenție, oficiul ia măsuri pentru îndeplinirea procedurii de citare a intervenienților în condițiile Codului d e procedură civilă.
Mai mult, din cuprinsul dispozițiilor procedurale prevăzute la art.331 și urm. Cod procedură civilă, rezultă cu claritate că există posibilitatea pentru părțile interesate de a interveni în cadrul procedurii necontencioase, procedură care guvernează modul de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului.
În consecință, nu pot fi reținute ca fondate motivele de recurs invocate de recurenți, în sensul inadmisibilității cererii de intervenție, datorită neprecizării exprese în dispozițiile speciale a posibilității formulării ei, în cazul cererilor de înregistrare mențiuni în registrul comerțului.
Cât privește motivele de recurs referitoare la inadmisibilitatea cererii de intervenție datorită neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.49 Cod procedură civilă se reține de asemenea că sunt nefondate.
Astfel, conform prevederilor art.49 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, ea fiind în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Prin cererea de intervenție principală intervenientul nu trebuie să pretindă același drept ca și petentul cum invocă nefondat recurentele, deoarece prevederile art.49 alin.2 Cod procedură civilă stipulează clar și expres că cel care intervine trebuie să invoce un drept al său și nu al altor participanți la procedură.
Prin urmare, nu poate fi primită susținerea inadmisibilității cererii de intervenție datorită faptului că intervenienta nu putea solicita înregistrarea în registrul comerțului a hotărârii AGA, deoarece acest drept îi revine petentului cererii, câtă vreme legiuitorul nu a stipulat în cadrul intervenției principale necesitatea pretinderii aceluiași drept cu petentul, ci invocarea unui drept propriu al intervenientei.
Or, prin formularea cererii de intervenție, intimata tocmai încălcarea și vătămarea drepturilor sale proprii decurgând din calitatea de acționar minoritar al societății a invocat-o în cerere, prin hotărârea AGA a cărui înregistrare s-a solicitat.
În mod evident că, în cazul în care un acționar al societății invocă neregularități privind modul de adoptare al unei hotărâri AGA și încălcarea prin ea, a drepturilor și intereselor sale legitime, aceasta justifică un interes în a interveni în procedura necontencioasă a înregistrării în registrul comerțului a hotărârii considerată prejudiciatoare.
Într-adevăr, legiuitorul a stabilit în sarcina societăților, obligația solicitării înregistrării în registrul comerțului a modificărilor intervenite în societate, în scopul opozabilității către terți, dar prin acest fapt nu se poate îngrădi dreptul unui acționar al societății ale cărui drepturi și interese ar fi putut fi prejudiciate prin modificările respective de a interveni în procedura înregistrării și a arăta neregularitățile care în opinia sa îi vatămă interesele.
Drept urmare, se reține că sunt nefondate motivele de recurs invocate în sensul lipsei de interes a intimatei de a formula cererea de intervenție din cauză.
Controlul legalității actelor și înscrierilor solicitate a fi efectuate în registrul comerțului este doar unul formal, judecătorul delegat neputând statua asupra valabilității pe fondul dreptului al actelor a căror înregistrare s-a solicitat.
În cazul în care se constată în urma analizei susținerilor părților, ori a intervenienților, participanți la procedură că aceasta devine contencioasă, între participanți existând divergențe de natură litigioasă, cererea de înregistrare nu poate fi admisă cum este și cazul din speță.
Prin pronunțarea judecătorului delegat asupra cererii de intervenție formulată în fața sa, acesta nu a făcut altceva decât să constate transformarea procedurii necontencioase într-una contencioasă, admiterea cererii de intervenție constatând acest fapt.
Câtă vreme, judecătorul delegat a fost investit cu soluționarea cererii de intervenție formulată, avea obligația legală de a se pronunța asupra ei, neputându-se lăsa cererea nesoluționată, indiferent de soluția care urma a se da în privința cererii de înregistrare.
În consecință, chiar dacă se constată incidența în cauză a prevederilor art.335 Cod procedură civilă, judecătorul delegat trebuie să se pronunțe asupra cererii de intervenție, deoarece ea este o cerere distinctă și separată de cererea de înregistrare mențiuni, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Analizând încheierea recurată instanța de recurs constată că din aceasta rezultă care au fost motivele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de intervenție formulată, respectiv caracterul contencios al divergențelor intervenite între acționarul majoritar și cel minoritar, ce nu pot fi soluționate în cadrul procedurii necontencioase.
Analizarea cererii de intervenție ce viza neînregistrarea hotărârii AGA datorită nelegalității ei ce se impune a fi cercetată împreună cu cererea de înregistrare în registru a hotărârii și expunerea în comun a considerentelor ce au precedat soluția pentru ambele cereri, nu echivalează cu nemotivarea admiterii cererii de intervenție din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Nemenționarea expresă a admiterii, atât în fond cât și în principiu a cererii de intervenție, în cuprinsul încheierii, nu înseamnă neparcurgerea celor două etape prevăzute de lege la art.52 Cod procedură civilă, câtă vreme ele pot avea loc în cadrul aceleași ședințe și prin aceeași hotărâre.
Din considerentele expuse în încheierea recurată, reiese că judecătorul delegat a analizat apărările invocate de recurente în privința admisibilității sau nu a cererii de intervenție, reținând că ea este admisibilă, iar apărările nefondate, expunerea mai succintă a argumentelor ce vizau acest aspect neechivalând cu neanalizarea acestora.
Încheierea recurată nu cuprinde nici motive contradictorii cum invocă nefondat recurentele, câtă vreme motivele de fapt și de drept ce au dus la pronunțarea soluției sunt clare, logice și nu cuprind argumente care s-ar exclude reciproc datorită contradictorialității lor. Respingerea cererii de înregistrare, concomitent cu admiterea intervenției ce viza respingerea și neînregistrarea hotărârii, nu poate fi considerată contradictorie, câtă vreme motivele ce au determinat respingerea cererii de înregistrare și admiterea intervenției, sunt identice.
Analizând cererea formulată, precum și obiecțiile ridicate în privința hotărârii ce s-a solicitat a se înregistra de intimata intervenientă, judecătorul delegat în mod corect a reținut că procedura ce se desfășura în fața sa, s-a transformat într-una contencioasă, neputându-se da curs favorabil cererii de înregistrare în registrul comerțului a hotărârii AGA contestate sub aspectul legalității ei.
Aceasta, având în vedere și scopul urmărit, prin efectuarea publicității actelor și faptelor de comerț necesar a se înregistra în registrul comerțului, respectiv aducerea lor la cunoștința celor interesați ( terți ori acționari) care ar putea fi prejudiciați prin înregistrarea unor mențiuni în baza unor acte juridice asupra cărora urmează a se pronunța instanța competentă în procedura contencioasă.
În consecință, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate de recurente prin prisma prevederilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă sunt nefondate, urmând să dispună în temeiul art.6 din Legea nr.26/1990, art.312, 331 și următoarele Cod procedură civilă, respingerea ca nefondate a recursurilor declarate și menținerea în totalitate a încheierii recurate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs, deoarece părțile au precizat expres că vor fi solicitate pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile tardivității, nulității cererii de recurs și lipsei de interes.
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de și - ROMÂNIA SRL împotriva încheierii nr.5061 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Dată în camera de consiliu din 25.02.2010.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.-
În concept 4.03.2010.
Sent.fond.
Tehnored.AB/SM 7 ex.
În 4.03.2010.
5 com.
recurenta -- prin &ASOCIAȚII -
recurenta - -" ROMÂNIA"SRL - prin & ASOCIAȚII -
intimata
-intimații:-" MEDIA"SRL- comuna, nr.301
- OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - O,-, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
