Reziliere contract comercial Spete. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 17/
Ședința publică din 29.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta SC SRL T, împotriva sentinței civile nr. 457/PI/17 iunie 2008 Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în ședința publică din data de 22.01.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, când având în vedere complexitatea cauzei și lipsa de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei pentru termenul de astăzi, 29.-.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 457/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SRL T, s-a dispus rezilierea Contractului de prestări servicii nr. 07/2003 și s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 10.000 Euro sau echivalentul în lei la data restituirii, reprezentând contravaloarea plată nedatorată și la plata penalităților de întârziere de 0,1/zi de întârziere, calculate la suma de restituit de la data de 01.11.2004 și până la restituirea efectivă.
Prin aceeași sentință s-a dispus anularea biletelor la ordin emise de reclamant pentru suma de 29.000 Euro și predate pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.910 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 17617/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr. 7/24.04.2003 pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data restituirii, reprezentând plată nedatorată, precum și la plata penalităților în cuantum de 0,1 %/zi, calculate la suma de restituit, de la data de 01.11.2004 și până la restituirea efectivă, anularea biletelor la ordin emise de reclamant pentru suma de 29.000 euro și predate pârâtei, în temeiul convenției de garanție, consemnată în actul adițional modificator al contractului de prestări servicii nr. 7/24.04.2003, penultimul aliniat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că în baza contractului de prestări servicii nr. 7/2003, pârâta s-a obligat să vândă reclamantului utilaje, cu avans de 30.000 euro achitat, livrările fiind efectuate cu întârziere și necorespunzătoare calitativ.
Din actele dosarului, Tribunalul a reținut că Judecătoria Timișoara conform sentinței civile nr. 223/2006 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1863/2006, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă CCIA
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul, iar Curtea de Apel Timișoaral -a admis, casând sentința civilă cu trimiterea cauzei spre soluționare la Tribunalul Timiș care este instanța competentă.
În întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, excepție respinsă separat de instanță, iar pe fond ca neîntemeiată, nefiind temeiuri de reziliere a contractului, biletele la ordin fiind instrumente legale de plată la scadența înscrisă, capătul de cerere nefiind motivat de reclamant, iar avansul nu a fost predat pârâtei, aceasta făcând referire la suma de 10.000 euro, iar în completarea întâmpinării pârâta menționează că a predat reclamantului întreaga marfă contractată, cu procesele verbale de recepție de predare-primire, iar reclamantul nu a onorat nici una din plățile la care s-a obligat.
În calificarea aspectelor legate de livrarea utilajelor de către pârâtă, respectiv pentru moară de și moară de porumb, cu restabilirea calității materiilor prime și utilajelor, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care în concluzii menționează că deși prezintă importanță majoră, de la contract lipsesc anexele, care trebuiau să descrie utilajele vândute și parametrii acestora, iar pârâta nu a transmis expertului nici diagramele de măciniș, rezultând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în acest sens.
De asemenea nu a asigurat îndrumarea lucrărilor și furnizarea datelor tehnice care să poată duce la punerea în funcțiune a și nu există probe privind punerea în funcțiune a, astfel că în final cu pârâta s-a realizat circa 52,7 % din obiectivele contractate și 47,28 % s-a definitivat cu alți furnizori, ca terți, deci aproximativ în raport de față de contract, pârâta dovedind rea credință în îndeplinirea obligațiilor sale, de asemenea urmare a obiecțiunilor la expertiză, prin raportul suplimentar de expertiză depus la dosar, expertul și-a menținut și detaliat concluziile inițiale.
S-a constatat, așa cum rezultă din concluziile expertizei că pârâta a dat dovadă de rea credință în realizarea obligațiilor sale contractuale, întrucât nu a întocmit și nu a predat reclamantului anexele la contract și schițele tehnice de montaj, nu a prezentat diagramele de măciniș nu și-a asumat în contract obligațiile legate de capacitatea de măcinare a, nu a livrat utilaje de calitate în totalitate, nu a asigurat asistența tehnică necesară și nu a pus practic în funcțiune morile livrate, iar punerea în funcțiune s-a realizat de o altă firmă și după ce reclamantul a mai achiziționat utilaje, materiale și piese de schimb, obligațiile pârâtei fiind îndeplinite în procent de circa 50 % și necorespunzător calitativ și chiar cantitativ, astfel încât se impune rezilierea contractului cu dispunerea restituirii avansului de 10.000 euro, față de neîndeplinirea evidentă a obligațiilor pârâtei, cu plata penalităților de întârziere conform art. 1066 civ. respectiv anularea pe cale de consecință a biletelor la ordin pentru suma de 29.000 euro, întrucât finalizarea punerii în funcțiune a mărfurilor, cu completarea utilajelor necesare, a fost efectuată de altă societate comercială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL T solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a reeditat excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive, având în vedere dispozițiile art. 720 ind.1 proc.civ. deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că între părți a avut loc procedura prealabilă a concilierii directe. Sub acest aspect pârâta apelantă a arătat că adresa de convocare la conciliere a fost emisă la un sediu inexistent al societății pârâte și anume pe adresa din T, Calea nr.14, ori pârâta nu a avut niciodată sediul aici ci în T, Calea nr.6 așa cum rezultă din contractul încheiat între părți.
Pe fond a arătat că nu există temeiuri pentru rezilierea contractului deoarece convenția părților a fost executată cu bună credință de către pârâtă, așa cum a fost modificată prin două acte adiționale. Sub acest cuprins, reclamantul s-a obligat să plătească suma de 29.000 euro cu titlu de avans privind prețul ansamblelor și componentelor celor două mori contractate, în 3 tranșe iar pentru restul sumei până la prețul integral de 59.000 euro, același reclamant s-a obligat să emită CEC-uri sau bilete la ordin. Pârâta apelantă mai arată că și-a onorat obligațiile contractuale conform clauzelor convenite prin actul adițional din 07.06.2004 când s-au predat ultimele utilaje și piese de schimb, fapt consemnat în procesul-verbal de recepție semnat de reclamant. Unele materiale și piese au fost predate ulterior la data de 22 iulie 2004 existând înscrisuri în acest sens. Prin aceasta, pârâta și-a executat toate obligațiile în schimb reclamantul intimat nu a onorat nici una din plățile la care s-a obligat în 7 iunie 2004 și pentru care a emis biletele la ordin. În legătură cu emiterea acestor bilete la ordin se arată că scopul acestei emiteri a fost acela al plății prețului utilajelor, materialelor și pieselor de schimb livrate, iar nu al garantării cu aceste instrumente de plată a obligației pecuniare ce revine reclamantului. Prin urmare, reclamantul solicită rezilierea contractului invocând propria sa culpă.
Pârâta apelantă critică în continuare susținerile expertizei tehnice în legătură cu executarea contractului, pentru faptul că expertul recurge la interpretarea clauzelor contractuale și stabilește culpa uneia dintre părțile contractante, și anume a pârâtei, că stabilește în mod arbitral în procent de 52 % modul de executare a obligațiilor contractuale de către pârâtă și își întemeiază convingerile pe înscrisuri încheiate între alte persoane neopozabile pârâtei. Tot expertul face aprecieri asupra calității bunurilor livrate deși în cursul executării contractului reclamantul nu a contestat nici calitatea și nici cantitatea utilajelor livrate.
Pârâta apelantă arată că potrivit contractului părților, cauzele de reziliere au fost limitate, iar rezilierea unilaterală putea avea loc numai înainte de preluarea utilajelor de către cumpărător, iar după preluarea utilajelor numai sub condiția restituirii utilajelor și al pierderii avansului plătit. În privința celorlalte cauze de reziliere, părțile au convenit că o atare reziliere poate interveni numai după ce în prealabil cumpărătorul a solicitat printr-o notificare adresată vânzătorului executarea obligației restante, notificare ce nu a avut loc.
Referitor la pretenția de restituire a sumei de 10.000 euro cu penalități de întârziere raportate la cuantumul acestei sume, pârâta apelantă a arătat că această pretenție nu are nici un temei de fapt sau de drept, câtă vreme reclamantul din prețul total de 59.000 euro a achitat 30.000 euro, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză pârâta și-ar fi executat obligațiile în procent de 52 %, valoarea utilajelor livrate fiind în opinia expertului de 31.107,44 euro. Se observă că pârâta apelantă a livrat utilaje în valoare mai M decât prețul achitat de reclamantă cu 1.107 euro, la care se mai adaugă recunoașterea reclamantului făcută prin actul adițional din 7 iunie 2004 că mai are o restanță de 3.000 euro, pentru care a emis bilete la ordin. Întrucât suma de 10.000 euro solicitată de reclamant a fi restituită nu este datorată, iar pe de altă parte că prin art.34 din contract nu se prevăd penalități de întârziere în sarcina vânzătorului pentru nerestituirea prețului în totul sau în parte către cumpărător, rezultă că și acordarea acestor pretenții de către Tribunal este netemeinică și nelegală.
În fine, relativ la anularea biletelor la ordin dispusă de prima instanță pârâta apelantă arată că o asemenea dispoziție este complet nemotivată în fapt și în drept. La această observație se mai alătură susținerea conform căreia anularea unor titluri de credit cum sunt biletele la ordin, se poate dispune numai pentru anumite cauze și sub regimul juridic special creat de Legea 58/1934, competența revenind judecătoriei și nu tribunalului.
În cauză a formulat întâmpinare reclamantul solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că în mod temeinic prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată pe temeiul dispozițiilor art. 720 ind.1 proc.civ. întrucât în cauză s-a dovedit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire transmiterea convocatorului pe cale poștală către pârâta SC SRL Și susținerea pârâtei privind invocarea de către reclamant a propriei culpe pentru a obține rezilierea contractului este neîntemeiată, câtă vreme raportul de expertiză efectuată în cauză concluzionează că pârâta nu a livrat toate materiile și materialele necesare punerii în funcțiune a celor două instalații de morărit, ci numai în proporție de 52,72 %, și în același timp aceeași pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de punere la dispoziție a diagramelor de măciniș, obligația de asistență tehnică pe parcursul montării celor două instalații și furnizării de informații tehnice și tehnologice necesare punerii în funcțiune. Neexecutarea acestor obligații au avut drept consecință mari întârzieri în punerea în funcțiune a celor două mori, necesitatea apelării la alți furnizori de materiale și crearea unui prejudiciu în sumă de 1.722.314 lei. Referitor la emiterea biletelor la ordin de către reclamant, acesta arată că biletele respective au fost emise pentru garantarea efectuării plăților serviciilor viitoare la care s-a obligat apelanta, ceea ce rezultă din probatoriul administrat dar și din actul adițional încheiat la data de 07.06.2004. Cum pârâta nu și-a onorat obligațiile contractuale mai sus arătate, scopul pentru care au fost emise aceste bilete nu se mai justifică, astfel că în mod judicios Tribunalul a dispus anularea lor. În ceea ce privește critica adusă raportului de expertiză întocmit în cauză, și aceasta urmează a fi înlăturată întrucât expertul în mod obiectiv constată că din culpa apelantei nu a fost realizat scopul avut în vedere de părți la încheierea contractului, și numai așa se justifică apelarea reclamantului la alți prestatori de servicii specializați în morărit și prejudiciul creat prin întârzierea punerii în funcțiune a celor două instalații de morărit.
Referitor la restituirea sumei de 10.000 euro cu penalități de întârziere, reclamantul intimat arată că în realitate prejudiciul său este de 1.722.314 lei, însă nu a solicitat această sumă datorită lipsei resurselor financiare pentru plata taxei de timbru.
În fine, reclamantul intimat arată că sunt nefondate susținerile pârâtei apelante referitoare la anularea biletelor la ordin, câtă vreme aceste bilete au fost emise doar pentru garantarea plăților viitoare cu titlu de preț pentru servicii viitoare ce urmau să fie prestate de apelantă, or în condițiile în care aceste servicii nu au mai fost executate, nici garanție procurată prin intermediul biletelor la ordin nu se mai justifică.
Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și apărărilor formulate, respectiv în temeiul prevederilor art. 295,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este fondat, însă sub aspectele ce vor fi relevate în continuare.
Prin motivele de apel s-a invocat inclusiv excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive la instanță, datorită nerealizării procedurii prealabile de conciliere directă între părți, procedură prevăzută de art. 720 ind.1 proc.civ.
Curtea urmează a respinge acest motiv de apel întrucât, într-adevăr potrivit înscrisurilor de la filele 18, 23 din dosarul primei instanțe, convocarea pentru conciliere a fost înaintată pârâtei apelante cu scrisoare recomandată și confirmare de primire la adresa sa din T, Calea nr.14, iar la această adresă pârâta a avut deschis punct de lucru la acea dată, așa cum rezultă din certificatul eliberat de către ONRC. În plus. Curtea mai constată că potrivit filelor 142-143 din dosar nr. 17617/2005 al Judecătoriei Timișoara pârâta apelantă s-a prezentat în aceste înscrisuri ca având Fabrică de producție și Administrativ la aceeași adresă din T, Calea nr. 14. În aceste condiții, pârâta apelantă nu se poate prevala de eventuale deficiențe ale procedurii concilierii directe declanșate de către reclamant. În opinia Curții, sediul la care s-a făcut convocarea pentru conciliere directă are toate elementele unui centru administrativ și de conducere, cel puțin a unei părți din activitatea comercială a pârâtei apelante.
În schimb Curtea apreciază întemeiate criticile de fond aduse sentinței primei instanțe, cu excepția petitului privind rezilierea contractului încheiat între părți.
Relativ la obligarea pârâtei apelante la restituirea unei sume de 10.000 euro către reclamant, Curtea apreciază că o astfel de restituire este nejustificată. Valoarea totală a contractului încheiat între părți este de 59.000 euro. Potrivit raportului de expertiză pârâta apelantă a livrat utilaje, ansamble și subansamble pentru două instalații de morărit, într-o valoare totală de 31.107,44 euro, așa cum se arată la fila 18 din acest raport. De asemenea, expertul concluzionează că procentul de executare a contractului prin prestațiile specifice ale vânzătorului, pârâta apelantă în cauză, este de 52,72 %. Prin urmare, raportând valoarea contractului ca întreg la prestațiile efectiv executate, rezultă că pârâta apelantă și-a executat obligațiile aproximativ în cuantum de 1/2, ceea ce corespunde unei valori arătate de expert, și anume de 31.107,44 euro. Prețul achitat în avans de către reclamant, așa cum o recunosc de altfel și părțile, este de 30.000 euro. Prin urmare, la prestațiile executate de către pârâta apelantă îi corespunde aproape în întregime suma plătită în avans. În consecință, nu rezultă din acest raport al executării obligațiilor vreo diferență de preț ce se impune a fi restituit către reclamantul cumpărător. De fapt această pretenție a reclamantului nu este argumentată prin interpretarea clauzelor contractului sau a unor diferențe în plus achitate de către același reclamant, ci prin faptul prejudiciului pe care acesta l-a suferit ca urmare a întârzierii punerii în funcțiune a celor două instalații de morărit, prejudiciu estimat de către reclamant la suma de 1.732.314 lei. Curtea relevă însă că prejudiciul astfel invocat, fie că îmbracă forma pierderii suferite sau a beneficiului nerealizat, trebuie dovedit ca o rezultantă a neexecutării contractului și nu se confundă cu instituția juridică a plății nedatorate. Prin urmare, Curtea statuează că nu există nici un temei contractual sau cvasicontractual care să justifice restituirea către reclamant a sumei de 10.000 euro.
Referitor la penalitățile de întârziere acordate de către prima instanță, Curtea statuează că astfel de penalități nu au nici un fel de temei juridic, deoarece câtă vreme suma de 10.000 euro nu se datorează, penalitățile ca accesoriu a acestei pretenții principale urmează soarta juridică a acestei pretenții. Examinarea clauzei contractuale prin care părțile ar fi convenit asupra unor astfel de penalități, devine de asemenea de prisos.
Referitor la dispoziția primei instanțe prin care anulează biletele la ordin emise de reclamant pentru suma de 29.000 euro, Curtea constată că Tribunalul nu a motivat în nici un mod considerentele de fapt și de drept pentru care a ajuns la o asemenea soluție. În cauză părțile și-au disputat problema juridică a emiterii acestor bilete cu titlu de instrumente de plată, în opinia pârâtei apelante, respectiv cu titlu numai de garanție a efectuării pe viitor a unor plăți în bani pentru serviciile ce ar fi urmat să fie prestate tot astfel de către vânzător, în opinia reclamantului intimat. Curtea, examinând atât contractul părților (fila 281 și următoarele) cât și actele adiționale (filele 287 și 288), respectiv biletele la ordin puse în discuție (filele 32 și următoarele), toate aflate în dosarul Tribunalului Timiș nr-, apreciază că biletele la ordin nu au fost emise în garanție, ci în înțelesul și scopul exact desemnat de aceste titluri de credit și anume de asumare a obligației de plată din partea reclamantului intimat a unor sume de bani reprezentând prețul utilajelor și componentelor convenite prin contractul de prestări servicii și actele adiționale. Indiferent de titlul sub care au fost emise aceste bilete la ordin, ca instrumente de plată sau numai în garanție, regimul juridic al nulității și anulabilității acestora este reglementat într-adevăr de Legea nr. 58/1934 privind cambia și biletul la ordin, iar acest regim juridic are în vedere doar anumite cauze datorită cărora se poate dispune nulitatea sau anularea unui titlu de credit. În afara acestor cauze, biletul la ordin este autonom de raportul juridic fundamental care i-a dat naștere, soarta sa juridică nefiind dependentă de cauza stingerii unui astfel de raport juridic, deci nici de cauza pentru care contractul a fost rezoluționat. Mijlocul juridic prin intermediul căruia se va putea obține desființarea acestor bilete la ordin, în condițiile în care deznodământul judiciar al rezoluțiunii va dobândi caracter irevocabil, este descris în aceeași lege specială a cambiei și biletelor la ordin.
Referitor la critica adusă dispoziției primei instanțe prin care reziliază contractul de prestări servicii nr. 07/2003, Curtea apreciază că Tribunalul în mod corect a statuat că în condițiile în care potrivit probelor de la dosar (raport de expertiză, înscrisuri ce desemnează procesele-verbale de predare a unor utilaje și materiale pentru cele două mori, constatarea că cele două mori nu au putut fi puse în funcțiune datorită nelivrării în totalitate a ansamblelor și subansamblelor necesare), există o neexecutare a contractului în proporție de peste 47 % din partea vânzătorului pârâtă apelantă, astfel că nu se pune problema invocării propriei culpe de către reclamant. În acest context sunt perfect aplicabile dispozițiile art. 1020 și 1021.civ. conform cărora rezoluțiunea este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Efectele rezoluțiunii se produc numai pentru viitor, în sensul că partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea convenției cu daune interese. În această cauză, reclamantul a solicitat rezilierea contractului în cursul executării sale, pentru motive ce privesc nerespectarea angajamentului de către pârâta apelantă.
Astfel fiind, Curtea urmează a admite apelul pârâtei, a schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge petitele din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, referitoare la obligarea pârâtei SC SRL la restituirea sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data restituirii, la obligarea aceleiași pârâte la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate la suma de restituit de la data de 01.11.2004 și până la data restituirii, respectiv referitor la anularea biletelor la ordin emise de reclamant pentru suma de 29.000 euro, menținând în rest hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art. 274.proc.civ. va obliga reclamantul intimat la plata sumei de 1.536 lei către pârâta apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxe de timbru și onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul pârâtei SC SRL, cu sediul procedural ales la avocat G din T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 457/PI/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că respinge petitele din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, cu domiciliul procedural ales la. și Asociații din Sânnicolau M, str. -. -, nr. 7-9, -.B, parter, jud. T, referitoare la obligarea pârâtei SC SRL la restituirea sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data restituirii, la obligarea aceleiași pârâte la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate la suma de restituit de la data de 01.11.2004 și până la data restituirii, respectiv referitor la anularea biletelor la ordin emise de reclamant pentru suma de 29.000 euro.
Menține în rest hotărârea atacată.
Obligă reclamantul intimat la plata sumei de 1.536 lei către pârâta apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxe de timbru și onorar de avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /20.02.2009
TEHNORED./20.02.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex.: - SC SRL
-
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș
