Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/COM
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele FP. C S și B împotriva sentinței comerciale nr.713/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - prin lichidator judiciar Management T și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc. civ. și nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 713/JS/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, precum și obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B la raportul final, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul MANAGEMENT T,În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "-" SRL și radierea acestuia din Registrul Comerțului.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea formulată de lichidator în sensul că a stabilit pe seama acestuia un onorar în sumă de 2.500 lei, care s-a va achitat din fondul - Filiala T conform art.4, alin.4 din Legea nr.85/2006, în temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 a fost descărcat lichidatorul MANAGEMENT T de orice îndatoriri și responsabilități dispunându-se totodată notificarea sentinței tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 17 iunie 2008 lichidatorul MANAGEMENT T desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului "-" SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului constatată și pe baza nedepunerii documentelor cerute de lege de către reprezentanții debitorului, că lichidatorul a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, reținând în sarcina acestuia fapta de a nu depune actele contabile, fiind astfel în imposibilitate de a întocmi un raport cu cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr.265/JS/13.03.2008, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702 din Legea nr.31/1990 republicată fiind desemnat ca lichidator MANAGEMENT T, cu un onorariu provizoriu în sumă de 500 RON și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006,
Judecătorul sindic a constatat că la masa credală s-au înscris creditorii AVAS B și DGFP C-S, că la data de 17.06.2008 lichidatorul a depus raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 cu antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului pârât și radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și că, deși legal citat, administratorul pârât nu a depus întâmpinare,
Împotriva raportului final creditorul AVAS Baf ormulat obiecțiuni în sensul de a se dispune refacerea și comunicarea raportului de către lichidator în sensul continuării procedurii de lichidare a debitorului cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate,
Lichidatorul a formulat o cerere de onorariu în sumă de 2.500 lei din fondul de lichidare.
Judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B și cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul MANAGEMENT T, având în vedere faptul că lichidatorul și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de Legea nr.85/2006. În exercitarea acestor atribuții a formulat cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva administratorului debitorului și în mod corect a formulat raportul final în condițiile în care nu a avut la dispoziție documentele contabile, debitorul nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvat de drept în anul 2005, neidentificându-se nici un bun în averea sa.
Cererea creditorului AVAS B de continuare a procedurii lichidării cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate nu are temei în condițiile lipsei activității anterioare a debitorului dizolvat de drept, lipsei actelor contabile și a bunurilor.
Creditorul a formulat generic temeiul de "măsuri" menite să contribuie la recuperarea datoriilor dar nu a particularizat aceste măsuri, limitându-se la a cere refacerea raportului final.
Judecătorul sindic a constatat că cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului nu este întemeiată pe probe certe și concludente pentru a se putea angaja răspunderea administratorului pârât.
Raportul lichidatorului nu poate constitui singur temei al antrenării răspunderii patrimoniale.
Fapta de a nu depune documentele contabile este ulterioară deschiderii procedurii insolvenței și nu există astfel condiția legală care cere ca prin fapta săvârșită să se fi ajuns la starea de insolvență. Nu există astfel raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudicii, dintre faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea patrimonială nu poate fi angajată doar pe împrejurarea nedepunerii actelor contabile. Invocarea art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și a prezumției că prin nedepunerea actelor contabile se poate reține neținerea contabilității în conformitate cu legea nu poate conduce automat la antrenarea răspunderii patrimoniale. Nepredarea documentației contabile nu poate avea consecință nașterea prezumției că administratorul pârât nu a ținut contabilitatea conform legii și că a făcut să dispară unele documente contabile. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere patrimonială ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi numai după administrarea unor probe care să conducă la concluzia că prin fapta săvârșită s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
În lipsa acestor probe, nefiind dovedite fapta culpabilă, prejudiciul și legătura de cauzalitate cererea formulată este neîntemeiată, judecătorul sindic a admis ca întemeiată cererea lichidatorului MANAGEMENT T pentru acordarea onorariului de 2.500 lei, care s-a va achitat din fondul - Filiala T conform art.4, alin.4 din Legea nr.85/2006, a admis cererea formulată de lichidator și a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele DGFP C-S și AVAS
Prin recursul declarat, creditoarea DGFP C-S a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și obligarea acestuia să plătească creditoarei suma de 9.628 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare se arată că DGFP C-S are o creanță certă în sumă de 9628 lei, că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006 "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: . d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea"
Pârâta debitoare prin administratorul său social d-na, nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei, lichidatorul neputând întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.
Administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă.
Creditoarea consideră că este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea AVAS Bas olicitat prin recursul declarat, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond.
În motivare se arată că în raportul final, lichidatorul judiciar a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, dar că cererea de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale o va formula separat (aspect contestat de creditoarea recurentă prin obiecțiunile formulate).
Consideră că motivele hotărârii atacate sunt contradictorii deoarece, pe de o parte instanța de fond admite raportul final astfel cum a fost și pe cale de consecință, se închide procedura de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, iar pe de altă parte, respinge opinia conform căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, se arată că judecătorul sindic, prin hotărârea atacată, s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost investit (respingând-o ca fiind nemotivată), întrucât cea asupra căreia s-a pronunțat este de fapt o opinie și nu o cerere, deoarece lichidatorul judiciar a arătat în mod explicit că cererea de chemare in judecata urmează sa fie formulata separat.
Acest aspect rezidă din faptul că lichidatorul judiciar propunea prin raportul final închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, apreciind că există elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
. nu a formulat cererea de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ci a arătat ca o va face separat.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic, prin hotărârea atacată, nu s-a pronunțat în sensul respingerii asupra unei cereri formulate de lichidatorul judiciar și întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, ci doar pe o opinie exprimată în raportul final, care urma să se motiveze atât în fapt, cât și în drept la momentul în care această opinie ar fi luat forma unei cereri de chemare in judecată.
De asemenea, în condițiile în care, prin absurd, opinia lichidatorului ar putea fi considerată cerere de chemare în judecată, creditoarea recurentă consideră că judecătorul sindic nu se putea pronunța prin hotărârea atacată pe cele două cereri, respectiv obiecțiunile AVAS si cererea de chemare in judecată formulată de către lichidatorul judiciar, întrucât cererile aveau părți procesuale diferite, precum si obiecte diferite și, pe cale de consecință, ar fi trebuit să pronunțe două hotărâri.
propunerea lichidatorului, AVAS a formulat obiecțiuni, arătând, motivat că nu este de acord ca această cerere îndreptată împotriva fostului administrator să se formuleze separat, după închiderea procedurii, întrucât lichidatorul judiciar, odată cu închiderea procedurii, nu numai că este descărcat de sarcini, ci își și pierde interesul susținerii în continuare a intereselor creditorilor.
De asemenea, prin aceleași obiecțiuni, creditoarea recurentă a propus ca cererea lichidatorului întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 să se formuleze înaintea închiderii procedurii de lichidare judiciara declanșată împotriva debitoarei.
Judecătorul sindic, fără să lectureze obiecțiunile AVAS în întregime, a apreciat că motivația acesteia este doar generică, genericitatea identificându-se ca fiind singura motivare a instanței de fond pentru care a respins obiecțiunile AVAS, iar tot ceea ce urmează apoi, deși se încearcă a fi contra argumente la motivele recurentei, de fapt reprezintă o pledoarie în favoarea neaplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, aspecte cu care instanța de fond nu a fost investită.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de recurente, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 pr. civ, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va constata că acestea sunt nefondate.
Astfel, ambele creditoare critică în esență hotărârea recurată pentru motivul că nu a fost antrenată răspunderea fostului administrator al debitoarei, numitul.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține că potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În cauză, acțiunea de atragere a răspunderii a fost formulată de lichidatorul debitoarei, conform art. 138 din Legea insolvenței, însă judecătorul-sindic a apreciat că cererea acestuia nu poate fi admisă deoarece răspunderea civilă întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică), trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- În prezenta cauză practicianul, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d), nu a dovedit prin probe certe și concludente fapta imputată organelor de conducere, culpa acestora și raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarele au formulat recurs, criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Curtea reține și că, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarele nu puteau să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ele nu pot solicita nici în recurs acest lucru.
Susținerea recurentei AVAS B că judecătorul sindic nu se putea pronunța prin hotărârea recurată pe două cereri, respectiv cu privire la cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar și la obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B, trebuind să pronunțe două hotărâri distincte, este nefondată, întrucât prin aceeași hotărâre judecătorul sindic se poate pronunța asupra tuturor cererilor cu a căror judecată a fost investit.
În acest sens sunt și prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006, conform cărora "toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic", precum și ale art. 11 al. (2) din aceeași lege potrivit cărora "atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței".
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursurile declarate de cele două creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele FP. C S și B împotriva sentinței comerciale nr.713/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - DR. -
GREFIER,
Red./04.02.2009
Tehnored 2 ex./04.02.2009
Instanță fond: Tribunalul C S
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Florin
