Sechestru asigurator. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.35/C/2009 -
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de pârâta-""SRLcu sediul în O,-, - 47,.2, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă-""SRLcu sediul în O,-.8, jud. B împotriva încheierii nr.20 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect - sechestru asigurator -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta -" "SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.21 din 29.10.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimata reclamantă -""SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 3 decembrie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 19.09.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0, 15 lei, intimatei reclamantei fiindu-i pus în vedere să prezinte originalul contractului de vânzare - cumpărare, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar xerocopia interogatoriului din dosarul instanței de fond prin care se atestă că, contractul de vânzare cumpărare nu a fost semnat de recurent, ci de o persoană în numele d-lui.
Reprezentanta intimatei reclamante învederează instanței că nu are cunoștință de faptul că la luarea interogatoriului s-a reținut acest aspect, ci că acest contract de vânzare cumpărare a fost semnat de către recurentă. Arată spre vedere instanței contractul de vânzare cumpărare nr.151 din 6 septembrie 2005, instanța constatând că, actul depus la fila 9 în dosarul instanței de fond este conform cu originalul arătat azi, spre vedere instanței, de către reprezentanta intimatei.
Reprezentantul recurentei învederează că, s-a contestat acest aspect prin efectuarea unei expertize grafologice, obiective pe care le depune în xerocopie la dosar.
Ambele părți arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință a se respinge cererea reclamantei privind înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtei, până la concurența sumei de 501.472,47 lei, reprezentând debit restant și penalități de întârziere. În esență învederează instanței că, în primul rând cauza a fost judecată în cameră de consiliu, fără citarea părților, deci s-au avut în vedere numai actele depuse de reclamantă astfel că, administratorul societății nu a semnat niciodată contractul de vânzare cumpărare, tocmai pentru motivul că s-au stabilit penalități de întârziere de 0,25 % din valoarea facturii fiscale emise, pentru fiecare zi de întârziere. Niciodată arată recurenta, nu am de acord cu penalitățile de întârziere astfel că, reținerea instanței de fond, sub acest aspect este total greșită cum de altfel este și reținerea reclamantei. Totodată, mai apreciază că, creanța nu este una exigibilă astfel că, cererea reclamantei este neîntemeiată și drept urmare solicită a fi respinsă. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar xerocopia chitanței privind plata onorariului avocațial.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune în acest xerocopia chitanței privind plata onorariului avocațial. În esență învederează instanței că, recurenta invocă apărări de fond, însă pretențiile solicitate vor fi analizate în dosarul de fond al Tribunalului Bihor, totodată invocând și faptul că, contractul de vânzare cumpărare nu ar fi fost semnat de către recurentă. Mai arată că, creanța a fost executată, pe fiecare factură a fost trecut numărul de contract și ștampila recurentei, solicitând instanței în acest sens să compare semnăturile de pe facturile emise cu cele de pe contractul încheiat. Recurenta a mai făcut vorbire despre o eșalonare, însă nu a depus nici un înscris în acest sens, în ceea ce privește eșalonarea plăților. Cu privire la interogatoriul depus în xerocopie la dosar, solicită instanței a se avea în vedere și ultima întrebare a acestuia, astfel că, față de aceste aspecte solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.20/COM din 10 septembrie 2008, Tribunalul Bihora admis cererea precizată formulată de reclamanta -""SRL O, în contradictoriu cu pârâta -""SRL O și în consecință a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile urmăribile, proprietatea pârâtei debitoare, până la concurența sumei de 486.472,47 lei, reprezentând debit restant și penalități de întârziere.
A fost fixat cuantum cauțiunii la 48.647,247 lei, reprezentând 10% din valoarea obiectului cererii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de înființare a sechestrului asigurator, condiții prevăzute de art.591 cod procedură civilă, respectiv existența unei creanțe constate în scris și exigibile, existența pe rolul instanței a unei acțiuni având ca obiect plata unei sume de bani precum și stabilirea cauțiunii, instanța apreciind cererea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că a fost admisă ca atare.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pe rolul Tribunalului Bihor este înregistrată la data de 18.08.2008 acțiunea având ca obiect litigiul comercial rezultat din contractul comercial d e vânzare cumpărare nr. 151 din 06.09.2005 încheiat între părți privind plata parțială a facturilor emise în executarea acestui contract, facturi a căror scadență este cuprinsă între 12.02.2007 și 15.10.2007, prin urmare facturi atestând obligații exigibile, precum și penalitățile de întârziere în sumă de 343.229,88 lei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 591, 592 cod procedură civilă, instanța a admis cererea privind înființarea sechestrului asigurator conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs - "" SRL O, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii în sensul respingerii cererii pentru instituirea sechestrului asigurator ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, instanța de fond a judecat cauza în cameră de consiliu, fără citarea părților, având în vedere numai actele depuse reclamantă în dosarul de fond pentru pretenții.
Nu are cunoștință ce contract a depus reclamanta la dosar, dar, administratorul societății pârâte nu a semnat niciodată contractul de vânzare cumpărare comercială nr.151/6 septembrie 2005, tocmai datorită faptului că la încheierea contractului s-au stipulat de reclamantă penalități de întârziere de 0,25% din valoarea facturii fiscale emise pentru fiecare zi de întârziere. Niciodată nu a fost de acord cu penalitățile de întârziere de 0,25%, așa cum susține reclamanta și cum a reținut instanța de fond.
În altă ordine de idei, arată că, chiar dacă plata facturilor emise de reclamantă nu a fost făcută la termenele inițiale, de comun acord au reeșalonat plata facturilor, în condițiile în care în luna noiembrie 2007 i-a dat reprezentantului 6 bilete la ordin în baza cărora a încasat lunar câte 15.000 lei de atunci, așa cum rezultă din actele contabile.
În luna mai 2008, pus la dispoziția reprezentantului reclamantei încă 8 bilete la ordin a câte 15.000 lei, care-i ajung până în luna ianuarie 2009 inclusiv, bilete la ordin în baza cărora lunar în jurul datei de 10 fiecărei luni încasează aceste sume. Deci pentru cele 6 bilete la ordin din noiembrie 2007, reclamanta a încasat 90.000 lei, iar pe celelalte 8 bilete la ordin până în luna ianuarie 2009, încă 120.000 lei.
Aceste aspecte rezultă cu claritate din actele contabile ale societății, astfel că nu se poate vorbi de o creanță exigibilă de 486.472,47 lei, pentru care s-a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale societății pârâte.
Concluzionând, apreciază că, cererea reclamantului pentru instituirea sechestrului asigurator este neîntemeiată.
Intimata - "" SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta - "" SRL ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, "creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune ".
În speță, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege mai sus menționat, constatându-se că reclamanta - "" SRL Oai ntrodus pe rolul Tribunalului Bihoro acțiune în pretenții, întemeiată pe contractul comercial d e vânzare - cumpărare nr.151/6.09.2005, încheiat între părți, iar pe de altă parte, creanța certă, lichidă și exigibilă a reclamantei reiese din facturile emise în executarea acestui contract.
Este neîntemeiată critica recurentei în sensul că prima instanță s judecat cauza în cameră de consiliu, fără citarea părților, deoarece, conform prevederilor art.331 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.592 alin.2 Cod procedură civilă, procedura înființării sechestrului asigurator are caracter necontencios, astfel încât măsura se ia fără citarea părților și în cameră de consiliu.
În ceea ce privește susținerile recurentei cum că administratorul societății pârâte -, nu ar fi semnat niciodată contractul de vânzare cumpărare nr.151/06.09.2005 sau că părțile, de comun acord, au reeșalonat plata facturilor, instanța le apreciază ca fiind apărări de fond care exced procedurii de înființare a sechestrului asigurator și care vor fi analizate în dosarul de fond al Tribunalului Bihor.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă cu raportare la art.591 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" SRL
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga partea recurentă să plătească părții intimate suma de 700 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" SRL O, împotriva încheierii nr.20 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 700 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 30.01.2009-
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 2 ex.
- 02.02.2009
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
