Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1013R
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - ELECTRIC GRUP SRL prin administrator judiciar - LICHIDATOR, împotriva sentinței comerciale nr.417 / 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire de substituire la dosar și intimata, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației debitoarei, ca neîntemeiată. De asemenea, solicită admiterea cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - SRL și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea luării primelor măsuri, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că în mod eronat prima instanță a reținut faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.31 din Legea nr.85/2006 pentru admiterea cererii, întrucât, pe de o parte creanța recurentei este certă, lichidă și exigibilă, aceasta fiind recunoscută de către debitoare prin mai multe înscrisuri, plecând de la contractul de antrepriză, care stă la baza raporturilor juridice dintre părți, continuând cu actul adițional la acesta, situațiile de lucrări semnate și ștampilate de către debitoare, facturile fiscale primite de către aceasta semnate și ștampilate. De asemenea, are în vedere și corespondența comercială și anume, adresele care emană de la debitoare, prin care înaintau un număr de patru bilete la ordin pentru acoperirea parțială a creanței, în aceste adrese făcându-se referire la datoriile existente și la facturile fiscale emise de către creditoare, și mai ales, are în vedere și o recomandare emisă chiar de către debitoare prin directorul general al acesteia, prin care se recunoaște efectuarea lucrărilor, calitatea foarte bună a acestora și valoarea lor. Apreciază că apărările formulate de către debitoare, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, nu pot fi primite. În primul rând cu privire la calitatea lucrărilor executate de către creditoare, rapoartele de expertiză pe care aceasta le-a depus atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, nu pot fi reținute ca probe, întrucât încheierea de asigurare de dovezi a fost casată de către Tribunalul București, iar potrivit art.312 pr.civ. hotărârile casate nu au nici o putere. De asemenea, debitoarea nu a avut nici o obiecție cu privire la cantitate sau calitatea lucrărilor până la data la care primul bilet la ordin pe care aceasta îl emisese, nu a putut fi acoperit cu lichidități în bancă și prin urmare în ideea de a-și pregăti o eventuală apărare a formulat pentru prima oară o astfel de obiecție. De asemenea, consideră că în nici un caz instanța de recurs nu va putea avea în vedere așa zisele probe administrate, respectiv extrase de pe internet și copii de pe publicații care se referă la solvabilitatea debitoarei, la primirea unor credite. Din extrasele de cont pe care aceasta le-a depus la dosar, că la nici un moment în contul acesteia nu se regăsește o sumă suficient de mare pentru a acoperi creanța recurentei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Susține că pretinsa creanță solicitată de către recurentă nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006, neavând caracter cert, lichid și exigibil. Arată că a contestat lucrările efectuate de către recurentă, existând la dosar corespondență în acest sens. De asemenea, a ridicat excepția de neexecutare a contractului, acesta fiind motivul pentru care a refuzat plata lucrărilor. A făcut dovada faptului că pe rolul instanțelor se află mai multe dosare referitoare la contractul de antrepriză, la actul adițional și la sumele solicitate de către recurentă, respectiv o somație nesoluționată definitiv și irevocabil, dosarul de asigurare de dovezi la fel, o acțiune în anularea biletelor la ordin emise și a actului adițional și o plângere penală formulată împotriva recurentei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Cu privire la solvabilitatea intimatei, arată că a depus la dosarul cauzei extrase bancare din care rezultă că există în permanență rulaje, că acestea sunt mari, că a obținut fonduri. Cu privire la aceste fonduri pune întrebarea cine i-ar acorda fonduri dacă ar fi în incapacitate de plată. În ceea ce privește expertiza efectuată în cadrul dosarului de asigurare de dovezi, aceasta are valoarea unei expertize extrajudiciare sau are valoarea unui înscris. Solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de note scrise.
Față de apărările intimatei - debitoare în fața instanței de fond, în sensul că a refuzat parțial la plată cele două facturi cu nr.342 și 361, respectiv a acceptat sumele de 1.246.269, aferentă facturii 342 și suma de 6.293.765 lei aferentă facturii 361, Curtea întreabă dacă s-au plătit aceste sume pe care le-a acceptat potrivit înscrisurilor aflate la dosar.
Apărătorul intimatei face precizarea că anumite plăți au fost efectuate către recurentă. Arată că recurenta a spus că a efectuat lucrările, s-au emis biletele la ordin în acest scop, s-a alcătuit o comisie care a fost la fața locului și a constatat toate neregularitățile efectuate. În acel moment s-au emis adrese către recurentă și i-au adus la cunoștință situația și din acel moment au fost contestate toate sumele de bani și s-a cerut să nu se introducă acele bilete la ordin.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 24.03.2008 la Tribunalul Giurgiu, creditorul - Electric Grup SRL a solicitat să se dispună deschiderea procedurii falimentului reglementată prin Legea nr.85/2006 împotriva debitorului - SRL, invocând față de aceasta o creanță în cuantum de 6.969.927,04 lei din care 3.374.148,13 lei rest de plată la factura 361/20.09.2007, 1.920.200,56 lei rest de plată la factura 368/17.10.2007 și 1.675.578,35 lei penalități contractuale pentru plata cu întârziere a facturilor 342/14.08.2007, 361/20.09.2007 și 368/17.10.2007.
În cauză, la 09.04.2008, debitorul - SRL a formulat contestație la cererea introductivă a creditorului, precizată la data de 22.04.2008, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, deoarece nu se află în stare de insolvență.
Prin sentința comercială nr.417 pronunțată la 04.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul Giurgiu, prin judecătorul sindic a admis contestația debitorului și a respins cererea introductivă a creditorului, ca neîntemeiată, obligând creditorul la plata către debitor a sumei de 43.395,73 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că prin contractul cadru de subantrepriză încheiat la 17.07.2007 părțile au convenit asupra executării de către creditor a unor lucrări, conform proiectului verificat, pe o durată de 12 luni, eșalonate potrivit unui grafic avizat de antreprenor. De asemenea, s-a prevăzut prețul contractului, pe baza negocierilor raportat la lista de prețuri unitare din anexa la contract, efectuarea plăților cu fila CEC sau ordin de plată, pe baza situațiilor de lucrări sau a stadiilor fizice finalizate, acceptate de antreprenor și a documentelor de recepție. Prin actul adițional încheiat la 13.09.2007 părțile au convenit modificarea prețurilor unitare și prelungirea contractului până la 31.12.2008. În baza contractului creditorul a emis facturi fiscale în valoare totală de aproximativ 20.000.000 lei, contravaloarea acestora fiind achitată în parte cu întârziere de 27-117 zile, rămânând o diferență de plată în sumă de aproximativ 12.000.000 lei pentru care s-au calculat penalități de întârziere. Modului de calcul a valorii lucrărilor executate debitorul îi opune susținerea neconcordanței cu nivelul prețurilor unitare convenite, pe filele anexă la contract neregăsindu-se ștampila antreprenorului iar pretențiilor de plată debitorul opune excepția de neexecutare corespunzătoare, invocând deficiențe cantitative ale lucrărilor și pagube provocate.
Înscrisurile la dosar dovedesc formularea de către debitor a unor plângeri penale, pentru înșelăciune în convenție, fals, uz de fals, precum și deficiențe de montaj, înștiințarea creditorului de către debitor cu privire la refuzul parțial de plată pe motivul neconcordanței în situațiile de lucrări și nerespectarea procedurilor de recepții, de asemenea cu privire la cea de-a treia factură, precum și consemnarea obiecțiunilor debitorului la recepțiile lucrărilor, în sensul lipsurilor cantitative și calitative.
Pe rolul Judecătoriei Bufteas -au înregistrat litigiul având ca obiect asigurarea de dovezi, iar pe rolul Tribunalului București litigiul având ca obiect somație de plată, rămase nesoluționate până în prezent.
Problema executării contractului și calculului prețului sunt încă litigioase, situație în care cererea creditorului nu îndeplinește condiția certitudinii creanței, contractul fiind în derulare la data cererii creditorului.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul - Electric Grup SRL a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației debitorului, ca nefondată și al admiterii cererii introductive a creditorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență că față de debitor sunt îndeplinite cerințele legale în vederea deschiderii procedurii insolvenței. Creanța este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și superioară valorii prag de 10.000 lei. Caracterul cert al creanței rezultă din contractul cadru de subantrepriză, contractele de lucrări acceptate și semnate, facturile fiscale primite și acceptate de debitor sub semnătură, ștampilă, plățile parțiale și documentele de plată emise de debitor care nu au avut acoperire în numerar. Creanța a fost asumată de debitor printr-un înscris, iar insolvența este prezumată potrivit Legii nr.85/2006, debitorul nefăcând dovada contrară în sensul că ar avea disponibilități bănești.
Obiecțiunile debitorului la calitatea/cantitatea lucrărilor au fost formulate după ce biletele la ordin emise de aceasta au fost refuzate la plată pentru lipsa de disponibil.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri la care s-a făcut referire în motivarea acestuia.
Intimata-debitoarea - SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În acest sens s-a arătat de către intimată mai întâi că se impune constatarea nulității recursului deoarece cererea de recurs este semnată doar de avocat fără mandat special în acest sens, contrar art.67-68 Cod procedură civilă. De asemenea, s-a arătat că recursul este nefondat, deoarece creanța pretinsă de creditor nu este certă, lichidă și exigibilă, sumele pretinse drept creanță constituie obiectul cercetării judecătorești în mai multe cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, iar împotriva reprezentanților societății creditoare au fost formulate plângeri penale. Situațiile de lucrări, documentele de recepție aferente nu au fost acceptate de debitor și nu valorează recunoaștere, nefiind corespunzătoare situației reale din teren. În raport cu acestea operează pe deplin excepția de neexecutare a contractului de către creditor, care solicită contravaloarea unor lucrări neexecutate sau executate necorespunzător. Totalul sumelor refuzate la plată de debitor este de 10.173.974,74 lei. Creditorul și-a încălcat și obligația legală de prezentare a documentației lucrărilor. Procesele-verbale de recepție nu au fost semnate de reprezentantul creditorului, deși comisia de recepție a menționat că aceasta a recunoscut efectuarea lucrărilor. Sumele pretinse de creditor nu sunt datorate de debitor, fiind contestate de acesta, motivul neplății nefiind cel al lipsei de disponibilități bănești, potrivit extraselor de cont prezentate, ci excepția de neexecutare a contractului de către creditor.
Intimata a depus la dosar înscrisurile la care a făcut referire în întâmpinare.
Având în vedere că potrivit sentinței comerciale nr.4345 pronunțată la 17.10.2008 în dosarul nr-, definitivă și executorie, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a deschis procedura generală a insolvenței împotriva - Electric Grup SRL, cu desemnarea unui administrator judiciar, Curtea a dispus, la termenul din 14.05.2009, citarea recurentei prin administratorul judiciar Activ lichidare.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu dispozițiile art.31 alin.1, art.3 alin.1 lit.a, alin.6 și 12 din Legea nr.85/2006 pentru admiterea cererii introductive formulată de creditor și deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului trebuie să se dovedească mai întâi condiția legală privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, în valoare de minim 10.000 lei, împotriva debitorului. În cazul în care se probează îndeplinirea acestei condiții, starea de insolvență a debitorului, sub aspectul concret al insuficienței disponibilităților bănești necesare pentru plata creanței, se prezumă legal dar debitorul are posibilitatea să conteste că s-ar afla în stare de insolvență, referitor atât la pretinsa creanță, cât și la insuficiența disponibilităților bănești.
Refuzul de plată al debitorului justificat în baza unor excepții invocate cu bună credință, prevăzute în mod expres în Legea nr.64/1995, abrogată, în sensul că înlătură posibilitatea reținerii stării de încetare de plăți în ceea ce privește debitorul, nu se mai regăsește în reglementarea procedurii insolvenței potrivit Legii nr.85/2006.
Refuzul de plată nu poate fi justificat, în condițiile art.36 din Legea nr.85/2006 nici în raport cu existența pe rolul instanțelor judecătorești a unor litigii privind creanța pretinsă prin cererea introductivă și cu atât mai puțin în raport cu plângerile penale, creanța netrebuind să fie probată obligatoriu printr-o sentință judecătorească.
În speță, debitorul a contestat îndeosebi caracterul cert al creanței pretinse de creditor, opunând excepția neexecutării contractului de către acesta din urmă, în sensul neefectuării unora dintre lucrări sau al efectuării lor în mod necorespunzător. Prin urmare, susține debitorul, pentru lipsurile cantitative și calitative la lucrările efectuate de creditor nu datorează sumele invocate cu titlu de creanță de către acesta.
Dincolo de motivele evocate în susținerea excepției de neexecutare a contractului, debitorul nu a probat însă nejustificarea de către creditor a unei creanțe certe, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art.379 alin.1 Cod procedură civilă și art.3 alin.12 din Legea nr.85/2006 este îndeplinită condiția privind existența unei creanțe certe pentru deschiderea procedurii insolvenței, dacă se dovedește existența acesteia într-un cuantum determinat sau determinabil de minim 10.000 lei, cuantificarea integrală a creanței urmând să se realizeze în contextul procedurii de verificare a creanțelor specifică procedurii insolvenței, chiar și în baza unor expertize dacă se impune.
Or, sub acest aspect creditorul-recurent dovedește în mod concludent o creanță în cuantum de cel puțin 10.000 lei prin situațiile de lucrări acceptate și primite de debitor, facturile semnate de primire.
sub aspectul probării creanței în sensul arătat este adresa 9432/10.12.2007 înaintată creditorului de către - SRL. Din cuprinsul acesteia rezultă că debitorul acceptă totuși la plată suma de 1.246.169,29 lei din valoarea facturii 342/2007, precum și suma de 6.293.765,87 lei din valoarea facturii 361/2007. Or, în raport fie și numai cu această din urmă sumă de 6.293.765,87 lei, acceptată la plată, prin cererea introductivă creditorul a pretins din aceasta suma de 3.374.148,13 lei, cu privire la care debitorul nu a fost în măsură în concret să facă dovada fie a inexistenței creanței, fie a plății acesteia. Din moment ce creanța în cuantumul respectiv se probează a fi certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, în cuantum superior pragului minim de 10.000 lei, prima condiție în vederea deschiderii procedurii insolvenței trebuie reținută a fi îndeplinită.
În ceea ce privește cealaltă condiție legală, referitoare la insuficiența disponibilităților bănești, în patrimoniul debitorului, pentru plata creanței, chiar și în cuantumul redus reținut a fi fost probat, Curtea reține că, extrasele de cont și celelalte înscrisuri la dosar nu fac dovada deținerii de către debitoare a unor sume în bani suficiente pentru plata creanței, îndeosebi în perioada de timp aferentă formulării cererii introductive și pronunțării hotărârii recurate. Nu este de natură să înlăture insuficiența disponibilităților bănești nici plățile efectuate către terțe persoane.
Aprecierea bonității societății debitoare din partea unor organisme de creditare nu echivalează cu existența disponibilităților bănești, insuficiența acestora neputând fi suplinită nici prin primirea unui credit, dacă nu se dovedește acordarea lui chiar pentru plata creanței pretinse prin cererea introductivă.
Nici faptul că starea de insolvență intervine cât timp contractul părților este încă în curs de executare nu are relevanță asupra deschiderii procedurii, dispozițiile art.49, 86 și următoarele din Legea nr.85/2006 vizând reglementarea chiar a unor astfel de situații.
Prin urmare nici în privința celeilalte condiții prevăzută legal pentru deschiderea procedurii debitorul nu a fost în măsură să administreze o probă contrară.
Față de cele reținute Curtea reține că în realitate debitorul se află în stare de insolvență, cererea introductivă a creditorului, spre deosebire de contestația debitorului, fiind întemeiată, contrar sentinței recurate, care este netemeinică și nelegală.
Potrivit art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, dacă instanța stabilește că debitorul este în stare de insolvență, i se va respinge acestuia contestația și se va deschide procedura generală a insolvenței.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația debitorului ca neîntemeiată, va admite cererea introductivă a creditorului, va deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitorului și va trimite dosarul primei instanțe în vederea luării primelor măsuri prevăzute legal, referitor în primul rând la desemnarea provizorie a administratorului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - ELECTRIC GRUP SRL prin administrator judiciar - LICHIDATOR, împotriva sentinței comerciale nr.417 / 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge contestația debitoarei ca neîntemeiată.
Admite cererea creditoarei.
Deschide procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Trimite dosarul primei instanțe în vederea luării primelor măsuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud. - 14.07.2009
Tehnored. - 15.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Giurgiu
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
