Spete contestatie la executare comercial. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMĂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 198
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publici A împotriva sentinței civile nr. 2761/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - " - prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2761/21.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 3143/2006 al Tribunalului Arad, judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrasția Finanțelor Publice A împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar A, în calitate de lichidator judiciar al - -, măsuri cuprinse în tabelul creditorilor societății, privind respingerea înscrierii în tabelul creditorilor a acestei creditoare cu suma de 27.022 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin registratură creditoarea ANAF B prin Aaf ormulat contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar de a respinge înscrierea în tabelul creditorilor societății debitoare a sumei de 27.022 lei reprezentând diferențe calculate ca urmare a unei erori în interpretarea legii în temeiul art. II pct.6 din OG nr. 47/2007, constând în diferențe de majorări calculate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.
În susținerea contestației se arată că, art.II pct.6 dă posibilitatea la interpretări astfel încât trebuie avut în vedere efectul pe care a vrut legiuitorul să îl producă acest articol și anume că se calculează majorări de întârziere până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, nu până la intrarea în vigoare a OG nr. 47/2007, așa cum greșit au interpretat lichidatorii judiciari.
În susținerea acestei contestații se invocă și Ordinul nr. 1186/11.07.2006 și anume prevederile art.6, care statuează că până la intrarea în viitoare a Legii nr. 85/2006, pentru obligațiile fiscale neplătite în termen, atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează majorări de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Așadar, arată contestatoarea, a solicitat să se constate că cererea sa nu este o cerere nouă ceea ce a cerut este o completare a declarației de creanță întemeiată pe prevederile art.75 al.1 din Legea nr. 85/2006, fiind în prezența unei erori esențiale care constă în necalcularea majorărilor până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Analizând contestația formulată de această creditoare, instanța în baza art. 75 al.2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a respins această contestație ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Art.II pct.6 din OG. 47/2007 statuează că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligații fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Din lecturarea atentă a acestui text de lege nu se face referire la creanțele născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, ci la creanțe născute anterior intrării în vigoare a OG nr. 47/2007.
Instanța a apreciat că, dată legiuitorul ar fi dorit a se calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 ar fi făcut mențiuni în acest sens în mod expres în conținutul ordonanței mai sus evidențiate.
Ordinul invocat de către contestatoare nr. 1186/2006 este abrogat prin Ordinul 797/23.07.2007, pentru abrogarea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1186/2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor.
Dar potrivit art. 41(1) din Legea nr. 85/2006 articol la care se face referire și în cuprinsul OG. Nr.47/2006 nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Singura excepție este prevăzută de al.3 al articolului 41 din Legea nr. 85/2006, aplicabilă în situația în care a fost propus un plan de reorganizare, și acesta a fost confirmat ori în cazul de față nu a fost propus și nu a fost confirmat nici un plan de reorganizare, creditoarea contestatoare fiind în eroare asupra derulării procedurii sau interpretează complet greșit prevederile legale, cu atât mai mult cu cât chiar prevederile art. 1221Cod procedură fiscală statuează că, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, textul citat fiind în concordanță cu prevederile art.41 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, a respins contestația formulată, considerând că nu este vorba de o eroare esențială astfel cum ea este definită în art.75 al.1 din Legea nr. 85/2006 ci este o cerere nouă formulată de această contestatoare, cerere ce este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală și admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată.
În motivare se arată că prin sentință s-a respins înscrierea în tabelul creditorilor societății debitoare - - a sumei de 27.022 lei, reprezentând diferențe calculate ca urmare a unei erori esențiale și care au fost calculate în temeiul art.II, pct.6 din OG. Nr. 47/2007, ca diferențe de majorări, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 - anume până la 20.07.2007.
Dacă formularea art.II, pct.(6) dă posibilitatea la interpretări, (atât lichidatorul judiciar cât și judecătorul sindic au apreciat și interpretat această formulare a articolului menționat, în sensul lipsirii lui de eficiență) trebuie avut în vedere efectul pe care a vrut legiuitorul să îl producă acest articol și anume că se calculează majorări de întârziere până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 - 20.07.2006 (nu până la intrarea în vigoare a OG. 47/2007) așa cum greșit au interpretat lichidatorii judiciari). Acest lucru a mai fost legiferat și prin Ordinul nr. 1.186/11.07.2007 - (în prezent abrogat) și care la art.6 prevedea clar că "Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit art.118 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru obligațiile fiscale neplătite în termen, atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează majorări de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment."
În temeiul rolului activ, solicită instanței de judecată să constate că cererea prin care a cerut completarea declarației de creanță nu este o cerere nouă pentru că ea a fost depusă în termen și admisă în baza art. 64(3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce a cerut este o completare a declarației de creanță întemeiată pe prevederile art. 75(1) din Legea nr. 85/2006 - anume "până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidator judiciar al - - A, a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că lichidatorul judiciar și judecătorul sindic au interpretat și aplicat în mod corect prevederile textului de lege invocat de recurentă în susținerea completării de creanță depuse la dosarul de faliment privind pe - -.
Art. II pct.6 din OG. Nr. 47/2007 stipulează că: "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art.41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor".
Prevederile textului legal invocat de recurentă sunt clar exprimate, nelăsând loc de interpretări. Legiuitorul a exprimat clar și concis intenția sa, și anume aceea de a se calcula obligații fiscale și accesorii datorate până la data intrării în vigoare a OG. 47/2007, nefăcând nici o referire la data intrării în vigoare a Legii 85/2006, care este anterioară celei privitoare la OG. 47/2007.
Așa cum a arătat și la momentul soluționării contestației formulate de recurentă în dosarul de faliment, consideră că dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a se calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii 85/2006 ar fi făcut această mențiune în mod expres în conținutul ordonanței și nu ar fi procedat la actuala formulare.
Interpretarea dată de recurentă intră în contradicție chiar cu OG.47/2007 deoarece aceasta stipulează în mod expres că obligațiile fiscale accesorii se vor calcula "potrivit art.41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței". Or, art.41 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței interzice calcularea de accesorii
creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, excepție făcând creanțele garantate și situația în care se deschide procedura reorganizării judiciare.
Intimata arată că în speță nu poate fi invocată situația prevăzută de art.75, alin.(1) din Legea 85/2006, completarea declarației de creanță nefiind consecința descoperirii unei erori esențiale, așa cum prevede textul invocat.
Completarea declarației de creanță depusă de recurentă la dosarul de faliment privind pe - - a survenit ca urmare a unor modificări legislative apărute pe parcursul procedurii și ca urmare a interpretării eronate a acestor modificări de către organele fiscale.
Așa cum a arătat și recurenta, interpretarea textului de lege invocat s-a realizat pe baza unor norme interne ale acestei instituții, care nu sunt opozabile celorlalți participanți la procedură, așa încât consideră că nu poate fi vorba de o eroare esențială existentă la data calculării creanței, care să fi influența tmodul de calcul al acesteia, ci de o eroare de interpretare a normelor legale incidente în materie.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 organele fiscale calculează obligațiile fiscale accesorii datorate de către contribuabili aflați în stare de insolvență dar numai potrivit art. nr. 41 din Legea nr. 85/2006. Această din urmă dispoziție cuprinsă în Legea nr. 85/2006 statuează cu titlu imperativ că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Norma citată prevede în continuare câteva excepții printre care nu se situează și trimiterea eventuală la prevederile art. II pct. 6 din OG47/2007.
Pe de altă parte, această Ordonanță a Guvernului, intrată în vigoare la 3 septembrie 2007, nu poate pretinde aplicarea cu titlu retroactiv a unor dispoziții ale sale, privitoare la accesorii ce însoțesc creanțele bugetare, și anume până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 (20.07.2006).
O asemenea interpretare a art. II pct. 6 din Ordonanța enunțată ar contraveni principiului neretroactivității legii (art. 78 din Constituție și art. 1 Cod civil).
Așa fiind, urmează a se respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 2761/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Administrația Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 2761/21.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr. 3143/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
dr.
GREFIER
Red. /27.03.2008
Tehn./2 ex/28.03.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător sindic:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
