Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.199
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1224/JS/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - " Liber" SRL Reșița prin lichidator judiciar IP Grup Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1224/JS/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, judecătorul sindic, în temeiul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B împotriva Raportului final de lichidare pentru debitoarea - LIBER SRL Reșița, jud. C-S, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar IP GRUP Reșița, a aprobat Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoare - LIBER SRL Reșița iar în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic reținut, din obiecțiunile ce au fost formulate de către creditoarea AVAS B, că acestea se vizează, în mod deosebit, dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor din organele de conducere ale debitoarei societate comercială, în faliment, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
În raport de solicitările creditoarei AVAS B, astfel cum sunt ele prevăzute prin obiecțiunile pe care le-au formulat împotriva raportului final, având în vedere atribuțiile judecătorului sindic, astfel cum sunt determinate, în mod limitativ, prin art. 11 alin.(2), prima frază, din Legea nr. 85/2006, s-a constatat că asupra lor judecătorul sindic nu se poate pronunța în cadrul soluționării de obiecțiuni la raportul final, întrucât nu sunt de competența materială a sa.
Cum însă, potrivit art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea unei părți în pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o are numai administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferente procedurii care aparține practicianului în insolvență, judecătorul sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență (administratorului judiciar și/sau lichidatorului) să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cea de a doua solicitare din obiecțiunile formulate și anume aceea de a autoriza comitetul creditorilor al debitoarei să introducă acțiunea prevăzută la art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006, precum și dispunerea lichidatorului judiciar să convoace comitetul creditorilor care să aibă la ordinea de zi solicitarea adresată judecătorului sindic de a autoriza comitetul creditorilor de a introducere o asemenea cerere, s-a constatat că și aceasta este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin.(3) din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă la alin.(1), amenință să se prescrie.
Astfel cum s-a mai precizat, cum în speța dedusă judecății nu s-a putut constitui comitetul creditorilor din lipsa cvorumului minim de creditori care s-au înscris la masa credală a debitoarei - LIBER SRL Reșița, inclusiv exercitarea atribuțiilor de competența comitetului creditorilor conferite prin art. 38 alin.(3) din Legea nr. 85/2006, îi revenea adunării creditorilor acestei debitoare societate comercială, ca și organism al creditorilor care exercită controlul asupra activității manageriale a lichidatorului judiciar ce a fost desemnat în cauză.
Pentru a face aplicabilitatea prevederilor legale mai sus citate, în mod obligatoriu, judecătorul sindic trebuia să fie sesizat cu o asemenea cerere, în exclusivitate, numai de către comitetul creditorilor al debitoarei societate comercială, în faliment care în ceea ce o privește pe debitoarea - Liber SRL Reșița a fost constituit prin încheierea comercială nr. 746/JS din data de 26 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
În raport de prevederile art. 17 alin.(2) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora comitetul creditorilor se întrunește lunar și, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, ori a cel puțin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar, urmează a se constata că doar lichidatorul judiciar are posibilitatea de a convoca comitetul creditorilor, comitet care, în condițiile în care s-ar fi întrunit lunar exista posibilitatea punerii în discuție și promovării unei asemenea cereri în sensul prevederilor art. 138 alin.(3) din aceeași lege.
Așa fiind, s-au respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS B împotriva Raportului final privind pe debitoarea - Liber SRL Reșița, în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar IP GRUP Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în faliment.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate, continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea Comitetului/Adunării Creditorilor falitei - LIBER SRL, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei culpabile de starea de insolvență a acesteia.
În motivare recurenta creditoare arată că se impune atragerea răspunderii membrilor fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin.1 lit. c în vechea reglementare).
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin.1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin.1 și 2), situație care, corelată cu proasta administrare a debitoarei, a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății, creditoarea-recurentă consideră că nu era necesar un administrator strălucit ca să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății. ceea ce doctrina caracterizează drept minimă diligență și ceea ce art. 1080.civ. statuează: " ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază că mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciatăin abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Pe de altă parte, deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art. 138, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul/Adunarea creditorilor în vederea analizării oportunității formulării unei astfel de cereri de către Comitet/Adunare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS.
Astfel, judecătorul sindic nu poate impune administratorului/lichidatorului judiciar să promoveze o acțiune în răspunderea patrimonială a persoanelor ce au cauzat starea de insolvență, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, întrucât decizia oportunității promovării unei asemenea acțiuni aparține numai practicianului în insolvență, în urma analizării situației debitoarei.
În cazul în care practicianul omite să formuleze o asemenea cerere sau acțiunea amenință să se prescrie, conform art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă respectiva acțiune.
În speță, prin încheierea nr. 746/JS/26.04.2007, judecătorul sindic a desemnat comitetul creditorilor, format din DGFP C-S, AVAS și Consiliul Local Reșița.
În ședința publică din data de 07.06.2007, când au fost prezenți toți reprezentanții membrilor comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar IP GRUP a depus la dosar raportul final, prin care a propus închiderea procedurii, fără aplicarea art. 138 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic nu are nici o competență în convocarea comitetului creditorilor și nici nu îl poate obliga pe lichidatorul judiciar să îl convoace, întrucât art. 17, alin. 2 din Legea 85/2006 arată că regula este întrunirea lunară a comitetului creditorilor iar atunci când este necesar se poate întruni și la cererea administratorului/lichidatorului judiciar sau la cererea a cel puțin doi dintre membri săi.
Așadar, acest text de lege nu instituie o obligație pentru practicianul în insolvență, ci doar o posibilitate de care poate sau nu să uzeze.
În speță, de la data la care a fost depus raportul final (07.06.2007) și până la data închiderii procedurii insolvenței (11.10.2007) era suficient timp ca, văzând poziția lichidatorului judiciar de a nu promova o acțiune în atragerea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor să se întrunească și să decidă formularea cererii de autorizare la judecătorul sindic.
Chiar dacă nu era convocat de nimeni, totuși, conform legii, trebuia să se întrunească lunar.
Pentru întrunirea comitetului, nu era necesară intervenția judecătorului sindic și nici a lichidatorului judiciar, astfel că nu poate fi acceptată cererea creditoarei recurente de a se casa sentința atacată și de a se dispune continuarea procedurii și obligarea lichidatorului judiciar să convoace comitetul creditorilor.
În consecință, nefiind promovată o cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, nu are nici un sens analizarea existenței condițiilor de antrenare a răspunderii, astfel că, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. recursul formulat de creditoarea AVAS va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1224/JS/11.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /28.03.2008
TEHNORED./2 EX./28.03.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
