Spete contestatie la executare comercial. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 367/R/COM
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin Nicolae
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de contestatorii și împotriva sentinței civile nr.455/6.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate T, Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatorul recurent depune la dosarul cauzei motivele de recurs semnate și de către contestatoarea și un înscris privind contractarea unui împrumut la CEC și în raport de această situație invocă lipsa surselor financiare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului întrucât sentința atacată este nelegală și netemeinică, în mod greșit a fost obligat la pretenții prin angajarea răspunderii patrimoniale a recurentei pentru a răspunde pentru o parte din pasivul debitoarei, întrucât aceasta nu a avut calitatea de administrator, de asemenea în ceea ce privește cuantumul pretențiilor la care au fost obligați nu s-a ținut cont că unele pretenții s-au prescris și drept urmare nu mai pot face obiectul executării silite.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 455/06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată și precizată de contestatorii, cu domiciliul ales în mun. T, str. -, nr. 60 (la familia ) și (născută ), cu același domiciliu ales, în contradictoriu cu intimații - - T, cu sediul în- jud. T și T, cu sediul în Calea, nr. 2. jud.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:
Prin contestația la executare, definită ca fiind împotriva titlului executoriu - sentința civilă nr. 39/S/12.04.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș - prin judecător sindic în dosar nr. 1/S/2003, contestatorii solicită să se constate că titlul executoriu în mod eronat a fost emis, pentru (născută ), pentru care au fost depuse actele în vederea radierii de către ORC T, iar în al doilea rând să se constate că numai are calitatea de administrator și, prin urmare, numai el răspunde pentru plata debitului urmărit (alin. 5 al contestației la executare, înregistrată la 10.11.2006 la dosar -).
Potrivit art. 401 alin. 1 ind. 1 Cod Procedură Civilă, introdus prin Legea 219/2005, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând, înăuntrul termenului de prescripție a executării silite.
Din litera și spiritul acestei prevederi legale rezultă că, prin contestație la titlu, contestatorul poate cere numai lămurirea titlului executoriu cu privire la condițiile de aplicare sau a înțelesului textelor ce constituie dispozitivul hotărârii și nicidecum înlocuirea dispozitivului unei hotărâri cu alte dispoziții.
Din cuprinsul contestației anterior enunțată rezultă în mod clar că se solicită exonerarea de răspundere patrimonială a contestatoarei (născută ), ceea ce reprezintă o încercare de a eluda exercitarea căilor legale de atac, în speță recursul declarat împotriva sentinței de închidere a procedurii insolvenței respectiv nr. 39/S/12.04.2005 a Tribunalului Timiș.
Din xerocopia sentinței depusă la dosar nr. -, rezultă însă că împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs și a rămas irevocabilă prin respingerea acestuia, în baza deciziei civile 1835/26.09.2005 a Curții de Apel Timișoara.
Prin urmare, o încercare de a modifica hotărârea pronunțată pe calea contestației la titlu ar tinde la încălcarea prevederilor art. 304, alin. 1 Cod Procedură Civilă ce reglementează condițiile de modificare sau casare a unei hotărâri în calea ordinară de atac a recursului.
Această cerere este totodată în contradicție și cu prev. art. 169, alin. 3 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG 92/2003, actualizat și republicat la data de 03.07.2006, potrivit căruia contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Textul prevede o interdicție dată de legea specială ce reglementează raporturile juridice fiscale, ce interzice practic contestația la titlu introdusă împotriva unei hotărâri judecătorești, chiar și în ipoteza în care ar fi îndeplinite condițiile prev. de art. 401 alin. 1 ind. 1 Cod Procedură Civilă, astfel cum a fost introdus prin Legea 219/2005.
Pentru considerentele mai sus expuse, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorii și (născută ) și precizată ca fiind contestație împotriva titlului executoriu.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorii și, care, în motivare, au arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere prevederile art. 304 pct.7, 8 și 9.proc.civ. cu referire la art.318 și 319, respectiv art.387 și următoarele din pr.civ.
Au solicitat instanței, în primul rând, să se constate că sentința civilă nr. 39/S/12.04.2003 a fost emisă în mod eronat și cu privire la. Că ea nu mai avea calitatea de administrator a, fiind radiată din această calitate de către T și deci nu mai avea cum să răspundă material. În mod cu totul contradictoriu cu această situație de fapt, ea a fost considerată în continuare de către instanță ca având răspundere materială a administrator a firmei deși nu a derulat afaceri, nu a semnat acte sau nu a făcut fapte comerciale în perioada scurtă cât a deținut, temporar, contabilitatea, respectiv recursul a fost respins ca tardiv introdus, nu a lămurit între alte aspecte și pe acesta.
De aceea consideră că a fost și sunt îndreptățiți la a face contestație în anulare, în accepțiunea art.318 și art.319 proc.civ. dar aceasta nu înseamnă că elementele de contestare a executării sentinței nu se întrepătrund și nu pot fi judecate împreună.
Au mai invocat, ca element de repunere în termen cu privire la recursul care le-a fost respins ca tardiv, lipsa unui domiciliu precis, de unde să fi fost citați și unde să fie comunicată hotărârea, de aceea recursul a fost tardiv.
În acest sens, consideră că trebuia admisă cererea, ca o contestație în anulare.
În ceea ce privește explicarea și întinderea titlului executoriu și cu privire la opozabilitatea acestuia față de, intervine contestația la executare, deci mixajul celor două temeiuri legale, care nu se exclud ci se completează.
De aceea consideră că instanța prin atribuții și învestirea legală cu dreptul de a judeca, trebuia să admită contestația în anulare dar și la executarea titlului să verifice dacă s-au împlinit procedurile de citare și comunicare a sentinței mai sus amintite, dar și dacă din punct de vedere material, titlul este cazul să fie opozabil față de sau numai față de.
A pus în discuție și sumele, deci întinderea titlului, deoarece multe dintre ele sunt prescrise conform Decretului nr.467/1958, iar dacă totuși se consideră că sunt imputabile cuiva, acea persoană este numai, care la data declanșării procedurii de lichidare era singurul administrator al firmei lichidate, nu și, care din gravă eroare a T nu a fost radiată din această calitate, deși au fost depus în timp util actele pentru radiere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursurile urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:
În mod legal și temeinic prima instanță a considerat că, prin contestația la executare formulată, cei doi contestatori încearcă să eludeze regimul legal al exercitării căilor de atac.
Astfel, prin intermediul contestației la executare nu se pot repune în discuție aspecte tranșate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, întrucât s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 39/S/12.04.2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 1/S/2003, rămasă irevocabilă, a fost angajată răspunderea celor doi contestatori pentru acoperirea pasivului debitoarei - SRL.
Prin lămurirea înțelesului și întinderii acestui titlu executoriu nu se poate ajunge la modificarea sa, în sensul înlăturării răspunderii d-nei, astfel cum, de fapt, solicită contestatorii.
Nu pot fi acceptate susținerile contestatorilor formulate în recurs, cu privire la întrepătrunderea motivelor contestației la executare și a contestației în anulare, întrucât fiecare procedură în parte are un regim juridic distinct și se pot formula numai pentru motive distincte, care nu se suprapun.
Astfel, prin intermediul contestației la titlu se poate solicita lămurirea acestuia sau a întinderii sale, iar motivele prin care se invocă nelegala citare în fața instanței de recurs pot fi valorificate doar printr-o contestație în anulare.
În speță însă, contestatorii au solicitat doar lămurirea întinderii titlului executoriu, titlu care însă este clar, putând fi executat.
Atâta timp cât, la prima instanță, s-a formulat contestație la executare, în recurs aceasta nu mai poate fi modificată în contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de contestatorii și împotriva sentinței civile nr.455/6.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red./14.05.2008
Tehnored /14.05.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae
