Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 369/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.8235.-
DECIZIA CIVILĂ NR.369/R/COM
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin Nicolae
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Ortodoxă Română a împotriva sentinței civile nr. 85/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâții intimați, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente Ortodoxă Română a și consilier juridic în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea din oficiu invocă motivul de ordine publică privind competența materială a tribunalului în calitate de instanță comercială de a soluționa prezenta cerere de ordonanță președințială, raportat la natura juridică civilă sau comercială a cauzei.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepției invocate de către instanță întrucât litigiul este de natură civilă iar instanța competență este Judecătoria Timișoara.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea excepției invocate întrucât prin natura juridică, contractul de arendă este un contract comercial, dat fiind faptul că părțile prin încheierea lui doresc să obțină un beneficiu comercial, iar Tribunalul Timiș - Secția comercială s-a investit legal cu judecarea cauzei în prezentul dosar și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 85/05.02.2008 dosar nr-, Tribunalul Timișa admis de ordonanță președințială formulată de reclamanta - SRL, cu sediul social în comuna localitatea Vii-. T, in contradictoriu cu pârâții A, cu sediul în T Bv. nr. 7 jud., - SRL, cu sediul în comuna -, jud. și - SRL, cu sediul în comuna -/A, jud.; a obligat pârâtele să înceteze a efectua lucrări de orice natură pe suprafața de 98, 110 ha, teren arabil ce aparține de drept și de fapt pârâtei A, dar este lucrat în arendă de reclamanta - SRL în baza contractului de arendă nr. 17/2005 și să lase netulburată posesia și folosința terenului pe toată durata contractului de arendă.
Pentru a hotârî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții A, - SRL și - SRL ca prin sentința ce se va pronunța Tribunalul să dispună obligarea pârâților să înceteze a efectua lucrări de orice natură pe suprafața de 98, 110 ha, teren arabil, ce aparține de drept și de fapt pârâtei A, dar care este lucrat în arendă de către - SRL, în baza contractul de arendă nr. 17 din 12.05.2005, și să lase netulburată posesia și folosința terenului pe toată durata contractului de arendă, cu motivația că între reclamantă și pârâta 1 A, s-a încheiat valabil un contract de arendă pe 10 ani, iar pârâta tulbură posesia și folosința terenului arendat.
actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a anexat la dosar contractul de arendare nr. 17/2005, acte și documente prin care își menține pretențiile.
Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 8307/2007 a respins cererea iar recursul reclamantei a fost înregistrat la Tribunalul Timiș, secția civilă, care a trimis dosarul la secția comercială care conform deciziei civile nr. 18/2007 a admis recursul, cu casarea sentinței civile și trimiterea spre soluționare la Tribunalul Timiș, secția comercială ca primă instanță.
Se constată că în conformitate cu art. 581 al.1 pr.civ. instanța poate să ordone măsuri vremelnice în caz și grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, deci în trei cazuri expres prevăzute, o altă condiție esențială fiind neprejudecarea fondului litigiului.
Se constată că cerința urgenței este îndeplinită, întrucât suprafața de teren arabil arendat necesită lucrări agricole de specialitate în permanență, de asemenea vremelnicia, întrucât se invocă tulburarea posesiei și folosinței în baza unui contract valabil încheiat și în derulare până la expirarea sa sau desființarea pe calea dreptului comun, de asemenea și cerința neprejudecării fondului cauzei, întrucât obiectul cererii vizează liniștita posesie și folosință a terenului, iar derularea arendării se întemeiază chiar pe acest aspect esențial, presupunând garanții speciale privind eventuala responsabilitate a părților, privitor la tulburarea posesiei prin propriul fapt, existând și posibilitatea reală de ase produce pagube iminente și pierderea unor drepturi care s-ar păgubi prin întârziere.
Față de cele expuse Tribunalul conform art. 581, 582.pr.civ. coroborate cu art. 274.pr.civ. a admis cererea reclamantei ca fiind întemeiată, obligând pârâtele să înceteze a efectua lucrări de orice natură pe suprafața de 98, 110 ha, teren arabil ce aparține de drept și de fapt pârâtei A, dar este lucrat în arendă de reclamanta - SRL în baza contractului de arendă nr. 17/2005 și să lase netulburată posesia și folosința terenului pe toată durata contractului de arendă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând în principal casarea hotărârii atacate în temeiul art.312 alin.3 proc.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de ordonanță preș întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.581 pr.civ.
La termenul de judecată de azi, Curtea a pus în discuție motivul de ordine publică privind competența materială a tribunalului în calitate de instanță comercială de a soluționa prezenta cerere de ordonanță președințială, raportat la natura juridică civilă sau comercială a cauzei.
Recurenta prin apărător a pus concluzii de admitere a excepției de necompetență materială a tribunalului întrucât cauza are natură civilă.
Reclamanta intimată, prin reprezentant a solicitat respingerea excepției deoarece stabilirea competenței materiale în cauză a fost deja statuată de către tribunal, în sensul că raportat la calitate de persoană comerciantă a reclamantei societate comercială și la obiectul de activitate al acesteia obligațiile convenite între părți prin intermediul contractului de arendă au de asemenea o natură comercială.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de către recurentă prin prisma excepției de necompetență materială a Tribunalului dea soluționa cererea de ordonanță președințială în primă instanță, în calitate de instanță comercială, și având în vedere prevederile art.3041proc.civ. raportat la art.304 pct.3 proc.civ. constată că recursul este întemeiat prin efectul admiterii excepției de necompetență materială a tribunalului ca instanță comercială.
Astfel, sistemul național de drept în materie comercială consacră criteriul obiectiv cu privire la comercialitatea actelor și faptelor juridice săvârșite de către un comerciant. Aceasta întrucât, dreptul comun comercial, prin principalul său izvor juridic, Codul comercial, statuează prin chiar art.3 Cod comercial asupra faptelor pe care legea le consideră ca având natură comercială.
Aceste criteriu este completat prin art. 4 Cod comercial, care statuează că sunt comerciale și celelalte fapte sau acte ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau contrariul nu rezultă din însuși actul respectiv.
Referitor la obiectul cauzei de față, în calificarea juridică a acestuia, Curtea de Apel apreciază necesar a cercetain-concretonatura juridică a contractului pe care se întemeiază susținerile cererii de ordonanță președințială. Se constată că între părți s-a încheiat sub nr.17/12.05.2005 un contract de arendă în temeiul căruia pârâta recurentă în calitate de arendator transmite reclamantei intimate, în calitate de,folosința unei suprafețe de 98,110 Ha teren arabil, în vederea exploatării agricole de către reclamanta intimată a acestui teren, exploatare ce desemnează operațiuni specifice de pregătire a solelor, cultivarea acestora și recoltarea produselor agricole.
Contractul de arendă este reglementat de Legea arendării nr.16/1994, în calitate de drept special aplicat acestei convenții. Potrivit art.11 din această lege, ul este considerat agricultor, fiindu-i aplicabile dispozițiile ce reglementează activitățile producătorului agricol, obligațiile și facilitățile asupra unor asemenea activități. De asemenea art.26 din Legea arendării statuează că dispozițiile sale se completează cu cele ale legii civile.
Rezultă așadar că, actul juridic al arendării are natură civilă, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participă la încheierea unei astfel de convenții.
Prin consecință, această calificare se integrează excepției prevăzută de art.4 Teza I Cod comercial, în sensul că, nu este faptă de comerț, și prin urmare nu este supusă jurisdicției comerciale, contractul de arendă, în condițiile în care legea specială a arendării declară acest contract ca fiind act de natură civilă, supus în totalitate reglementării legislației civile.
Astfel, în mod greșit Tribunalul a apreciat că prin considerarea ca fond de comerț al reclamantei intimate, suprafețe de teren ce face obiect al contractului de arendă, și a calității de persoană comerciantă a societății comerciale agricole, cauza este de natură comercială și prin aceasta este supusă jurisdicție comerciale a tribunalului.
Curtea de Apel în baza considerentelor mai sus expuse statuează că, cererea de ordonanță președințială referitoare la modul de executare a obligațiilor izvorând dintr-un contract de arendă are natură civilă, iar competența de soluționare a acestuia revine instanței civile.
Potrivit art.1 pct.1 proc.civ. Judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Prin urmare, cererea formulată de către reclamantă urmează a fi soluționată de instanța competentă potrivit naturii civile a cauzei și a obiectului său, și anume de Judecătoria Timișoara.
Astfel fiind, va admite recursul declarat de pârâta Ortodoxă Română a împotriva sentinței civile nr. 85/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-; va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Ortodoxă Română a împotriva sentinței civile nr. 85/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.21.04.2008
Tehnored 2 ex.22.04.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae
