Spete contestatie la executare comercial. Decizia 878/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 878/
Ședința publică din 20 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 336/JS/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator - MANAGEMENT T și pârâtul -, având ca obiect contestație la raportul lichidatorului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 336/JS/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de creditoarea AVAS B împotriva raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea SC Com SRL Reșița în stare de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar - Management
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin încheierea nr. 4874/10.06.2006 pronunțată de judecătorul delegat la ORC C-S în dosar nr. 25807/2006 s-a dispus desemnarea în calitate de lichidator a SC - Management SRL Ulterior, în conformitate cu prevederile OUG nr. 86/2006, toate societățile în care SC - Management SRL a avut calitatea de lichidator, de la data de 01.01.2007 au fost transferate la - Management. În consecință, lichidator al SC Com SRL Reșița este - Management T, înmatriculat la UNPIR sub nr. 0226/31.12.2006.
Conform dispozițiilor art. 2701din Legea nr. 31/1990 republicată, lichidatorul - Management a formulat la Tribunalul C-S cerere de declanșare a procedurii falimentului împotriva debitoarei SC Com SRL Reșița, iar la data de 31.05.2007 prin Sentința comercială nr. 912/JS pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost declanșată procedura de insolvență - prin procedura simplificată - prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC Com SRL fiind introdus în cauză - Management în calitate de lichidator judiciar.
Administratorul societății debitoare SC Com SRL Reșița a fost notificat de lichidatorul - Management T, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, să predea documentele contabile ale societății debitoare.
Întrucât administratorul societății debitoare nu a predat lichidatorului - Management T documentele solicitate, s-a apreciat că acesta se sustrage obligației de a depune actele contabile, motiv pentru care lichidatorul a depus la dosar Raportul final, cu propunerea de închidere a procedurii conform prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 și cu atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, numitul.
Ulterior, administratorul debitoarei SC Com SRL Reșița, dl. s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar cu o parte a documentelor financiar-contabile ale SC Com SRL, motiv pentru care s-a procedat la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la falimentul societății debitoare SC Com SRL Reșița.
Din cercetarea documentelor puse la dispoziția lichidatorului judiciar nu a rezultat nici un motiv de antrenare a răspunderii administratorilor din cele prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel, din documentele puse la dispoziția lichidatorului judiciar nu reieșea faptul că administratorul debitoarei SC Com SRL Reșița ar fi dispus în interesul său continuarea activității societății, motiv pentru care acesta nu a putut fi reținut în sarcina administratorului social al debitoarei.
De asemenea, din documentele prezentate lichidatorului judiciar nu a rezultat vreo culpă în sarcina administratorului debitoarei, motiv pentru care nici prevederile art. 1540.civ. nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
Susținerile creditoarei AVAS B că lichidatorul - Management T ar fi tratat superficial analizarea cauzelor care au dus la falimentul societății debitoare nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond a constatat că în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la falimentul debitoarei SC Com SRL Reșița se face o amplă analiză economico-financiară a patrimoniului debitoa5rei, fiind evidențiate: a) evoluția situației economice în ultimii 3 ani de activitate, b) structura și evoluția porturilor de pasiv și c) calculul activului net și evoluția situației financiare.
În finalul acestui raport lichidatorul a arătat că principalele cauze care au dus la apariția stării de faliment a debitoarei SC Com SRL Reșița sunt lipsa resurselor pentru desfășurarea activității astfel că a apreciat că în speță nu se impune promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Întrucât raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la falimentul debitoarei SC Com SRL exprimă fidel situația rezultată din documentele financiar contabile ale societății debitoare, instanța de fond, în baza art. 11 alin.1 lit.e din Legea nr. 85/2006, a art. 59 din același act normativ, a respins contestația formulată de creditoarea AVAS B împotriva raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea falită în stare de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună în condițiile artr. 304 pct.9 coroborate cu dispozițiile art. 3041.proc.civ. admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate de AVAS B împotriva raportului privind cauzele care au dus la falimentul debitoarei.
În motivare se arată că, creanța cu care AVAS a fost înscrisă în tabelul creditorilor reprezintă creanța pe care recurenta a preluat-o de la Casa de Asigurări de Sănătate C-S, că această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor art. 55 din OUG nr. 150/2002 modificată, pârâta avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Recurenta precizează faptul că această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a asiguraților la Fondul național unic de asigurări sociale și că, potrivit prevederilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021.pen. (în prezent art. 454.pen) și art. 280 din Codul Muncii.
Pe de altă parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 55 alin.1 din OUG nr. 150/2002 modificată, s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere și penalități pentru stopaj la sursă de asemenea neachitate de către societate, și care au contribuit la intrarea societății în incapacitate de plată.
În aceste condiții, sursa de finanțare a societății au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți.
Prin neplata la termen a contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru susținerea activității curente a societății, recurenta apreciază că fostul administrator se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit.f) din Legea nr. 85/2006.
Legea nr. 85/2006, la art. 138 lit.f) stabilește o prezumție legală în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, și prejudiciu - respectiv intrarea în încetare de plăți în dauna creditorilor societății.
La stabilirea gravității faptei săvârșite de către administratorul social, arată recurente, este necesar să fie avut în vedere totalul sumelor care constituie stopaj la sursă și care au fost reținute de către pârât pentru a le utiliza în susținerea activității curente a societății, precum și dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile calculate la acestea.
Recurenta consideră că fostul administrator se face vinovat de intrarea SC Com SRL Reșița în incapacitate de plată, faptele săvârșite de acesta aflându-se sub incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în sensul că au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, neîndeplinindu-și nici obligația stabilită de dispozițiile art.27 alin.1 conform căruia "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență".
Din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Prevederile art. 138 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți; această omisiune nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membri ai organelor de conducere.
În aceeași interpretare, "modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind dimpotrivă vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept desemnează intenția și culpa propriu-zisă".
Având în vedere că, potrivit art.72 din Legea nr. 31/1990 rep. obligațiile șui răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 din Codul Civil, potrivit cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului".
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Ținând cont de faptul că, potrivit art. 374.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, rezultă că simpla culpă a administratorului în conducerea societății care a condus intrarea în faliment a societății debitoare, trebuie sancționată deoarece prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu creditorilor societății debitoare.
În plus, față de aceste aspecte, recurenta consideră că judecătorul sindic s-a antepronunțat cu privire la o eventuală cerere de chemare în judecată care să aibă ca obiect solicitarea atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea debitoarei.
În considerentele hotărârii atacate, judecătorul sindic în loc să abordeze existența sau non existența cauzelor care au condus la falimentul societății și în raport de specificul creanței AVAS, judecătorul sindic reține că "din cercetarea documentelor puse la dispoziția lichidatorului judiciar nu a rezultat nici un motiv de antrenare a răspunderii administratorilor. Însă, arată recurenta, obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de judecată nu a fost o cerere formulată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu dispozițiile art. 3041proc. civ. precum și dispozițiile art. 137 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei și depus la dosarul cauzei pentru termenul din 10.01.2008 nu se reține ca administratorul societății să fi săvârșit vreo faptă prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, de natură să fie imputabilă organelor de conducere, respectiv administratorului.
Susținerile creditoarei AVAS B că lichidatorul judiciar ar fi tratat superficial analizarea cauzelor care au dus la falimentul societății debitoare nu sunt întemeiate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la falimentul debitoarei SC Com SRL Reșița se face o amplă analiză economico-financiară a patrimoniului debitoarei, fiind evidențiate: a) evoluția situației economice în ultimii 3 ani de activitate, b) structura și evoluția porturilor de pasiv și c) calculul activului net și evoluția situației financiare.
În finalul acestui raport lichidatorul a arătat că principalele cauze care au dus la apariția stării de faliment a debitoarei SC Com SRL Reșița sunt lipsa resurselor pentru desfășurarea activității, astfel că a apreciat că în speță nu se impune promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006. Formularea sau nu a unei acțiuni pe temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 este atributul lichidatorului judiciar și acesta nu poate fi cenzurat de către creditorii unui debitor aflat în procedura insolvenței.
n ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate.
Așa fiind, întrucât nu s-au constatat în cauză motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 336/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /05.11.2008
TEHNORED./2 EX/06.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
