Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 879/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 879/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și CONSILIU LOCAL R -DIRECTIA TAXE SI IMPOZITE, împotriva sentinței civile nr. 428/JS/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - PROFESIONAL SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat,văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 428/JS/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Management T, în calitate de lichidator-judiciar, împotriva pârâtului, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, pentru suma de 11.009,68 lei cu titlu de creanță, înscrisă la masa credală a debitoarei " Pompier" L Reșița, debitoare societate comercială care se află în procedura falimentului, instituită prin Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu creditorii: C-S, B, Consiliul Local al Municipiului Reșița -Serviciul Public "Direcția Impozite și Taxe" și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, din data de 12 martie 2008 reclamanta Management. T, în calitatea sa de lichidator judiciar, a chemat în judecată pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului, în calitatea sa de administrator-social la plata sumei de 11.008,68 lei reprezentând contravaloarea creanțelor neachitate față de creditori astfel cum sunt înscrise în definitiv al creanțelor admise împotriva averii debitoarei " Pompier". Reșița, în faliment.
În susținerea cererii de chemare în judecată de către reclamantul lichidator-judiciar, se învederează în esență, că împotriva debitoarei " Pompier" Reșița, a fost declanșată procedura insolvenței - procedura simplificată - prevăzută de legea nr.85/2006, procedură sub durata căreia pârâtul, în calitatea sa de administrator social, nu a predat către lichidatorul judiciar documentele societății, deși a fost notificat în acest sens.
De către reclamantul lichidator-judiciar s-a considerat că prin această împrejurare, având în vedere lipsa de interes, reiese faptul că pârâtul s-a sustras obligației de a depune actele contabile și, prin urmare, lichidatorul-judiciar a fost în imposibilitatea întocmirii unui raport cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, precizând că, în cazul neîndeplinirii de către administrator a obligației de a preda evidența contabilă a debitoarei, se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile, faptă care se încadrează la prevederile art.138 alin.(1), lit.d, din Legea nr.85/2006.
Reclamantul lichidator judiciar mai precizează că lipsa documentelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitoarei societate comercială și constituie o premisă pentru aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006 și în consecință, faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile conform art.33 din lege, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
Reclamantul lichidator-judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, pe dispozițiile art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile și susținerile formulate de către reclamantul lichidator-judiciar prin cererea de chemare în judecată.
Astfel cum s-a mai precizat, reclamantul lichidator judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului în calitatea sa de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială. în faliment, pe dispozițiile art.138 alin.(1), lit.d) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, faptă care constă în aceea că "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate.cu legea".
Este corect că membrii organelor de conducere, din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană fizică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin.(1) al art.138 din Legea nr.85/2006 și care au avut ca și consecință ajungerea respectivei persoane juridice în stare de insolvență, în sensul prevederilor Legii privind procedura insolvenței.
Cum însă răspunderea prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator-judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv: prejudiciile cauzate creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment; fapta ilicită sau faptele ilicite ale pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate între faptele ilicite, în sensul prevederilor lit.d) din alin. 1 al art.138 din legea mai sus-citată, și prejudiciile cauzate creditorilor și vinovăția pârâtului cu privire la faptele ilicite pe care le-a săvârșit și care le-au cauzat prejudicii creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, precum și că aceste fapte ilicite să fi fost săvârșite de către pârât anterior datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și că aceste fapte au cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Ori, în pricina dedusă judecății, de către reclamantul lichidator-judiciar, nu s-a făcut dovada, în concert, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei " Pompier". Reșița, care să fie anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa - respectiv 11 octombrie 2007 și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în starea de insolvență, în sensul prevederilor art.3 pct.1 din aceiași lege mai sus-citată.
Că astfel fiind, nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei, că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, să fi săvârșit anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, vreuna dintre faptele, prevăzute la art.138 alin.(1), lit.d) din Legea nr.85/2006, care să fi condus la ajungerea debitoarei " Pompier" Reșița, în stare de insolvență.
In raport de considerentele de mai sus s-a constatat că în sarcina pârâtului, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei " Pompier". Reșița, care se află în procedura falimentului instituită prin legea mai sus-menționată.
Așa fiind, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul lichidator judiciar, împotriva pârâtei, în calitate de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială, în faliment.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele C-S, AVAS B și Consiliul Local Reșița, solicitând admiterea acestora, casarea sentinței comerciale recurate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială.
În motivarea recursului său, creditoarea C-S arată că are o creanță certă în sumă de 10.354 lei Ron, că în Raportul final lichidatorul judiciar menționează că sunt incidente prevederile art.138, lit.d, din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, referitor la răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății, pentru motivul că nu a deținut actele contabile ale societății.
Având în vedere cele menționate mai sus, creditoarea recurentă consideră că sunt incidente dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele
documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu
legea ".
In conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, republicată:
(1) "Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Întrucât nu se cunoaște dacă lichidatorul judiciar a promovat recurs împotriva Sentinței comerciale nr .428 /JS/08.05.2008, acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic sa fie autorizat să introducă acțiunea prevăzuta la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridica ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzuta la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) amenință să se prescrie."
Prin recursul declarat, creditoarea recurentă AVAS Bas olicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care " Pompier" L le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța a apreciat in mod eronat asupra pricinii supusă judecății in raport de dispozițiile legale aplicabile in speță, deoarece judecătorul sindic a admis prematur propunerea de închidere a procedurii, deoarece ar fi trebuit, mai întâi, sa se formuleze cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale sau, măcar sa se autorizeze Comitetul creditorilor să formuleze o astfel de cerere si abia după aceea sa se închidă procedura.
Considerentele acestei susțineri rezidă din faptul că lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plați cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
În acest sens, opinia recurentei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 si urm. din Legea 85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolventa a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plată, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cât și in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă si de cauzalitate intre faptă si prejudiciu.
Dar acest aspect legat de vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori, trebuie stabilit de către instanță, iar lichidatorul are calitatea conferita de lege de aoi nvesti cu o cerere de chemare in judecata.
De asemenea, recurenta consideră că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care AVAS a preluat creanța neachitata si in locul căreia se in drepturi. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, in cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă in "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventă, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Statul român, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu " cărui existenta certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns in încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Obiecțiunile AVAS aveau ca finalitate continuarea procedurii de lichidare, prin urmărirea bunurilor persoanelor care au făcut parte din conducerea acestei societăți, aspect care ținea strict de admiterea cererii formulate de către lichidator, insă cel care poate face probatoriul unei astfel de cereri nu poate fi decât cel care preia in administrare patrimoniul și documentele contabile ale debitoarei, respectiv lichidatorul.
Creditorul Consiliul Local Reșița, prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta Management în calitate de lichidator judiciar, împotriva pârâtului, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, pentru acoperirea pasivului debitoarei " Pompier" în sumă de 11.009,68 lei, societate aflată în procedura falimentului.
În motivare se arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Management L pentru considerentele că răspunderea prevăzută la art. 138 al.1 lit.d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale, impunându-se ca reclamantul lichidator judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ, a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul cauzat creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment, fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social, raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-o și care le-au cauzat creditorilor prejudiciul și care să fi fost anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și care a cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Recurenta consideră că cererea reclamantei este justificată, având în vedere faptul că administratorul social nu a depus la dosarul cauzei sau la lichidator documentele contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deși a fost notificat în acest sens.
Astfel recurenta consideră că este vorba despre reaua-credință din partea administratorului social, care nu pune la dispoziția lichidatorului actele contabile ale societății in vederea verificării acestora motiv pentru care apreciază că pârâtul se face vinovat de aducerea in stare de insolvență a debitoarei - Pompier SRL fiind aplicabile prevederile art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
De asemenea se arată că potrivit prevederilor art. 147 din actul normativ mai sus menționat refuzul administratorului, directorului, directorului executiv ori a reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului in condițiile prevăzute la art. 35. documentele si informațiile prevăzute la art. 28 constituie infracțiune.
Din cuprinsul acestui articol rezulta foarte clar pericolul social al acestei fapte si reaua credința a administratorului care deși a fost notificat nu a depus actele solicitate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de recurente, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorul judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarele nu puteau să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ele nu pot solicita nici în recurs acest lucru.
De altfel, cele trei creditoare se află în eroare cu privire la situația de fapt și de drept dedusă judecății, căci prin sentința recurată judecătorul sindic s-a pronunțat doar asupra cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar Management, și nu asupra derulării procedurii insolvenței debitoarei " Pompier".
În această situație este evident că nu a fost vorba de situația invocată de recurente, cea în care lichidatorul judiciar a omis să formuleze cererea de antrenare a răspunderii pentru a fi autorizați creditorii să formuleze această cerere, iar judecătorul sindic în mod întemeiat a dispus respingerea acesteia deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la faptele săvârșite de administratorul social al debitoarei, fapte care să fie anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței și care să fi avut ca și consecință directă ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele C-S, Consiliul Local Reșița și B, împotriva sentinței civile nr. 428/JS/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința pronunțată azi, 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /06.11.2008
TEHNORED.//2 EX/06.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
