Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR.177
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat pârâta - 2000 SRL cu sediul ales la Cabinet de Avocatură, cu sediul în B,-, -. A,. 20, Județ B, împotriva sentinței civile nr.583/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B, str. -, - Parter, Județ
Apelul a fost timbrat cu suma de 631 lei potrivit chitanței de la fila 11 dosar și timbre judiciare în sumă de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat - reprezentând pârâta - 2000 SRL, intimata reclamantă - SRL fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Având cuvântul avocat - pentru pârâta - 2000 SRL, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul avocat, pentru intimata reclamantă - SRL, arată de asemenea că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul avocat - pentru pârâta - 2000 SRL, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, după care arată că au formulat apel întrucât instanța în mod greșit a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial d e 30
Precizează că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de
locațiune, iar între reclamantă și pârâtă nu au existat astfel de raporturi, între acestea existând raporturi de drept real.
Reclamanta a utilizat calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acțiunii. Față de această situație, solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Solicită a se avea în vedere că la data promovării acțiunii în evacuare, societatea nu mai funcționa în spațiul din-, faptele de comerț se desfășurau la punctele de lucru din B,str. - - -, nr. 53 și Râmnicu S, str. -,.23C, parter.
Aceasta situație se poate observa și din precizarea reclamantei depusă la termenul din 11.09.2007, referitoare la "mărfurile nu au fost ridicate".
Mai mult reclamanta niciodată nu a avut intenția să desfășoare vreo activitate comercială în spațiul de pe str. -. În mod greșit instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru beneficiul nerealizat, fiind luate în calcul o serie de constatări contradictorii determinate de concluziile eronate ale raportului de expertiză. Instanța de fond nu a făcut nici un fel de motivare față de apărările pârâtei. Singura perioadă în care se justifică lipsa de folosință, este perioada consemnată în evidențele contabile, respectiv: 27.04.2006 până la 01.05.2006.
Reclamanta nu a precizat ce activitate a desfășurat în spațiul aflat în litigiu.
Față de aceste situații, avându-se în vedere motivele de apel depuse în scris, solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar solicită admiterea apelului, completarea probatoriului cu o nouă expertiză contabilă.
Nu solicită cheltuieli.
Având cuvântul avocat pentru intimata reclamantă - SRL, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că în mod just, instanța de fond a apreciat caracterul întemeiat al cererii de chemare în judecată și a dispus evacuarea pârâtei obligându-o să plătească contravaloarea lipsei de folosință. Pârâta a continuat să-și desfășoare activitatea și după ce contractul a fost reziliat. Arată că și după 12.09.2006, mărfurile pârâtei au rămas tot în incintă, le-au depozitat într-un spațiu de 30 m și nici azi nu au fost ridicate. Nu contează dacă reclamanta a desfășurat sau nu activitate.
În raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, s-a concluzionat profitul nerealizat, iar suma la care a fost obligată pârâta reprezintă o pagubă ce a fost creată ca urmare a lipsei de folosință.
Mai arată că soluția primei instanței este temeinică și legală, neimpunându-se completarea probatoriului, solicitând respingerea apelului.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la nr. 1666/2006 la Tribunalul Buzău reclamanta, asociat unic al - SRL B, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta - SRL să se dispună evacuarea acesteia din spațiul comercial situat in B,-.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a deținut acest spațiu în baza contractului de închiriere din 9.06.2002, a cărui durată a expirat, iar reclamanta a cumpărat respectivul spațiu cu contractul autentificat la nr. 1334/20.04.2006 și a notificat-o pe pârâtă prin executorul judecătoresc să elibereze spațiul, însă aceasta a refuzat, astfel că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Ulterior, reclamanta și-a precizat și completat acțiunea arătând că solicită ca pârâta să fie obligată să-i plătească beneficiul nerealizat estimat la valoarea de 68949 RON pe perioada 26.04. - 12.09.2006, precum și lipsa de folosință pentru spațiul de 30 ocupat din data de 13.09.2006, până la eliberarea efectivă a acestuia, calculată la valoarea de 5 euro/
Petiționara a arătat că este proprietara spațiului comercial compus din teren in suprafața de 32 și suprafață construită de 155,74 intabulându-și dreptul de proprietate asupra acestuia prin încheierea nr. 8266/27.04.2006, iar pârâta a continuat să folosească spațiul prevalându-se de un contract de închiriere încheiat cu fosta proprietară a imobilului la 9.06.2002, deși durata acestuia a expirat la 9.06.2003 și a refuzat să predea reclamantei spațiul, deși a fost notificată la 26.04.2006, prin executorul judecătoresc.
Reclamanta a susținut că este îndreptățită la plata lipsei de folosință a proprietății sale, de la data notificării pârâtei 26.04.2006, până la data de 8.08.2006, când a intrat în posesia efectivă a spațiului în litigiu, mai puțin o suprafață de 30 reprezentată de un depozit ocupat cu mărfurile pârâtei, pentru care a solicitat chiria prin această completare a acțiunii introductive.
In temeiul art. 115 pr. civ, pârâta a formulat întâmpinare filele 28-29, prin care a susținut că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, aceasta intrând în posesia spațiului in litigiu din data de 8.08.2006, invocându-se excepția inadmisibilității cererii reclamantei ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor privind concilierea directă, conform art. 720/1 pr.civ.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 2901/4.12.2006, Tribunalul Buzăua admis excepția prematurității introducerii acțiunii, ridicată de pârâta - SRL, și a respins acțiunea reclamantei pentru acest motiv.
Prima instanță a reținut că pe de o parte acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, aceasta intrând în posesia spațiului ocupat de pârâtă la 8.08.2006, iar pe de altă parte nu se justifică cercetarea fondului, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada concilierii directe cu pârâta, conform art. 720/1 pr. civ.
Prin decizia nr. 682/7.06.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul reclamantei, a casat sentința menționată anterior și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău, reținând că prima instanță s-a pronunțat și pe fond, constatând că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect dar și pe excepția neîndeplinirii procedurii concilierii directe, ceea ce este nelegal, mai ales că aceasta excepție era nefondată, deoarece acțiunea cu care reclamanta a investit instanța avea caracter nepatrimonial - evacuare, Tribunalul Buzău neanalizând și necercetând precizările și completările din acțiunea formulată de reclamantă, pe care a considerat-o în mod eronat ca fiind promovată de o persoana fizică -, deși era evident că aceasta s-a adresat instanței în calitate de reprezentant - asociat unic al - SRL B, considerându-se că este necesar a se da dezlegare corectă a tuturor aspecte nelămurite sau contradictorii rezultate din sentința recurată.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Buzău la nr-, iar reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită evacuarea pârâtei din spațiul comercial d e 30 situat in B,-, proprietatea sa, precum și plata beneficiului nerealizat pe perioada 26.04 - 8.08.2006, când pârâta a folosit fără drept întreg spațiul comercial, privând-o pe aceasta de folosința spațiului, estimând valoarea acestui beneficiu la valoarea 68.949 RON, prin raportare la beneficiul realizat de reclamantă într-un spațiu similar, în ultimele 12 luni.
Reclamanta a mai solicitat lipsa de folosință pentru spațiul de 30 ocupat de pârâtă din 8.08.2006, și în continuare, calculată la valoarea de 5 euro / pentru 12 luni, rezultând o valoarea de 5760 lei RON.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertize contabile, prin sentința nr. 583/1.07.2008, Tribunalul Buzău, a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 30 situat in B,- și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 19.752 lei daune reprezentând beneficiu nerealizat, din care 397 lei profit brut din activitatea de comercializare materiale de construcții pe perioada 24.06 - 1.05.2006, iar 19.355 lei profit brut din chirii pentru perioada 2.05 - 8.08.2006, respingându-se cererea privind lipsa de folosință a spațiului de 30 din 12.09.2006 - până în prezent, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei și 4.630 lei cheltuieli de judecată la toate instanțele.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul Buzău, a constatat că reclamanta - SRL B, a devenit proprietara spațiului comercial situat in B-, in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1334/20.04.2006, dreptul său de proprietate fiind intabulat in baza încheierii nr. 8266/27.04.2006.
S-a mai reținut că la data achiziționării acestui spațiu, pârâta - 2000 SRL își desfășura activitatea în respectivul spațiu in baza unui contract de închiriere încheiat cu vânzătoarea - - COM SRL
Prima instanță a stabilit că reclamanta desfășoară activitate in spațiul situat in B str. - - 10 parter, iar pentru spațiul cumpărat din B-, a încheiat contractul de închiriere nr. 1/2.05.2006, cu - SRL B și a notificat pârâta să elibereze spațiul pe care îl închiriase, pentru a-și putea plăti împrumutul contractat la Banca -, dar pârâta a refuzat, motiv pentru care la data de 8.08.2006, reclamanta a inventariat bunurile pârâtei și le-a mutat in depozitul in suprafața de 30 situat la aceeași adresă, plângerea penală formulată de pârâtă in legătura cu această acțiune considerată abuzivă fiind soluționată prin neînceperea urmăririi penale, conform rezoluției nr. 3545/P/2006.
Tribunalul Buzău, a mai reținut că inițial reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei pe calea ordonanței președințiale, cererea fiind respinsă, ca urmare a neîndeplinirii cerințelor prev. de art. 581 pr.civ. și că pârâta a folosit întreg spațiul in litigiu, de la data la care reclamanta a devenit proprietara până la data de 8.08.2006, iar de la această dată depozitul în suprafață de 30 a continuat să fie ocupat de bunurile pârâtei.
Pentru imposibilitatea folosirii spațiului de către reclamanta proprietară, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru beneficiul nerealizat în timpul în care pârâta a avut în folosință spațiul, prin raportare la contravaloarea chiriei pe care reclamanta ar fi încasat- de la - SRL B, având în vedere că intenția reclamantei a fost de a închiria spatiul și de a realiza profit, suma fiind stabilită prin raportul de expertiza, la valoarea de 19.752 lei.
S-a apreciat că nu se justifică solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta să plătească beneficiul nerealizat si după data de 12.09.2006, pentru suprafața de 30 ocupată cu mărfurile acesteia din urmă, deoarece cea care nu putut beneficia de acest spațiu, a fost - SRL B, chiriașa reclamantei.
S-a înlăturat susținerea pârâtei privind calea pretins greșită aleasă de către reclamantă, de promovare a unei acțiuni de evacuare, specifică raporturilor juridice de locațiune, apreciindu-se de către pârâtă că reclamanta ar fi trebuit să promoveze o acțiune în revendicare, instanța considerând că pârâta și-a desfășurat activitatea în spațiul reclamantei în baza contractului de închiriere încheiat în anul 2002, cu fosta proprietară, iar promovarea altei acțiuni având ca obiect revendicarea spațiului ar întârzia și mai mult soluționarea litigiului ivit între părți, astfel că în temeiul art. 480 și 998 civ. acțiunea a fost admisă, cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta - 2000 SRL,
care a criticat-o pentru nelegalitate și neteminicie, arătând că:
- în mod greșit intimata reclamantă a formulat o acțiune în evacuarea sa, specifică raporturilor de locațiune, când de fapt apărarea dreptului real pretins de reclamantă nu se putea face decât prin promovarea unei acțiuni în revendicare, solicitându-se admiterea apelului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă;
- la data promovării acțiunii de către reclamantă, apelanta pârâta nu mai desfășura nici un fel de activitate în spațiul situat în B,-, iar acțiunea reclamantei care viza numai mărfurile pârâtei depozitate pe o suprafață de 30 mp, a fost greșit calificată, deoarece nu se putea întemeia decât pe o" obligație de a face",constând în ridicarea mărfurilor;
- intimata reclamantă nu a avut intenția de a desfășura o activitate comercială în spațiul situat în B,-, care de altfel a fost închiriat altei societăți - - SRL, așa încât în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru beneficul nerealizat, parte din acestea, pentru suma de 397 lei, fiind calculate prin raportare la profitul brut obținut din activitatea de comercializare materiale de construcții, deși nu rezultă că reclamanta ar fi avut intenția să desfășoare această activitate în spațiul din litigiu;
- în mod nejustificat s-a respins prin încheierea din 23.10.2007, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deși prin considerentele sentinței se recunoaște calitatea de chiriașă a - SRL,în baza unui contract valabil încheiat din 2.05.2006, astfel că această societate avea la îndemână acțiunea posesorie pentru apărarea dreptului său de folosință împotriva terților;
- în motivare nu s-a răspuns apărărilor formulate de pârâtă, care vizau neînregistrarea, în capitolul active imobilizate, a spațiului în litigiu ca mijloc fix - clădire și teren;
- prin închirierea spațiului firmei - SRL, reclamanta a renunțat la activitatea de comerț pentru locația respectivă, iar veniturile ce ar fi trebuit avute în vedere erau cele realizate din chirie, în cuantum de 6000 lei pe lună și nu din vânzare de mărfuri, din raportul de expertiză, rezultând că beneficiul nerealizat trebuia calculat numai pe o perioadă de 5 zile, de la data intabulării dreptului de proprietate - 27.04.2006 până la 01.05.2006, data premergătoare înregistrării contractului de închiriere, experta precizând că nu posedă documente justificative pentru a calcula acest beneficiu;
- în mod greșit soluția instanței s-a bazat pe raportul de expertiză, deși acesta nu a precizat dacă veniturile din chirii au fost evidențiate în contabilitatea reclamantei și dacă s-au emis facturi fiscale către - SRL, potrivit legii contabilității nr. 82/1991, considerând că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei privind profitul nerealizat în valoarea de 19752 lei, pe perioada 26.04.- 12.09.2006, imobilul în litigiu nefiind producător de venituri, deoarece nu se regăsește evidențiat în contul 211 și 212 din balanța de verificare și bilanțul contabil al reclamantei;
- în mod greșit prima instanța nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză, care nici nu a răspuns obiectivelor propuse de pârâtă, - fila 185, deși au fost încuviințate de instanță prin încheierea de ședință din 8.11.2007, concluzionându-se că soluția este greșită, având la baza un raport de expertiză incomplet, și nu răspunde apărărilor formulate de către pârâtă.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Este nefondată susținerea pârâtei privind inadmisibilitatea acțiunea în evacuare, formulată de reclamanta proprietară a spațiului comercial situat în B,-, pârâta susținând că aceasta putea formula numai acțiune în revendicare a acestui spațiu, proprietarul unui imobil fiind îndreptățit să beneficieze de toate atributele dreptului de proprietate, pe care și le poate apăra folosind orice mijloc legal, inclusiv acțiunea în evacuarea celui care ocupă respectivul imobil fără drept, așa cum este situația apelantei - pârâte, care a continuat să folosească spațiul proprietatea reclamantei, deși expirase durata contractului de închiriere, pe care l-a avut încheiat cu fosta proprietară - vânzătoarea - Com SRL B, intimata reclamantă notificându-o pe apelanta pârâtă în legătură cu eliberarea spațiului.
Motivul de apel care vizează calificarea pretins greșită a acțiunii de către intimata reclamantă și de instanța de judecată care a admis această acțiune, este de asemenea nefondat, neputând fii cenzurat dreptul de dispoziție al reclamantei care a investit instanța cu o acțiune în evacuare și pretenții, chiar dacă aceasta ar fi putut opta și pentru o acțiunea întemeiată pe obligația de a face, care să vizeze ridicarea mărfurilor aparținând pârâtei, din spațiul proprietatea reclamantei.
Intenția reclamantei de a desfășura sau nu activitate comercială în spațiul în litigiu, a cărui proprietară este, nu are nici un fel de relevanță la stabilirea despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat,aceste fiind datorate în baza disp. art. 998 și urm. Cod civil, ca urmare a faptei culpabile săvârșite de apelanta pârâtă, prin ocuparea fără drept și fără titlu a acestui spațiu, proprietatea intimatei, ceea ce i-a cauzat acesteia un prejudiciu, prin imposibilitatea folosirii spațiului comercial, care i-ar fi produs venituri indiferent de forma de utilizare - închiriere sau prestarea unei activități comerciale, apelanta pârâta neputându-și invoca propria faptă culpabilă în valorificarea unui drept.
Susținerea apelantei privind respingerea pretins greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei prin încheierea din 23. 10.2007, este nejustificată, reclamanta proprietară fiind îndreptățită să promoveze orice acțiune legală pentru apărarea atributelor dreptului său de proprietate, și obligarea celui care le-a încălcat la despăgubiri, cum deja s-a arătat anterior, chiar dacă și chiriașa - SRL, ar fi fost îndreptățită să promoveze o acțiune posesorie.
Împrejurarea că, în considerentele sentinței nu s-au mai analizat susținerile pârâtei privind neînregistrarea imobilului în litigiu în evidențele contabile ale reclamantei, nu reprezintă un motiv de desființare a acestei sentințe, mai ales că acest aspect a fost lămurit în raportul de expertiză - răspuns la obiecțiunii filele 160-161, în care s-a arătat că nu are relevanță acest aspect și nici împrejurarea că sau emis sau nu facturi de către intimată către actuală chiriașă - SRL, intimata proprietară fiind îndreptățită să primească chirie în baza contractului valabil încheiat cu această societate și de asemenea să-și folosească spațiul a cărei proprietară este în orice modalitate legală, astfel încât să-i producă profit, acesta fiind scopul desfășurării unei activități comerciale, chiar dacă obiectul acesteia îl reprezintă închirierea unui bun.
Neînregistrarea imobilului în evidența contabilă, poate conduce eventual la aplicarea unor sancțiuni prevăzute de Legea 82/1991, dar nicidecum la limitarea atributelor dreptului de proprietate sau nerecunoașterea drepturilor proprietarului, inclusiv a celui de a obține despăgubiri pentru lipsa de folosință respectiv beneficiul nerealizat din propriul spațiu.
În mod corect prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă, prin care s-a calculat un beneficiu nerealizat de către intimată numai pe perioada 27.04.2006( când s-a intabulat dreptul de proprietate al acesteia prin încheierea nr. 8266 de la această dată) până la 01.05.2006 - data premergătoarea zilei de 02.05.2006, când spațiul s-a închiriat de către intimată firmei - SRL, din moment ce din probele administrate a rezultat că apelanta pârâtă a eliberat spațiul abia la 08.08.2006,(rezoluția nr. 3545/P/2006 - filele 121-122, concluziile experților și recunoașterea apelantei pârâte) așa încât, în mod corect a fost omologat raportul de expertiză, care a calculat profitul nerealizat de intimată pe toată perioada cuprinsă între data notificării apelantei prin executor de a elibera spațiul proprietatea intimatei - 26.04.2006, până la 08.08.2006, când intimata reclamantă a intrat în posesia spațiului ocupat de pârâtă, cu excepția spațiului de 30 mp, ocupat în continuare cu mărfurile pârâtei.
Acest raport de expertiză a calculat în mod judicios profitul nerealizat de intimată, prin raportare la profitul acesteia reflectat în bilanțul din 30.06.2006, pentru perioada 26.04.-01.-05.2006, iar după această dată în funcție de chiria lunară stipulată în contractul încheiat cu - SRL, până la data de 08.08.2006, urmare a ocupării spațiului de către apelantă.
Cu rea credință se susține de către apelantă, că instanța nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de ea la raportul de expertiză, din moment ce obiecțiunile depuse la fila 151-152 dosar au fost încuviințate, ca și obiecțiunile pârâtei intimate, prin încheierea din 27.05.2008- fila 156, expertul răspunzând acestor obiecțiuni ( filele 158-161), după care pârâta a formulat alte obiecțiuni la răspunsul expertului ( filele 173-179), pe care însă nu le-a mai susținut, în condițiile în care instanța urma să aibă în vedere ambele rapoarte de expertiză, precizând că nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 24.06.2008 - fila 181 dosar.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza disp. art. 296 pr.civ. Curtea va respinge apelul pârâtei, ca nefondat.
În baza art. 274 pr.civ. urmează ca apelanta să fie obligată să plătească intimatei 1190 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - 2000 SRL cu sediul ales la Cabinet de Avocatură, cu sediul în B,-, -. A,. 20, Județ B, împotriva sentinței civile nr.583/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B, str. -, - Parter, Județ
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
20.10.2008 /4 ex.
Dact.DD
f- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
