Spete pretentii comerciale. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.181
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta COM SRL B, cu sediul în B,.I, nr. 64, Județ B, împotriva sentinței nr. 370 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în Pitești,-, județ A, Cererea de apel fiind timbrată cu 2177 lei taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de plată nr. 455/30.05.2008, timbre judiciare 2,5 lei, ce au fost anulate de instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamanta COM SRL B reprezentată de avocat din Baroul Buzău și intimata pârâtă - SRL - Pitești, reprezentată de avocat din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Avocat pentru intimata pârâtă - SRL Pitești, depune la dosar întâmpinarea formulată la motive de apel, după care arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru apelanta COM SRL B, arată
de asemenea că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul avocat pentru apelanta COM SRL B, arată că sentința instanței de fond este neteminică și nelegală solicitând ca potrivit art. 296 pr.civ. să se dispună admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei intimate la plata lipsei de folosință aferentă suprafeței de 1046 mp, cât și instituirea unui drept de superficie privitor la suprafața propusă de expert, precizând că reclamanta a făcut dovada că este proprietara terenului, drept dobândit prin cumpărare la licitație. Pârâta a devenit proprietara construcțiilor prin cumpărare, și a avut cunoștință la acea dată că terenul de sub construcții și cel necesar exploatării acestora cât și terenul de acces este proprietatea reclamantei.
Mai arată că se impunea instituirea unui drept de superficie aferent întregii suprafețe de teren stabilită de expert în suprafață de 2364 mp. Această variantă a superficiei, ar face posibilă exploatarea spațiilor în mod independent. Dacă se instituie numai servitutea de trecere, sunt imposibile alimentarea cu energie electrică, apă, gaz, și creează dificultăți în exploatarea proprietăților ambilor proprietari. Mai mult două din suprafețe de teren determinate amplasate între construcțiile -, - nu mai pot fi folosite de reclamantă în nici un mod, neavând posibilitatea de acces către acestea, astfel că reclamanta ar fi prejudiciată.
Singura posibilitate care ar conferi independență ambilor proprietari este instituirea unui drept de superficie referitor la suprafața identificată de expert de 2364 mp pe toată durata existenței construcțiilor proprietatea intimatei.
Față de această situație solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, precizând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Având cuvântul avocat pentru intimata pârâtă - SRL Pitești, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, arătând că apelanta critică soluția instanței de fond cu referire strict la cuantumul sumelor acordate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință în privința suprafeței de teren afectată de dreptul de superficie.
Apreciază că instanța în mod corect și legal, raport la probele administrate în cauză, a reținut că nu s-a produs nicio pagubă reclamantei, întrucât aceasta a interzis pârâtei accesul la construcții, pârâta neputându-și exercita dreptul de proprietate asupra acestora.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, arată că instituirea unui drept de superficie aferent întregii suprafețe de teren, tinde la a schimba obiectul cererii de chemare în judecată, lucru nepermis de art. 294 pr.civ.
Mai arată că dreptul de superficie este un drept real care se referă a folosința terenului pe care se află construcția, orice alte suprafețe aferente construcției neputând face obiectul acestui drept, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanta - COM SRL B, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta - SRL P, aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 154.492,80 lei - RON începând din data de 1.10.2005 la zi, cu titlu de lipsă folosință a terenului în suprafață de 1064, precum și suma de 2,2 euro/ pe lună, pentru terenul de 1064, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotarârii, pe toată durata existenței construcțiilor și cheltuielile de judecată, ocazionate de proces.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafața de 9118,474 situat în B,-, adjudecat la licitație publică, conform procesului verbal de licitație din 9.01.2004, și construcțiilor situate pe acest teren, dreptul de proprietate fiindu-i intabulat prin încheierea de carte funciară nr 165/14.01.2004.
A mai învederat reclamanta că pârâta a dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare 3729/ 29.09.2005, dreptul de proprietate asupra a 7 construcții edificate pe terenul proprietatea sa, ocupând astfel o suprafață de 1064, corespunzătoare suprafeței construcțiilor cumpărate, folosite în exclusivitate de pârâtă de la aceasta dată, iar reclamanta prejudiciată a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Reclamanta a mai arătat că această situație a fost posibilă deoarece fosta proprietară a terenului - SA B, a intrat în procedura falimentului, construcțiile fiind înstrăinate de lichidatorul judiciar, la data respectivă existând un litigiu cu - Bank SA - Suc.B, Banca Comercială, Finantelor Publice și reclamantă, soluționat irevocabil prin decizia nr. 146/25.05.2006 a Curții de Apel.
In temeiul art. 115 civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, aratând că prin cumpărarea construcțiilor a dobândit "ope contractum" un drept de superficie asupra terenului pe care acestea se află situate, drept care presupune folosința gratuită a respectivului teren și nu îndreptățește pe reclamantă la vreo despăgubire, potrivit disp. art 492 civ. pârâta susținând că a fost împiedicată de reclamantă să folosească respectivele clădiri, reclamanta neputând solicita despăgubiri pentru acest motiv.
In baza art. 119 civ. pârâta - SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se stabilească în favoarea sa, un drept de servitute, pe terenul proprietatea reclamantei, sub forma unei căi de acces de lătime de 4 metri, în condițiile prev. de art. 576 și 616 civ. care să-i asigure accesul la propriile sale constructii și la calea publică, reclamanta interzicându-i acest acces, deși pârâta este proprietara construcțiilor în baza contractului de vânzare cumpărare nr 3759/29.09.2005.
In subsidiar, s-a solicitat să se constate că pârâta este titulara unui drept de folosintă (superficie), asupra terenului de sub construcțiile proprietatea sa.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatoriu luat reclamantei pârâte, expertiză topo și proba testimonială, prin sentința nr. 370/13.03.2008 Tribunalul Buzău, a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei, instituind în favoarea acesteia din urmă un drept de superficie cu titlu oneros pentru terenul ocupat de construcțiile proprietatea sa menționate în dispozitiv, în suprafața totală de 1216,98, precum și un drept de servitute de trecere pentru suprafetele S1 - 138,50 și S2 - 416 identificate în schița anexă nr. 4 la raportul de expertiză, și completarea raportului de expertiză, suprafețe pentru care instanța a dispus să fie utilizată în comun de părți.
Prin aceeași hotarâre, pârâta reclamantă a fost obligată să plătească reclamantei pârâte, o chirie lunară de 2568,44 euro pentru suprafața de 1216,98 atribuită cu titlu de superficie și de 582,22 euro pentru suprafața de 554,5o atribuită cu titlu de servitute de trecere în comun cu reclamanta pârâtă, de la data pronunțării hotarârii, respingându-se cererea reclamantei pârâte privind lipsa de folosință a terenului de 1064 începând din 1.10.2005 la zi, evaluată la 154.492,80 lei, compensându-se în parte cheltuielile de judecată și fiind obligată reclamanta pârâtă să plătească părții adverse 474,5 lei, rest după compensare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta pârâtă - COM SRL, a dobândit prin adjudecare la licitație publică terenul situat în B,-, în suprafață de 9118,474 în baza procesului verbal de licitație din 9.01.2004, precum și parte din construcțiile edificate pe acest teren, asupra acestor imobile intabulându-și dreptul de proprietate prin încheierea de carte funciară nr. 175/14.01.2004.
S-a mai constatat că pârâta reclamanta - SRL, a cumpărat 7 constructii cu destinație comercială, a căror suprafata este de 1216,98 conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3759/29.09.2005, situate pe terenul proprietatea reclamantei, ambele părți dobândind imobilele de la - SA B, ca urmare a unei executări silite intreprinsă de organele fiscale în cazul reclamantei, iar in cazul pârâtei prin vânzare cumpărare, realizata de lichidatorul judiciar, fosta proprietară trecând în procedura falimentului.
A apreciat Tribunalul Buzău că este nefondat primul capăt de cerere formulat de reclamanta - COM SRL, privind lipsa de folosință a terenului ocupat de construcțiile pârâtei, din data de 1.10.2005 când pârâta a devenit proprietară, la zi, deoarece din probele administrate a rezultat că pârâta nu a avut acces la aceste construcții, datorită refuzului reclamantei de a-i permite folosirea lor, între părți purtându-se discuții privind modalitatea de solutionare a acestei probleme, care nu au fost finalizate din cauza sumelor mari pretinse de reclamantă, împrejurări relatate de martorul (filele 106 - 107 dosar).
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere că la data cumpărarii terenului, reclamanta pârâtă a cunoscut situația juridică a imobilelor construite pe acesta și a acceptat-o, cumpărând numai parte din clădiri, iar pentru cele care au fost dobândite de către pârâtă, reclamanta nu a înțeles să folosească vreuna din variantele de rezolvare prevăzute de disp. art. 494 civ.
Instanța a considerat neîntemeiată și solicitarea pârâtei reclamante de instituire a unui drept de superficie cu titlu gratuit asupra terenului ocupat de construcțiile proprietatea acesteia, deoarece astfel se îngrădește folosința normală a terenului proprietatea reclamantei pârâte, care este îndreptățită să solicite despăgubiri, în condițiile în care nu a existat o întelegere contrară între părți în acest sens, imobilele fiind dobândite de acestea de la același proprietar.
S-a apreciat că este justificată solicitarea pârâtei reclamante de instituire a unui drept de superficie asupra terenului de sub construcțiile cumpărate în baza contractului nr. 3759/29.09.2005, dar numai cu titlu oneros, cu plata unei juste despăgubiri, stabilite sub forma unei indemnizații (chirii) lunare, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, la valoarea de 2,1 eoru/, adică a sumei de 2568,44 euro lunar, pentru terenul de 1216,98 ocupat de construcțiile proprietatea pârâtei reclamante.
Tribunalul Buzău a mai constatat că pentru folosirea construcțiilor cumpărate de pârâta reclamantă este întemeiată solicitarea acesteia de instituirea unei servituți de trecere de la calea publică la respectivele construcții, conform art. 616 civ. pârâta reclamantă renunțând la servitutea de trecere de la calea publică către garajul său, localizat izolat față de celelalte construcții.
S-a reținut că din raportul de expertiza efectuat în cauză a reieșit că exploatarea spațiilor în mod independent de către părți nu se poate realiza, astfel că s-au diminut la l/2 despăgubirile stabilite pentru servitutea de trecere instituită în favoarea pârâtei reclamante, întrucât calea de acces nu se poate folosi decât în comun, de către părțile din proces, iar pârâta reclamantă a fost obligată la plata unei chirii lunare în cuantum de 582,22 euro pentru suprafața de teren atribuită cu titlu de servitute de trecere, în comun cu reclamanta pârâtă (554,50 x 2,2 euro: 2 = 582,22 euro /lună).
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâta - COM SRL B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând următoarele:
In mod greșit s-a respins capătul de cerere din acțiunea sa privind lipsa de folosință datorată de pârâta reclamantă pentru terenul de 1216 ocupat de construcțiile proprietatea pârâtei, deși apelanta reclamantă a dovedit că este proprietara întregului teren, situat în B,-, cumpărat la licitație publică la data de 19.11.2004, pentru care a îndeplinit și formalitatile de publicitate imobiliară.
S-a mai arătat că intimata pârâtă a devenit ulterior, în baza contractului de vânzare cumpărare 3759/29.09.2005, proprietara celor 7 constructii ușoare, situate pe terenul apelantei, cunoscând de la data dobândirii acestora că ocupă terenul proprietatea altei persoane, astfel că în raport de prețul folosinței terenului în zona de 2,1 euro/ se impunea ca instanța să oblige intimata pârâtă, la plata sumei de 74.114,08 euro, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 1216,98 pe perioada 1.10.2005 - la zi, adică până la 1.03.2008 - 29 luni.
Apelanta a mai susținut că trebuia instituit un drept de superficie, pentru întreaga suprafață stabilită de expert ca fiind necesară folosirii construcțiilor de către intimata pârâtă, adică pentru 2364, teren care include spațiile dintre clădiri, ceea ce ar crea o independență totală de aprovizonare, circulatie autovehicule, pază constructii, norme, ambelor părți, ca proprietare ale construcțiilor, situate pe terenul aparținând numai apelantei, instituirea numai a unei servituți nefăcând posibilă utilizarea normală a construcțiilor de către intimată, varianta omologată de instanță, creând dificultăți în exploatarea proprietăților ambelor părți, două suprafețe de teren amplasate între constructii -, -, nemaiputând fi folosite de către apelantă, care nu mai are acces la acestea.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică formulată de apelantă, care vizează despăgubirile reprezentând lipsa de folosință a terenului proprietatea sa, ocupat de construcțiile intimatei pârâte, solicitată pentru perioada cuprinsă între data dobândirii construcțiilor de către intimată 1.10.2005, la zi, este nefondată, deoarece din probele administrate a rezultat că apelanta reclamantă nu a permis accesul intimatei pârâte la construcțiile cumpărate de aceasta din urmă în baza contractului nr. 3759/29.09.2005, așa cum a rezultat din depoziția martorului (filele 106-107 dosar fond) care se coroborează cu răspunsurile la intergatoriu date de apelanta reclamantă (filele 60 și 70 acelasi dosar), nimeni neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept.
De altfel, apelanta reclamantă a fost prima care a cumpărat parte din imobilele care au aparținut fostei societăți SRL B, dobândind prin adjudecare la licitație publică, la data de 9.01.2004, întregul teren situat în B-, in suprafață de 9.118,474 și parte dintre construcțiile situate pe acesta, în baza procesului verbal de adjudecare încheiat la această dată, apelanta reclamantă cunoscând că pe acest teren se află și alte construcții, care nu au format obiectul licitației și nici al actului de adjudecare.
Apelanta reclamantă nu a optat pentru nici una dintre posibilitățile de rezolvare a acestei situații (a constructiilor edificate pe terenul altuia), reglementată de disp. art. 494 civ. astfel că, în aceste condiții, în mod corect prima instanță a instituit în favoarea intimatei, devenită ulterior proprietară a 7 dintre construcțiile situate pe terenul apelantei, un drept de superficie cu privire la terenul ocupat de aceste construcții în suprafață totală de 1264,98, precum și un drept de servitute, care să asigure folosirea normală a construcțiilor proprietatea intimatei, cu ieșire la calea publică, admitându-se cererea reconvențională formulată de pârâta intimată și aplicându-se corespunzător disp. art. 576 și 616 civ.
Susținerea apelantei care vizează instituirea unui drept de superficie pentru întreaga suprafață necesară utilizării construcțiilor proprietatea intimatei, respectiv asupra terenul de 2364, care ar asigura independență totală părților prin folosirea imobilelor edificate pe terenul proprietatea apelantei, potrivit variantei II din raportul de expertiza, este nefondată, deoarece dreptul de superficie reprezintă acel drept real care asigură folosința construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări, situate pe terenul altuia, de către proprietar, acest drept neputând fi extins peste suprafața ocupată de respectiva construcție, plantație sau lucrare.
Critica apelantei privind imposibilitatea folosirii de către ea a spațiilor dintre clădirile 14-17 și 18-20, este total nefondată, deoarece aceste construcții notate cu simbolurile - și -, în raportul de expertiză întocmit de expertul aparțin intimatei - SRL P (filele 86-90 dosar fond construcțiile intimatei fiind evidențiate în schița de la fila 89 dosar fond) și numai aceasta s-ar fi putut plânge de modalitatea utilizării construcțiilor,omologată prin soluția instanței de fond, ceea ce nu a făcut.
Prin urmare, prima instanță a stabilit corect întinderea dreptului de superficie, în folosul intimatei proprietare, iar pe de altă parte prin această critică se tinde la modificarea cererii reconvenționale formulate de pârâta intimată, de către apelanta reclamantă, care nu investit instanța decât cu cereri patrimoniale, privind despăgubirile reprezentând lipsă de folosință, solicitate de la intimată, ceea ce este inadmisibil și acest motiv de apel, în concluzie fiind nefondat.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legal în baza disp. art. 296 civ. Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
In temeiul disp. art. 274 civ. urmeaza ca apelanta să fie obligata să plătească intimatei 3600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, ca nefondat, declarat de reclamanta COM SRL B, cu sediul în B,.I, nr. 64, Județ B, împotriva sentinței nr. 370 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în Pitești,-, județ
Obligă apelanta reclamantă la plata sumei de 3600 lei reprezentând cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. /DD
4 ex/28.10.2008
f- Tribunalul
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
