Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.340/C/2008 -
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de reclamantul domiciliat în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA (fostă SC SA), CUI nr.J-, -, cu sediul în O,-, Județ, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.170 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant cu reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.52/21.08.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimata pârâtă SC SA O prin consilier juridic în baza delegației nr.31/20.08.2008 emisă de intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar încheierea nr.7035/20 august 2008 și certificatul de înregistrare seria B nr.- în dovedirea faptului că societatea și-a schimbat denumirea în SC SA. Invocă din oficiu excepția tardivității introducerii recursului, nefiind respectate condițiile art.582 Cod procedură civilă.
Instanța, comunică un exemplar din actele depuse la dosar de reprezentanta intimatei pârâte cu reprezentantul recurentului reclamant.
Reprezentantul recurentului reclamant invocă prevederile art.310 Cod procedură civilă, precizând că dacă la prima zi de înfățișare nu se dovedește tardivitatea, atunci ea se acoperă. Excepția invocată este inadmisibilă, deoarece n-a fost pusă în vedere la primul termen și este neîntemeiată. Pe rolul Tribunalului Bihor au fost două ordonanțe președințiale, și ambele au fost respinse, fără însă a se face referire la cheltuielile de judecată. Le-a fost comunicată doar somația cu privire la cheltuieli. Solicită, în subsidiar, repunerea în termenul de recurs, iar în principal constatarea că s-au încadrat în termenul legal. A declarat recurs doar cu privire la cheltuielile de judecată. Recursul declarat este în termen. Solicită a se solicita de către instanță, la deliberări, condica de ședințe pentru a se constata că nu s-a făcut referire la cheltuielile de judecată în condică. Factura în baza căreia a solicitat și justificat cheltuielile de judecată este un pentru un contract de asistență juridică încheiat pentru mai multe procese, și nu se referă strict la aceste dosar. Consideră cuantumul cheltuielilor de judecată, atâta timp cât nu s-a depus nici o întâmpinare, neîntemeiat. Instanța are dreptul de a reduce cheltuielile de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită, în principal, respingerea ca tardiv introdus a recursului, iar în subsidiar ca nefondat. Precizează că nu sunt îndeplinite condițiile art.103 Cod procedură civilă. Cheltuielile de judecată au fost perfect legale. S-au depus concluzii la dosar. Faptul că aceste cheltuieli n-au fost trecute în condica de ședință este irelevant. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul în replică, precizează că cheltuielile de judecată au fost depuse după acordarea cuvântului pe fond, în termenul de pronunțare de o zi. Iar la momentul depunerii concluziilor, când a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată nu s-a arătat cuantumul acestora.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.170 din 14 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA O, cu obligarea reclamantului să plătească pârâtei suma de 11.900 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe data de 19.11.2007, reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA O în dosar nr- a solicitat instanței să constate că are calitate de acționar la societatea pârâtă deținând un nr. de 8434 acțiuni din totalul de 25185 acțiuni; să dispună partajarea în natură a patrimoniului principal a imobilelor identificate sub nr.top.4768/70 O, ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață de 8062 mp, cu construcțiile aferente, toate înscrise în CF 66.672 O, prin formarea a două loturi în natură conform unei expertize de specialitate, respectiv un lot pentru reclamant constituit din suprafața de 2700 mp ( 8434/25185 părți din terenul intravilan în suprafață de 8062 mp) și cota de 8434/25185 părți din construcțiile amplasate pe acestea, iar cel de-al doilea lot să fie atribuit pârâtei; să dispună intabularea dreptului de proprietate al ambelor părți cu titlu de partaj în cartea funciară asupra imobilelor descrise mai sus-fila 5 dosar.
În dosarul nr-, pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat radierea din CF notării procesului ce formează dosarul cu nr. menționat anterior.
Instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale și constituirea unui nou dosar. În același timp în dosar nr- aflat pe rolul Tribunalului Bihor, SC SA a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se dispună radierea din CF notării procesului ce formează dosarul cu nr. nr-.
În cadrul acestui dosar, pârâtul a formulat o cerere reconvențională, cerere ce a fost disjunsă și care constituie obiectul prezentului dosar.
Potrivit art.581 Cod procedură civilă, "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții:urgența, vremelnicia luării măsurii și neprejudecarea fondului. Alături de aceste condiții mai trebuie dovedit faptul că măsura ce urmează a fi dispusă, să urmărească scopul arătat în textul de lege menționat mai sus respectiv,pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara,
Cererea formulată de către reclamant este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele:
Verificând aparența dreptului s-a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că este coproprietar cu pârâta SC SA asupra imobilelor identificate sub nr.top.4768/70 O, ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață de 8062 mp, cu construcțiile aferente, toate înscrise în CF 66.672 De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada calității de acționar al SC SA. Chiar dacă ar fi fost făcută această dovadă, dreptul conferit de această calitate, prin acțiunile întreprinse de către pârâtă de demolare a construcțiilor și respectiv de edificare a unor noi construcții pe terenul în litigiu, nu este prejudiciat în vreun fel. În cazul în care prin aceste acțiuni s-ar crea reclamantului vreun prejudiciu, acesta poate fi reparat pe cale amiabilă sau pe calea dreptului comun.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs scutit de plata taxei de timbru recurentul, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sau reducerii cuantumului acordat la 10% în raport de prev.art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin hotărârea atacată s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de recurentul reclamant, în condica de ședință cât și din site-ul Ministerului Justiției neapărând nici o mențiune cu privire la acordarea sau cuantumul cheltuielilor de judecată, abia la data de 14.06.2008 prin somația comunicată de executorul judecătoresc luând cunoștință de faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că în această situație termenul de recurs cu privire la greșita acordare a cheltuielilor de judecată curge de la data comunicării și luării la cunoștință, fiind o eroare neculpabilă părții și o împrejurare în sensul vizat de art.103 rap.la art.301 Cod procedură civilă respectiv pentru susținerea repunerii în termenul de recurs. Analizând conținutul dosarului în care s-a pronunțat sentința se observă că cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu avocațial nu au fost justificate pentru acest litigiu, prin factura de la fila 23 făcându-se referire la un contract de asistență juridică general, de consultații juridice acordate pârâtei pentru suma de 23.800 lei și nu de un mandat special acordat strict litigiului de ordonanță președințială. Contractul de asistență juridică trebuia să fie expres deoarece între părți există 7 litigii și nu se poate cunoaște dacă suma acordată de instanță este cea corectă și legală prin raportare la petiția aferentă dosarului. De asemenea partea adversă nu a formulat întâmpinare, cheltuielile acordate fiind nejustificate, impunându-se reducerea lor până la 10% din valoare (119 lei) având în vedere natura nepatrimonială a litigiului și munca apărătorului.
Intimata SC SA (fostă SA) Oai nvocat excepția tardivității recursului declarat arătând că potrivit prev.art.582 alin.1 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare iar împrejurarea invocată de recurent nu se încadrează în prev.art.103 alin.1 Cod procedură civilă. În subsidiar a arătat că motivele de recurs sunt nefondate cheltuielile de judecată acordate fiind justificate prin înscrisurile depuse la dosar, iar recurentul a căzut în pretențiile formulate în fața primei instanțe.
Instanța de recurs analizând excepția tardivității recursului cât și cererea de repunere în termenul de recurs, reține următoarele:
Conform prev.art.582 alin.1 Cod procedură civilă ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor.
Dispozițiile art.103 Cod procedură civilă arată că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speță, instanța de fond a dispus ca cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul recurent să fie soluționată cu citarea părților, în ședința publică din 13.05.2008 acestea punând concluzii în fața instanței pronunțarea soluției recurate având loc la data de 14.05.2008 dată la care s-a amânat pronunțarea, părțile prezente având termen în cunoștință.
-se cererea de ordonanță președințială cu citarea părților, termenul de recurs pentru părțile nemulțumite de soluția pronunțată curge de la data pronunțării potrivit prev.art.582 alin.1 Cod procedură civilă, în speță la data de 14.05.2008, el expirând la data de 20.05.2008. Recurentul a declarat calea de atac a recursului la data de 16.06.2008 peste termenul legal prevăzut de lege.
Aspectele invocate de recurent în sensul ca instanța să aprecieze că termenul de recurs curge de la data comunicării ori de la data luării la cunoștință nu pot fi reținute favorabil atâta vreme cât legiuitorul a stabilit în mod expres că termenul de recurs curge de la pronunțare și nu de la comunicare în cazul ordonanței președințiale date cu citarea părților, caz de excepție față de regula generală prev.la art.301 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.310 Cod procedură civilă invocate de recurent nu își au aplicabilitatea în cauză deoarece aceste dispoziții se referă la cazurile în care nu se poate stabili cu certitudine momentul când începe să curgă termenul de recurs ori data declarării lui și nu se referă la situațiile în care există dovedită data declarării recursului și este cert momentul în care a început să curgă termenul.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs instanța reține că "împrejurarea mai presus de voința părții" vizată de art.103 alin.1 Cod procedură civilă trebuie să fie o împrejurare obiectivă asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către partea care o invocă.
Ori în speță partea recurentă nu a învederat instanței care au fost motivele ce au împiedicat-o mai presus de voința sa de a fi prezent la pronunțarea soluției, moment de la care a început să curgă termenul și când ar fi luat cunoștință de hotărârea pronunțată de prima instanță. Eventuala omisiune din condica de ședințe ori din cuprinsul rezumat al dispozitivului hotărârii menționat pe site-ul Ministerului Justiției al dispoziției instanței privitoare la cheltuielile de judecată nu acoperă lipsa de diligență a părții interesate de a fi prezentă la pronunțarea soluției ori de a solicita o copie după dispozitivul soluției respective. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea recurentă prezentă la dezbaterea cauzei în fața primei instanțe a luat cunoștință de faptul că partea adversă solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care va cădea în pretențiile formulate, în cadrul ședinței fiind depuse atât nota de cheltuieli cât și dovada efectuării lor, aspect consemnat în încheierea de ședință din 13.05.2008 ce face parte integrantă din hotărârea pronunțată.
Prin urmare având în vedere aceste aspecte nu se poate reține cu drept temei că partea recurentă nu putea să prevadă situația că este pasibilă de plata cheltuielilor de judecată dacă va cădea în pretenții iar dacă a luat cunoștință de faptul că a căzut în pretenții (cererea sa fiind respinsă) să facă demersuri pentru a lua cunoștință de întreg dispozitivul hotărârii, care de altfel a și fost redactat în ziua pronunțării soluției.
În consecință, instanța de recurs reține că aspectele invocate de recurent nu se circumscriu împrejurărilor vizate de prev.art.103 alin.1 Cod procedură civilă astfel că urmează să dispună respingerea cererii de repunere în termenul de recurs și deoarece calea de atac s-a declarat peste termenul legal se va dispune în conformitate cu prev.art.582 alin.1 coroborat cu art.301, 312 Cod procedură civilă respingerea ca tardiv introdus a recursului declarat de recurentul.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respingecererea de repunere în termenul de recurs.
RESPINGEca tardivrecursul declarat de recurenta reclamant domiciliat în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA (fostă SC SA), CUI nr.J-, -,cu sediul în O,-, Județ, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.170 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 25.09.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 7 octombrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
