Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA -.345/C/2008 -
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata debitoare- Romania SRL,-, J-, cu sediul în, Str.-, -.734, Județ B,prin lichidator O Insolvency Specialists SPPIcu sediul în O, Parcul, nr.5. Județ B, Cod poștal - și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.139 din 20.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectprocedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.139 din 20.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - ROMANIA SRL. A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. A încuviințat onorariul lichidatorului judiciar O Insolvency Specialists SPPI în cuantum de 2600 lei care urma a se face din fondul de lichidare constituit potrivit art.4 (6) din L 85/2006.
A dispus notificarea sentinței creditorilor, lichidatorului judiciar, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 20.02.2008 lichidatorul judiciar O Insolvency Specialists SPPI desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - Romania SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului. Procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr.124/F/2007 pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2007. S-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și continuarea procedurii insolvenței, întocmirea unui Raport final privind lichidarea - România SRL, cu menționarea cauzelor și împrejurărilor care au determinat intrarea societății în incapacitate de plată și persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare.
De asemenea, a solicitat ca lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa conferită de art.138 alin.1 din Legea 85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății debitoare care au cauzat starea de insolvență, pentru pasivul rămas neacoperit iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu va apela la prerogativa conferită de art.138 alin.1 din Legea 85/2006 autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de acest text de lege. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori s-a dat cu aplicarea greșită a legii, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul declarat fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele prev.de art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă. Consideră că sentința atacată este o tendință nouă a instanței de judecată de a nu-și mai exercita rolul activ și atribuțiile de control a activității lichidatorului. Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din evidențele fără a cerceta în prealabil dacă a fost atins scopul instituirii procedurii prev.de art.2 din Legea 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, de instituire a procedurii pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității sau prin lichidarea unor bunuri din averea sa până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Consideră că, cuprinderea în Raportul final cel puțin a unui tabel analitic al pasivelor rămase neacoperite apare ca obligatorie pentru a se putea evita luarea unei hotărâri în necunoștință de cauză din partea celor care o aprobă sau încuviințează.
Arată că potrivit art.131 din Legea 85/2006 "In orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul - sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul in care este înmatriculat." însă acesta nu înseamnă că judecătorul sindic nu era necesar să solicite lichidatorului să facă în permanență un raport între cheltuielile administrative și activul debitorului și de asemenea să aprecieze în prealabil dacă creanțele creditorilor și cheltuielile administrative nu puteau fi acoperite ca urmare a antrenării răspunderii persoanelor din conducere conf.art.138 și urm. din Legea 85/2006, iar lichidatorul era obligat să analizeze oportunitatea angajării răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere și de supraveghere ale debitoarei prin raportare la toate faptele enumerate la art.138 din lege.
Mai arată că în contextul finalității încetării de plăți în cazul continuării activității, membrii organelor de conducere ai debitoarei nu au luat măsuri pentru limitarea creșterii pasivului ci au dispus continuarea activității pentru a încasa în continuare salarii și indemnizații de conducere, indiferent de consecințele nerentabile.
Consideră că disp.art. 138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 trebuie interpretate ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au continuat o activitate care ducea la încetarea de plăți, cu mențiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăți este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezultă din interpretarea art.72 din Legea 31/1990 coroborat cu art.374 Cod comercial. Rezultă deci că administratorul unei societăți răspunde patrimonial pentru continuarea în interes personal a unei activități care ducea la încetarea de plăți a societății comerciale administrate.
Precizează că raportul de cauzalitate dintre fapta administratorilor și prejudiciul suferit de este evident, rezultând din faptul că deși societatea se afla în încetare de plăți, administratorii au continuat activitatea ceea ce a condus la creșterea datoriilor existente și la apariția altora noi, respectiv la nerecuperarea creanțelor pe care și ceilalți creditori le aveau față de debitor. Indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Consideră că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită care poate consta și într-o inacțiune, vinovăția care rezultă chiar din neîndeplinirea obligațiilor de a acționa - în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovăția, prejudiciul este născut și actual fiind probat prin înscrisuri și legătura de cauzalitate dintre săvârșirea uneia din faptele enumerate la art.138 din Legea 85/2006 și starea de insolvență a debitoarei, care dacă nu este înlăturată de către administratori prin probe sau susțineri, instanța este obligată să constate întemeiate cererile creditorilor privind antrenarea răspunderii materiale a acestora.
În drept au fost invocate disp. art.299 - 316 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii 85/2006 și OUG 95/2003 aprobată cu modificări prin Legea 557/2003.
Deși legal citați intimații - România SRL - prin lichidator O Insolvency Specialists SPPI O și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, nu s-au prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele instanța apreciază recursul declarat de recurentul B ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform prev.art. 131 din Legea 85/2006 "In orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este înmatriculat.".
În speță, - România SRL a fost dizolvată de drept a fost dizolvată de drept în temeiul prev.art.30 din Legea 359/2004 modificată și completată prin OUG 75/2004, prin Încheierea nr.67288/18.10.2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor ( pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare) și prin Sentința 124/6.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor împotriva acestei debitoare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței prev.de Legea 85/2006, fiind numit în calitate de lichidator judiciar
Lichidatorul judiciar a menționat în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului că începând cu anul 2003 societatea nu a mai desfășurat activitate, sfera de afaceri fiind zero iar sub aspectul incidenței art.79 - 85 și art.138 din Legea 85/2006, nu a identificat temeiuri pentru introducerea unei acțiuni în anularea unor transferuri frauduloase și nici în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și supraveghere ai societății debitoare.
De asemenea, în cuprinsul cererii de închidere a procedurii simplificate (raportul final) lichidatorul judiciar a precizat că debitorul nu are bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate și nici disponibilități bănești, nefiind posibilă obținerea de fonduri bănești nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor administrative. Mai mult nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii.
Este nefondată critica recurentei cum că nu a fost prezentat în raportul final un tabel analitic al pasivelor rămase neacoperite, câtă vreme B este singurul creditor al debitoarei, conform tabelului definitiv de creanțe depus la fila 81 dosar fond și prin urmare există o singură creanță față de averea societății falite, creanța
Continuarea procedurii ca orice altă măsură este posibilă în condițiile art.131 din Legea insolvenței numai dacă vreun creditor se oferă să avanseze sumele necesare procedurii, dar se constată că recurenta, deși solicită continuarea procedurii, nu face oferta de avansare a sumelor necesare. Nu se pune problema ca judecătorul sindic să solicite lichidatorului să facă în permanență un raport între cheltuielile administrative și activul debitorului, cum susține recurenta, deoarece în cuprinsul rapoartelor se menționează expres de către lichidator, că debitorul nu deține bunuri și nici disponibilități bănești.
Referitor la obligația lichidatorului judiciar de a analiza oportunitatea angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere și supraveghere ai debitorului se reține că în rapoartele sale lichidatorul a menționat neidentificarea unor elemente pentru promovarea acțiunii prev.de art.138 din Legea 85/2006 iar invocarea de către recurent a faptei prev. la lit.c din acest articol nu se justifică, câtă vreme nu a făcut demersuri pentru aplicarea prev.art.138 alin.3 din lege în sensul solicitării autorizării comitetului creditorilor pentru promovarea unei asemenea acțiuni.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă rap.la prev.art.131 din Legea 85/2006, recursul declarat de recurentul B va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta creditoareAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata debitoare- Romania SRL,-, J-, cu sediul în, Str.-, -.734, Județ B,prin lichidator O Insolvency Specialists SPPIcu sediul în O, Parcul, nr.5. Județ B, Cod poștal - și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.139 din 20.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 3.10.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 7 octombrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica