Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.341/C/2008 -
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de pârâtul domiciliat în S M,-/3, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoareSC - SRL,J-, CUI -, cu sediul în S M, Bd.-, -.33, Ap.16,prin lichidator LJ 2000cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, intimata creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.52/F din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectangajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului pârât - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.86/2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanța nr.-/25.09.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentului pârât nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.52/F din 19.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis cererea formulată de reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, privind pe debitoarea-falită SC - SRL S M, reprezentată de lichidatorul judiciar LJ 2000 S M, în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință, a obligat pe pârât să plătească din averea sa proprie, în contul averii debitoarei-falite suma de 20.332 lei RON, reprezentând o parte din pasivul acesteia, respectiv creanța cu care reclamanta-creditoare figurează pe Tabelul obligațiilor falitei. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Societatea comercială debitoare SRL SMa luat fiind în anul 1993, având ca obiect principal de activitate - import-export, iar ca asociați pe, SA din Ungaria și, acesta din urmă având și calitatea de administrator.
Prin încheierea din 20.04.2000, dată de judecătorul sindic în dosarul de față s-a deschis procedura falimentului debitoarei SC SRL S M în baza Lg.64/1995, în vigoare la acea dată, fiind desemnat ca lichidator judiciar în cauză SC LJ 2000 SA SM( în prezent LJ 2000 S M).
Din Raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii societății debitoare în stare de insolvență întocmit de lichidator rezultă că societatea a desfășurat activitate până în anul 1997, ulterior administratorul pârât plecând în Ungaria, contabilul a decedat, iar acționarul a declarat că nu mai are actele contabile, astfel că din lipsa actelor contabile nu s-a putut analiza activitatea societății și nici nu s-au putut identifica bunuri care să se poată valorifica în cadrul procedurii.
Arată că a făcut deplasări repetate la sediul falitei și la domiciliul administratorului în vederea preluării și prelucrării actelor contabile, însă nu a putut intra în posesia tuturor actelor prevăzute de lege, iar actele contabile au fost depozitate în saci de plastic, neordonate și descompletate, prelucrarea și ordonarea acestora necesitând cheltuieli foarte mari pentru care nu există sumele necesare.
Din depoziția martorului, audiat în cauză (fila 191 din dosar - vol.II) rezultă că a fost ultimul angajat al firmei falite, fiind inginer șef de rețea calculatoare în perioada februarie 1995 - iunie 1998, iar declinul societății a început în luna septembrie 1995, ocazie cu care prin hotărârea AGA a fost numit ca administrator al firmei pârâtul, care a luat măsuri de lichidare a stocurilor de bere de la toate depozitele societății pentru achitarea datoriilor firmei și de disponibilizare a celor 100 de angajați, martorul rămânând singurul angajat însărcinat de administrator cu arhivarea actelor.
Din aceeași depoziție rezultă că actele societății au fost depuse în 40 de cutii și depozitate într-o încăpere a Casei de din S M, etajul 6, unde societatea își avea sediul, încăpere închiriată pe 10 ani (până în 2008).
Martorul a precizat că a fost căutat de lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii falimentului pentru predarea actelor firmei și cu acea ocazie a constatat că actele au fost evacuate din acel spațiu și mutate la etajul 9, într-o debara, aruncate unele peste altele, într-un morman.
Pârâtul a depus la filele 157-260 din dosar (vol.I) copiile: procesului verbal al din 28.11.1995 a falitei, prin care s-a hotărât eliberarea asociatului din funcția de director al societății, întrucât acestuia i-a expirat mandatul la 01.10.1995 și numirea în această funcție a pârâtului, pentru o perioadă de 6 luni; cererea de înscriere de mențiuni către ORC S M nr.71/23.01.1996, privind hotărârea de mai sus, adresată ORC S M și carnetul de muncă al pârâtului, în care este înscrisă funcția de director al societății falite.
Inițial, reclamanta-creditoare a formulat cererea de angajare a răspunderii materiale în baza legii insolvenței față de pârâții și, însă, ulterior, și-a retras cererea față de primul, întrucât acesta a fost achitat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, legat de activitatea la firma falită prin hotărâre judecătorească penală, definitivă și irevocabilă și și-a menținut cererea doar pentru pârâtul, pentru suma de 20.332 lei RON.
Față de probele dosarului, instanța a constatat că pârâtul a fost administratorul statutar al societății falite, având și funcția de director din anul 1995, acesta ocupându-se de depozitarea arhivei în încăperea din clădirea Casei de S M, indicată de martorul audiat, însă nu a mai urmărit ce se întâmplă cu actele societății, astfel că acestea au ajuns, până la momentul deschiderii falimentului societății și a desemnării lichidatorului într-o stare deplorabilă, "de nedescris", cum relevă lichidatorul, astfel că acesta din urmă a trimis adrese prin care i-a adus pârâtului la cunoștință despre starea arhivei și să se prezinte pentru clarificarea situației acesteia, însă fără rezultat. Actele contabile erau incomplete, neînregistrate cronologic și neîndosariate.
De altfel, pârâtul nu s-a prezentat nici în fața instanței la multiplele termene de judecată pentru care a fost legal citat, inclusiv cu mențiunea "personal la interogatoriu".
Din raportul lichidatorului rezultă că la societate nu au fost găsite bunuri pentru evaluare și valorificare în cadrul procedurii falimentului.
Pârâtul - fost administrator statutar și director al falitei, nu a făcut dovada că a ținut contabilitatea conform legii, cu toate că legea contabilității impune oricărui comerciant să conducă o contabilitate, după reguli precise, iar la baza înregistrărilor contabile trebuie să stea actele justificative (facturi, chitanței, etc.).
În lipsa unei contabilități ordonate și puse la punct este evidentă săvârșirea fapte prevăzute de art.138 lit.d din lg.85/2006 (fost art.124 din lg.64/1995) și anume că administratorul nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea.
Fapta negativă, respectiv neținerea contabilității conform legii rezultă din raportul lichidatorului, iar sarcina probei (dovada ținerii contabilității în conformitate cu legea) revine pârâtului, fost administrator al falitei, ori, în speță, pârâtul nu a făcut acest lucru nici la solicitarea lichidatorului judiciar și nici la solicitarea instanței de judecată.
Culpa administratorului pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea este prezumată, prejudiciul îl reprezintă creanțele din tabelul definitiv al creanțelor, iar raportul de cauzalitate este evident, întrucât nu se poate urmări situația intrărilor și ieșirilor din patrimoniul societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea cererii formulată în vederea angajării răspunderii față de el - fost administrator, în principal având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub mai multe aspecte:
1.Prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție reiterată și prin concluziile scrise, apreciind că nu este răspunzător în vreun fel de starea de insolvență în care a ajuns SC SRL.
financiar al societății, care în final a generat intrarea în faliment își are originea încă din perioada când administrator era, lui neputându-i-se imputa vreo culpă în ajungerea la această stare.
În acest sens, se poate constata că toate creanțele societății, care sunt înscrise pe tabelul definitiv provin din perioada anterioară preluării mandatului, fiind acumulate în perioada în care societatea a fost administrată de. Tocmai activitatea total nemulțumitoare pentru asociatul majoritar a constituit motivul pentru care a fost revocat mandatul acestuia, aspect ce rezultă din procesul verbal al ședinței AGA din data de 28.11.1995 și nicidecum ajungerea la termen, expirarea acestui mandat, așa cum în mod greșit reține prima instanță în considerentele hotărârii.
Excepția nu a fost însă soluționată de prima instanță în sensul admiterii sau respingerii ei și nici nu a fost pusă în discuția părților.
2.Hotărârea are la bază o premisă total greșită, respectiv că el ar fi avut calitatea de asociat al acestei societăți. Menționează că nu a avut vreodată calitatea de asociat al SC - SRL S M, aspect ce se poate verifica din fișa societății, îndeplinind funcția de administrator în perioada 28.11.1995 - 28.07.2006. A fost desemnat în această calitate fiind angajat al asociatului majoritar i SA Ungaria iar la scurt timp după încetarea mandatului de administrator a încetat raportul de muncă cu societatea mamă.
Astfel, de la încetarea mandatului de administrator și până la intrarea în faliment a curs o perioadă de doi ani, perioadă în care nu a avut nici o tangență cu societatea, nu a avut cunoștință de modul în care a fost condusă activitatea societății în general și în special modul de păstrare a actelor contabile, a arhivei societății.
Cererea de declanșare a procedurii falimentului care fundamentează prezentul dosar a fost înaintată de SC SA Z doar în anul 1998 când el nu mai avea calitatea de administrator al SC SRL, condiții în care, apreciază că nu se poate invoca vreo culpă în ceea ce privește atitudinea pasivă a asociaților, ulterior expirării mandatului său.
3.Se reține în hotărâre că, deși el s-a ocupat de arhivarea actelor și depozitarea arhivei într-o încăpere din clădirea casei de modă din S M, sens în care a depus și contractul de închiriere încheiat cu SC SA cu valabilitate până în anul 2008(!) precum și depoziția martorului, însă ulterior nu a mai urmărit ce se întâmplă cu actele societății, astfel că acestea au ajuns până în momentul deschiderii falimentului și desemnării lichidatorului într-o stare deplorabilă.
Subliniază că mandatul său era ab ovo pe o perioadă determinată, astfel că în anul 1998 el nu mai avea nici o calitate la SC SRL SMd ar nici la asociatul i SA.
Totodată, din depoziția martorului se poate observa că aceste acte, arhivate în cutii numerotate, fiecare conținând un opis pentru o mai ușoară identificare, au fost în mod abuziv ridicate și aruncate de societatea proprietară a încăperii închiriate, deși s-a achitat integral chiria până în anul 2008 inclusiv, prin efectuarea unor investiții și predarea unor bunuri mobile, potrivit contractului de închiriere nr.234/11.06.1996.
4.Potrivit pct.3 lit.b din acest contract, pentru a compensa contravaloarea investițiilor efectuate la spațiul deținut în chirie și a bunurilor aflate în acest spațiu, SC SA se obligă la efectuarea contabilității SC SRL S M pe perioada 1.05.1996 - 1.05.1998, astfel că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă în neținerea contabilității, ori în a nu proceda cu diligențe maxime în acest sens.
Menționează că niciodată de la declanșarea procedurii falimentului nu a fost contactat scris sau verbal de către lichidatorul judiciar desemnat pentru a da lămuriri cu privire la actele societății, prima citație parvenindu-i pentru termenul din 14.09.2006, deci la opt ani de la declanșarea litigiului.
4.Instanța în mod greșit a apreciat că el "nu a făcut dovada că a ținut contabilitatea conform legii, cu toate că legea contabilității impune oricărui comerciant să conducă o contabilitate, după reguli precise, iar la baza înregistrărilor contabile trebuie să stea actele justificative. În lipsa unei contabilități ordonate și puse la punct este evidentă săvârșirea faptei prev.de art.138 lit.d din Legea 85/2006 și anume, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea ".
Apreciază că instanța de fond nu a observat, că potrivit art.138 din Legea 85/2006 se poate atrage răspunderea acelor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit.a - g, pe când toate aspectele invocate și probate prin depoziția martorului și înscrisurile depuse la dosarul cauzei tind spre faptul că în perioada când a îndeplinit funcția de administrator contabilitatea societății a fost ținută iar ulterior încetării mandatului și ulterior intrării în faliment s-a produs acea distrugere a arhivei și implicit a actelor contabile.
În consecință, nu lipsa actelor contabile sau "neținerea contabilității în conformitate cu legea" imputate lui au cauzat starea de faliment, cu ajungerea societății în starea de "nedescris" a intervenit ulterior intrării în faliment.
Chiar dacă contabilitatea nu ar fi fost ținută potrivit legii, acest aspect poate atrage răspunderea organelor de conducere doar dacă astfel s-a cauzat starea de insolvență - invocă în acest sens Decizia 44/2002 a Curții de Apel București secția a VI-a comercială, practica judiciară comercială, 2002 p. 269.
5.Jurisprudența este constantă în general, în ceea ce privește necesitatea probării îndeplinirii condițiilor răspunderii civile. Contrar aprecierii instanței raportul lichidatorului nu poate constitui un mijloc de probă în acest sens.
6.În concluzie, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art.138 din Legea 85/2006, respectiv comiterea de către el a vreuneia din faptele enumerate limitativ și restrictiv de lege, respectiv lit. a - din art.138.
În drept a invocat art.304 pct.9, art.3041, art.312 Cod procedură civilă.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat "Întâmpinare".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este nefondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta creditoare SMa solicitat prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 12.10.2001 angajarea răspunderii administratorului SC SRL S M - pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.124 lit.c, d și e din Legea 64/1995 în vigoare la data formulării cererii în vederea obligării acestuia să achite în contul averii debitoarei a sumei de 119.179,70 RON - creanța cu care acesta s-a înscris și a fost înregistrată la masa credală.
Prin scriptul înregistrat la data de 25.02.2003 creditoarea formulează aceeași cerere și față de numitul care să răspundă alături de pentru săvârșirea acelorași fapte.
Ulterior prin scriptul fila 87 - dosar 2180/F/1998 al Tribunalului Satu Mare, creditoarea și-a precizat cererea în sensul că își menține cererea de angajare a răspunderii doar în ce-l privește pe administratorul recurent, ca urmare a renunțării la judecarea cererii de angajare a fostului administrator prin adresa 22422/23.03.2006, precizând prin acest script și suma la care să fie obligat - respectiv 20.332 RON.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei Curtea de Apel reține că în mod corect judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a reținut în sarcina administratorului recurent săvârșirea faptei prevăzute la art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 - fost art.124 din Legea 64/1995.
Astfel, conform procesului verbal al ședinței a SC româno - SRL din 28.11.1995 recurentul a fost numit în funcția de director al societății debitoare acesta fiind mandatat de la această dată și administrator al debitoarei ca urmare a eliberării din această funcție a d-lui..
Din depoziția martorului, rezultă așa cum corect a reținut judecătorul sindic că declinul societății a început în luna septembrie 1995, recurentul fiind numit administrator al societății în luna noiembrie 1995, dată la care acesta preluând mandatul de administrator a fost în cunoștință de cauză, despre situația economică și financiară a societății astfel cum recunoaște prin întâmpinarea depusă în cauză preluând societatea și asumându-și toate responsabilitățile în această calitate.
Din Raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii societății debitoare în stare de insolvență, rezultă că societatea a desfășurat activitatea până în anul 1997, că din lipsa actelor contabile nu s-a putut analiza activitatea societății, că nu a putut intra în posesia lor deși a făcut repetate deplasări la sediul falitei, actele contabile fiind depozitate în saci de plastic, neordonate, descompletate.
Chiar dacă recurentul s-a ocupat de depozitarea arhivei în încăperea clădirii Casă de astfel cum declară martorul, acesta nu a mai urmărit ce se întâmplă cu actele societății, acestea fiind în stare de degradare la momentul desemnării lichidatorului, aspecte ce rezultă cu claritate din raportul întocmit de lichidator, fiind depozitate în saci de plastic, neordonate, descompletate.
În conformitate cu disp.art.138 alin.(1) lit.d din Legea 85/2006 conducerea unei evidențe contabile fictive sau neconforme cu legea, precum și provocarea dispariției unor documente contabile atrage răspunderea materială a foștilor administratori ai societății debitoare.
În speță, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, recurentul administrator deși a fost notificat și citat în fața instanței pentru a clarifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile pentru a se putea urmări situația intrărilor și ieșirilor din patrimoniul societății, acesta nu s-a prezentat și nu a furnizat informațiile cerute, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau chiar că a ținut o contabilitate fictivă.
Prin urmare cum recurentul a fost administrator și director al falitei, nu a făcut dovada că a ținut contabilitatea conform legii nici în fața primei instanțe și nici în recurs, în mod corect s-a reținut în sarcina sa săvârșirea faptei prev.de art.138 lit.d din Legea 85/2006.
Fără îndoială prin atragerea răspunderii acestuia prima instanță s-a pronunțat implicit și asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive în sensul nereținerii acestei excepții.
Reiterată în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea de Apel apreciată că este nefondată întrucât conform art.138 din Legea 85/2006 în sfera subiecților răspunderii intră în primul rând administratorii societății iar textul nu distinge între administratorii în funcție la data deschiderii procedurii și cei anteriori.
Faptul că greșit s-ar fi reținut și calitatea de asociat al recurentului și că hotărârea primei instanțe ar fi pornit în acest sens de la o premisă greșită este fără relevanță câtă vreme atragerea răspunderii recurentului s-a reținut având în vedere calitatea acestuia de administrator al societății debitoare.
Chiar dacă, așa cum susține recurentul acesta ar fi angajat o societate pentru a ține contabilitatea societății, din actele existente la dosar nu rezultă că ar fi fost ținută contabilitatea societății debitoare în conformitate cu legea ci dimpotrivă că începând cu 1995 societatea a înregistrat pierderi care numai în anul 1997 se cifrau la 1.109.772.786 lei ROL că evidența contabilă nu a fost ținută la zi, multe acte contabile lipsind, ceea ce a dus la imposibilitatea lichidatorului de a identifica obiecte de inventar, ambalaje, sume trecute în contul "casa lei".
Este irelevant faptul că la data declanșării procedurii falimentului recurentul nu mai avea calitatea de administrator întrucât mandatul său ar fi încetat câtă vreme acesta figurează și în prezent în evidențele în această calitate, iar încetarea funcției de administrator ca urmare a expirării mandatului nu înseamnă și descărcarea automată de gestiune, administratorul rămânând responsabil față de societate pentru modul în care și-a îndeplinit mandatul, în virtutea obligației sale de a da socoteală societății. În speță în ceea ce-l privește pe recurent o descărcare a gestiunii preluate nu există.
Constatând în consecință că motivele de recurs invocate sunt nefondate, că nu se impune modificarea sau casarea hotărârii atacate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentul pârât domiciliat în S M,-/3, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - SRL,J-, CUI -,cu sediul în S M, Bd.-, -.33, Ap.16, prin lichidator LJ 2000 cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, intimata creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.52/F din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 9.10.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 16 octombrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
