Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 365/R-
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții, cu sediul în Curtea de A, str. - -, -. C,. 5, județul A, și, domiciliat în Curtea de A, str. - -, -. C,. 5, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 116/C din 07 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta AUTO, cu sediul în Curtea de A,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, același avocat pentru recurenta-pârâtă, și administrator pentru intimata-reclamantă AUTO
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, achitată conform chitanței nr. 8076/04.04.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești, și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 20.03.2008, întâmpinare formulată de intimata-reclamantă, însoțită de un set de înscrisuri.
Apărătoarea recurenților-pârâți depune la dosar împuternicire avocațială nr. 35/03.04.2008, însoțită de chitanța cu același număr reprezentând onorariu avocat, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Se desprind filele 77-82, reprezentând copia întâmpinării formulate în cauză și a actelor anexate acesteia, și se comunică apărătoarei recurenților.
Apărătoarea recurenților solicită proba cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 3148/05.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Curtea de A, pentru a dovedi că asupra terenului a fost instituit sechestrul, iar intimat nu și-a dovedit dreptul de proprietate.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea probei cu înscrisuri, apreciind că adresa invocată nu are relevanță în cauza de față.
Instanța admite proba cu înscrisuri și încuviințează depunerea adresei sus-menționate la dosar.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurenților-pârâți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței instanței de fond și respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de intimată împotriva pârâților. Precizează că temeiul de drept al ordonanței președințiale este obligația de a face, iar reclamanta trebuia să facă dovada unui act abuziv, respectiv că i s-au adus prejudicii prin montarea gardului, dovadă pe care reclamanta nu a produs-o, motiv pentru care se impunerea respingerea cererii. De asemenea, se impunea ca reclamanta să facă dovada că este coproprietar al căii de acces și că pârâții au montat gardul pe drumul de trecere și nu pe proprietatea lor. Totodată, nu există dovada că reclamanta ar fi atacat autorizația de construire a gardului, ceea ce presupune că gardul a fost construit în mod legal.
Arată că a invocat și în fața instanței de fond, prin întâmpinarea formulată în cauză, excepția lipsei calității procesuale active și excepția interesului în a promova acțiunea, câtă vreme reclamanta nu și-a dovedit coproprietatea, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat și care a fost invocată și prin motivele de recurs.
Cu privire la întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă, menționează că aceasta nu are suport legal și că schițele anexate acesteia reprezintă o probă extrajudiciară, ce nu are relevanță în prezenta cauză.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante AUTO solicită respingerea recursului, arătând că recurenții au construit o temelie dispusă transversal pe calea de acces, depășind drumul de trecere cu 2- 3 metri. Precizează că a formulat proces și pe fond pentru ridicarea lucrărilor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.1303/2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Pitești și-a declinat competența materială de soluționare a cererii de sistare a lucrărilor, formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta - AUTO SRL în contradictoriu cu pârâții și - SRL, în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, reținând că litigiul este unul comercial, neevaluabil în bani.
Prin sentința nr.116/C/7 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea reclamantei - AUTO SRL și a obligat pe pârâți să sisteze lucrările pe care le efectuează în Curtea de A,-, constând în edificarea unei temelii pe drumul de acces către sediul reclamantei, până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Comercial Argeș.
În motivarea sentinței prima instanță a arătat că cererea reclamantei întrunește toate condițiile prev.de art. 581 Cod pr.civilă.
Astfel, reclamanta, care s-a plâns de faptul că pârâții au edificat o temelie pe drumul de acces către sediul său social, a făcut dovada aparenței dreptului său de a folosi drumul de acces prin procesul verbal de preluare a imobilului său, încheiat la 21 februarie 2005. Astfel, prin actul respectiv reclamanta a dobândit și dreptul de proprietate și folosire a drumului de acces, pe care îl folosește împreună cu celelalte societăți comerciale cumpărătoare ale altor imobile vecine, beneficiind de o servitute de trecere, până la achitarea de către toate respectivele societăți comerciale a sumelor stabilite pentru cotele indivize ale drumului de acces.
Instanța de fond a reținut că, deși pârâta - COM TRANS SRL a plătit suma stabilită pentru suprafața de 623, această suprafață nu a fost identificată fizic pe teren, iar pârâta are dreptul de folosință asupra căilor de acces în proporție de 16,58%, fără să mai aibă de plătit o altă sumă de bani. Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâților potrivit căreia reclamanta nu a plătit cota sa indiviză din drumul său de acces, reținând că acest aspect nu poate fi soluționat în cauza de față.
Instanța de fond a arătat că, împrejurarea că pârâții au demarat edificarea temeliei în baza unei autorizații de construcție nu are relevanță pentru respingerea cererii reclamantei, întrucât nu există referiri în cuprinsul autorizației cu privire la suprafețe, vecinătăți, drum de acces etc. aspecte ce pot fi lămurite doar în judecata unei acțiuni pe fondul litigiului.
Prima instanță a reținut că există urgență în dispunerea măsurii sistării lucrărilor începute de pârâți, întrucât toate cele trei societăți cumpărătoare ale imobilelor vândute de DGFP au servitute pe drumul de acces și obiecțiuni în privința temeliei edificate de pârâți. În plus, există acțiune în justiție având ca obiect revendicare, formulată de către pârâți în contradictoriu cu - SA, societate ale cărei imobile au fost vândute de către DGFP A (dosar nr-). Câtă vreme nu s-au stabilit pe teren cotele indivize și vecinătățile proprietarilor imobilelor din- deservite de drumul de acces în litigiu, pârâții au obligația de a se abține să construiască. edificată de aceștia pe drumul de acces îmbracă caracterul unui act abuziv, ceea ce justifică cererea de ordonanță președințială a reclamantei.
Măsura este una, durând până la soluționarea litigiului ce se poartă între părțile din cauză, având ca obiect obligarea pârâților să ridice lucrările efectuate pe drumul de acces, dosarul având numărul -.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât reclamanta nu a dovedit că acțiunea lor este una abuzivă. Autorizația de edificare a construcției, neatacată în justiție, creează aparență de drept în favoarea pârâților.
Instanța de fond, pipăind fondul litigiului, trebuia să verifice dacă reclamantul are un drept de coproprietate pe calea de acces și dacă edificată de pârât este situată chiar pe calea de acces. Reclamanta nu a făcut dovada acestor situații. Procesul-verbal de adjudecare din 21.02.2005 și anexa la acesta și la cele două facturi nu au valoare din punct de vedre juridic, întrucât vânzarea s-a făcut direct de la DGFP, prin emiterea de facturi fiscale.
În mod greșit a apreciat instanța că toate societățile comerciale care au cumpărat imobile beneficiază de o servitute de trecere, iar pârâta are un drept de folosință de 16,58% fără alte sume de plată, deși din raportul de evaluare întocmit în luna noiembrie 2004 (fila 10 dosar) rezultă că reclamanta are o cotă de 7,79% din drumul de acces, pentru care trebuie să plătească aproximativ 30 milioane lei vechi. Din respectivul raport de evaluare mai rezultă că doar societatea pârâtă a achitat prețul pentru cota indiviză de 16,58%, iar din minuta încheiată la 27 noiembrie 2004 rezultă următoarele: " de acces vor fi în coproprietatea firmelor după achitarea valorii acestora în cota indiviză stabilită potrivit procentelor arătate". Reclamanta nu a dovedit că și-ar fi plătit cota indiviză, motiv pentru care nu are nici calitate procesuală activă, nici interes în cauza de față.
Totodată, reclamanta nu a dovedit că este edificată pe calea de acces, iar instanța trebuia să încuviințeze pârâților proba testimonială în acest sens.
Măsura dispusă de instanță este una abuzivă.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și schițe privind amplasamentul imobilelor deținute de părți și a căilor de acces, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat, recurentele având obligația de a respecta cota de 12,91. deschidere la DN 7c.
Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că reclamanta și societatea pârâtă au cumpărat, în urma unei licitații organizate de DGFP A, imobile situate în Curtea de A,-, deținute de - SA.
Intimata-reclamantă a dobândit o suprafață de teren de 1294, pe care se aflau edificate diverse construcții.
Prin înscrisul numit " Anexă" la facturile de vânzare, vânzătoarea - SA a transmis reclamantei și dreptul de proprietate și folosire a drumului de acces specificat în schițele și evaluările făcute până la data de 12.11.2004, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 9 dosar judecătorie.
Din schița imobilelor, întocmită în Raportul de evaluare din iunie 2004 aflat la filele 11-17 dosar judecătorie, rezultă că drumul de acces are o deschidere la drumul național de 12,91.
Din Raportul de evaluare întocmit în noiembrie 2004 (25-27 judecătorie) cu privire la de acces ale imobilelor achiziționate de părți și de alte societăți comerciale de la - SA, rezultă că respectivele căi de acces vor fi în coproprietatea firmelor care le-au dobândit, după achitarea lor în cotă indiviză, stabilită în funcție de proporția dintre suprafața de teren achiziționată de fiecare societate și suprafața totală de teren vândută în cotă exclusivă. Pentru reclamantă s-a stabilit cota indiviză de 7,79%, iar pentru societatea pârâtă s-a stabilit cota indiviză de 16,58%. În privința societății pârâte, în raportul respectiv de evaluare, s-a prevăzut că suma datorată de aceasta pentru cota indiviză se compensează cu valoarea terenului de 632. neidentificat fizic pe teren.
Aceleași dispoziții se regăsesc în înscrisul numit "Minută", încheiat la 27.11.2004 de reprezentanții societăților comerciale care au cumpărat imobile de la - SA, în urma vânzării organizate de organul financiar. Reprezentanții societăților cumpărătoare, printre care și reprezentanții societăților din speță, au stabilit că valoarea terenului achiziționat de societatea pârâtă și care nu a putut fi identificat pe teren se va compensa cu valoarea în cotă indiviză a căilor de acces ce i se cuvin.
Din Autorizația de construire obținută de către pârâtul rezultă că acesta a dobândit dreptul de a construi o împrejmuire pe terenul situat în-, fără alte detalii.
Curtea constată că prima instanță a dat o rezolvare corectă și legală cererii reclamantei, apreciind că există aparența de drept în favoarea reclamantei și urgență în dispunerea măsurii de sistare a lucrărilor începute de pârâți până la soluționarea fondului litigiului.
Autorizația de construire nu creează în favoarea recurenților-pârâți o aparență de drept în folosirea căilor de acces în altă manieră și proporție decât cele stabilite la momentul achiziționării bunurilor vândute de DGFP prin licitație și la momentul evaluării lor ulterioare, însușite de către toți cumpărătorii.
Autorizația de construire nu naște, deci, în favoarea recurenților-pârâți dreptul de a edifica o construcție pe calea de acces. În plus, în actul administrativ respectiv nici nu sunt indicii în sensul permiterii construirii pe drumul de acces.
Procesul-verbal de adjudecare din 21.02.2005 și anexa la facturile de vânzare, emise de vânzătoarea - SA către cumpărătoarea reclamantă (filele 7-9 dosar judecătorie), sunt înscrisuri cu valoare probatoare în speța de față și care susțin aparența de drept în favoarea reclamantei.
Aceste înscrisuri, coroborate cu celelalte probe aflate la dosar, susțin aparența dreptului reclamantei de a folosi calea de acces către imobilele cumpărate de la - SA, fără vreo intervenție din partea pârâților până la ieșirea din indiviziune benevolă sau dispusă în justiție a părților și până la identificarea în mod fizic a terenului de acces pentru fiecare parte ori aplicarea în concret pe teren a cotelor cuvenite fiecăreia dintre acestea.
Faptul că recurenții-pârâți au început construcția afectând de acces este dovedită prin adresa nr.31950/30.10.2007 (fila 29 dosar judecătorie) emisă de Administrația Finanțelor Publice Curtea de A, ca răspuns la sesizările vecinilor pârâților privind construcția unui gard de fațadă, cu nerespectarea bornelor de hotar și a vecinătăților exacte ale proprietății dobândite de societatea pârâtă. Adresa respectivă este o atenționare din partea organului fiscal ca pârâții să respecte limitele activului achiziționat de la - SA.
Mențiunile acestui înscris se coroborează cu mențiunile autorizației de construire a gardului împrejmuitor, rezultând concluzia că gardul este edificat de recurenții-pârâți cu afectarea căilor de acces folosite inclusiv de către reclamantă, iar nu pe un teren folosit exclusiv de către pârât, așa cum susțin aceștia în recurs. În mod corect a apreciat prima instanța că administrarea probei testimoniale de către ambele părți, pentru a dovedi blocarea abuzivă a caii de acces, nu este utilă cauzei. Din înscrisuri rezultă atât faptul că lucrarea edificată de recurenții - pârâți este gard împrejmuitor al terenului cumpărat de la - SA, precum și faptul că aceasta este efectuată cu afectarea căii de acces sub pretextul că intimata reclamantă nu are drept de acces.
Nu are relevanță în litigiul de față faptul că reclamanta nu și-a achitat cota indiviză asupra căilor de acces, câtă vreme, din actele de vânzare-cumpărare întocmite de către reclamantă cu vânzătoarea - SA, rezultă că reclamanta are drept de proprietate și folosire și asupra drumului de acces și câtă vreme nu există o dovadă a împărțirii concrete și fizice a drumului respectiv între părți.
Pentru cele expuse, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect acțiunea pârâților ca fiind una abuzivă, oprirea unui abuz justificând întotdeauna urgența măsurii. Măsura respectivă are caracter vremelnic durând fie până la recunoașterea de către pârâți, în mod benevol, a dreptului reclamantei, fie până la soluționarea în justiție a litigiului ce are ca obiect sistarea lucrărilor pârâților.
În consecință, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții, cu sediul în Curtea de A, str. - -, -. C,. 5, județul A și, domiciliat în Curtea de A, str. - -, -. C,. 5, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 116/C din 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta AUTO, cu sediul în Curtea de A,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
17.04.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
