Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 364/R-
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL, cu sediul în B, - nr. 2, bloc administrativ, parter, sector 5, reprezentată prin ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, șoseaua nr. 4-8, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 154/C din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Pitești, B-dul - nr. 20, -. A,. 11, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă și avocat - pentru intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, achitată conform ordinului de plată nr. 498/31.03.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială nr. 28381/2008 și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Apărătoarea intimatului-pârât depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 60/04.04.2008.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și admiterea cererii de ordonanță președințială, arătând că sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența, în sensul că reclamanta, în calitate de asociat majoritar, nu are acces în incinta punctului de lucru și nici la registre și scripte; vremelnicia, respectiv să se permită accesul reclamantei în incinta punctului de lucru până la data soluționării cererii pe fondul cauzei; aparența dreptului - în mod contradictoriu reține instanța de fond că reclamanta și pârâtul au calitatea de asociați, însă reclamantei nu i se permite accesul în sediu.
Fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Precizează că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și că prin promovarea acestei cereri se tinde să se ia o măsură definitivă, nu. Solicită respingerea motivelor depuse suplimentar, ca tardiv formulate. Depune la dosar concluzii scrise.
În replică, apărătoarea recurentei arată că motivele suplimentare au fost depuse după redactarea sentinței instanței de fond, însă nu conțin aspecte noi față de cererea inițială de recurs.
CURTEA
Constată că, prin sentința comercială nr.154/C din 21.02.2008 a Tribunalului Comercial Argeșa fost respinsă cererea formulată de SC INTERNAȚIONAL SRL, reprezentată prin, și ASOCIAȚII, împotriva pârâtului.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că SC INTERNAȚIONAL SRL a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să fie obligat pârâtul să-i permită accesul în incinta punctului de lucru (fostul sediu social) al SC Grup SRL din comuna,-, jud. A și să-i predea toate documentele aparținând SC Grup SRL, respectiv toate registrele, evidențele contabile, precum și ștampilele societății, sub motiv că reclamanta este asociat majoritar a SC Grup SRL, deținând 60% din părțile sociale, calitate în care a adoptat Hotărârea AGA privind revocarea pârâtului din funcția de președinte al Consiliului de administrație, limitându-i puterile sale de reprezentare și a schimbat sediul social al societății, însă pârâtul a ocupat abuziv incinta punctului de lucru arătat în acțiune, interzicând accesul reprezentanților reclamantei și a angajaților.
Tribunalul a mai constatat că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.581 Cod pr.civilă, și că reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile acestui text, deoarece există pericolul creării unei pagube iminente prin interzicerea asociatului majoritar de a avea acces în incinta punctului de lucru și la documentele societății; că există pericolul sustragerii bunurilor din patrimoniul societății ca și a sumelor de bani; și că de asemenea pot fi modificate relațiile contractuale în care este angajată societatea.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că prin sentința nr.969/C/18.10.2007 a aceleiași instanțe a fost respinsă cererea reclamantei ce face obiectul prezentului litigiu, ca neîntemeiată, sentință care, prin decizia nr.1277/R-C/14.12.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu indicarea ca toate actele care au fost depuse după pronunțarea sentinței instanței de fond și care au fost luate în considerare de această instanță să fie puse în discuția părților.
Rejudecând cauza în fond după casarea cu trimitere,tribunalula constatat că nu sunt întrunite condițiile admiterii acțiunii în procedura ordonanței președințiale, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului dreptului. Astfel,tribunalula constatat că în speță nu există urgență pentru păstrarea dreptului sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, deoarece pretențiile reclamantului fac obiectul unei judecăți pe fond ce se află pe rolul aceluiași tribunal și, de asemenea, actuala situație de fapt nu antrenează o pagubă iminentă. În plus, constată tribunalul, pârâtul a fost numit administrator sechestru al tuturor bunurilor SC Grup SRL și pe rolul instanței se află o acțiune de desființare a contractului de cesiune în temeiul căruia reclamanta a devenit acționar majoritar la societatea arătată, concluzionând astfel că măsurile pretinse de reclamantă să fie dispuse prin ordonanță președințială nu sunt vremelnice ci definitive, căci reclamanta solicită predarea documentelor și nu doar consultarea lor. De asemenea,tribunalula concluzionat că nici aparența dreptului nu ar fi în favoarea exclusivă a reclamantei, deoarece ambele părți sun asociați ai SC Grup SRL. În fine, tribunalul a concluzionat că obiectul acțiunii reclamantului are caracterul unei obligații de a face, obligație care nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazul în care se tinde la încetarea unor acte abuzive deoarece numai în acest fel se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.
La 28.02.2008, SC INTERNAȚIONAL SRL ( ) a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică iar în lipsa motivării soluției instanței de fond recurenta a reluat motivele din acțiunea de fond. La 12.03.2008, după primirea sentinței motivate, recurenta a depus motivele de recurs.
1. Neîndeplinirea condiției urgenței nu este argumentată de instanța de fond, în realitate aceasta analizând sub denumirea de condiția urgenței pe cea privind aparența dreptului. Recurenta susține că cerința urgenței este îndeplinită în speță având în vedere că există pericolul producerii unui prejudiciu iminent prin faptul că reclamanta nu are acces în incinta punctului de lucru (fost sediu social) al Grup și nici la documentele societății, singura persoană care are acces la punctul de lucru din,-, fiind pârâtul; că în acest fel există pericolul sustragerii bunurilor materiale și al sumelor de bani și pot fi modificate relațiile contractuale în care este angajată societatea.
2. Greșit prima instanță a constatat că nu este îndeplinită condiția vremelniciei. Se susține că reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat a-i permite accesul în incinta punctului de lucru (fost sediu social) până la soluționarea litigiului pe fond, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond. În plus, susține recurenta, existența pe rolul instanței a unei acțiuni privind rezoluțiunea contractului de cesiune nu are nicio relevanță în prezenta cauză. În concluzie, susține recurenta, în speță este îndeplinită condiția vremelniciei.
3. Condiția neprejudecării fondului a fost greșit analizată de prima instanță. Se susține că potrivit considerentelor instanței de fond, aparența dreptului nu operează doar în favoarea reclamantei și că o astfel de concluzie ar fi trebuit să conducă la admiterea acțiunii însă, instanța de fond a respins-o, contrazicând astfel concluzia arătată mai înainte. Se mai arată că, din moment ce aparența dreptului este în favoarea ambelor părți așa cum a reținut instanța de fond, recurenta se întreabă de ce aceasta nu are acces în incinta punctului de lucru al Grup, precum și la toate registrele, actele contabile și celelalte documente, inclusiv la ștampilele societății.
Recurenta mai arată că prin procesul-verbal întocmit la 3.10.2007 de executorul judecătoresc a fost constatat că pârâtul a refuzat accesul reclamantei în incinta punctului de lucru al SC Grup SRL. În opinia recurentei este dovedit astfel că pârâtul are un comportament abuziv și, în consecință, așa cum s-a reținut în practică și în doctrină, este admisibilă constrângerea pârâtului, pe calea ordonanței președințiale, de a îndeplini "obligația de a face" pentru a înlătura actele samavolnice.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței prevăzută de art.581 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit căruianstanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Curtea constată că reclamanta este asociat în cadrul SC Grup SRL, iar lipsa accesului acesteia în societate nu-i poate produce o pagubă iminentă care să nu poată fi reparată, așa cum prevede textul de mai sus. În adevăr, reclamanta fiind asociat nu justifică un interes imediat pentru că aceasta nu are drepturi și atribuții care să legitimeze pretenția ei de a avea acces în incinta punctului de lucru al societății, situat în,-. Dimpotrivă, art.70 din Legea nr.31/1990, statuează că administratorii potface toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv,și nu asociații; de asemenea, potrivit art. 197 alin.1,societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală. În fine, potrivit art.222 alin.1 litera c, din aceeași lege,nu dă dreptul asociatului de a se amestecă fără drept în administrarea societății,ori pretenția de a avea acces în incinta societății și de a prelua actele și registrele contabile constituie acte de administrare.
În concluzie, reclamanta nu justifică urgența măsurii solicitate deoarece aceasta nu se poate prevala de un interes legitim și actual pentru a pretinde că prin lipsa accesului în incinta punctului de lucru invocat de ea, precum și lipsa posesiei actelor contabile, a registrelor, etc, i-ar produce o pagubă iminentă care nu ar mai putea fi reparată.
2. Nu este fondată a doua critică, încadrată corect de recurentă în motivul art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în speță, vremelnicia ca și condiție a ordonanței președințiale este îndeplinită deoarece măsurile solicitate de reclamantă nu au caracter definitiv, ele putând fi revocate în cazul în care prin sentința care soluționează fondul litigiului s-ar statua o altă situație de fapt decât cea care ar fi stabilită prin prezenta sentință.
Pe de altă parte, curtea constată că cele trei condiții prevăzute de art.581 alin.1 Cod pr.civilă: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului sunt cumulative. Așa cum a fost arătat la punctul 1, în speță nu este îndeplinită prima condiție, urgența, astfel că soluția dispusă de instanța de fond este corectă.
3. Nu este fondată nici a treia critică încadrată corect în art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în adevăr, luarea măsurilor solicitate de instanță nu ar prejudeca fondul căci măsurile arătate sunt revocabile. Așa cum a fost arătat și la punctul 2, acțiunea reclamantei nu întrunește condiția urgenței și pe cale de consecință soluția primei instanțe este legală.
În fine, curtea constată că pârâtul conține paza și are obligația de a conserva bunurile în litigiu în temeiul unei hotărâri judecătorești, astfel că stăpânirea exercitată de el asupra bunurilor arătate este legitimă. Pe cale de consecință nu se poate reține abuzul invocat de recurentă în exercitarea stăpânirii bunurilor.
În concluzie, recursul reclamantei este nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL, cu sediul în B, - nr. 2, bloc administrativ, parter, sector 5, reprezentată prin ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, șoseaua nr. 4-8, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 154/C din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Pitești, B-dul - nr. 20, -. A,. 11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/10.04.2008
Jud.fond;
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
