Spete pretentii comerciale. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.115/C/2008 -
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în comercial declarat de reclamanta- - B - Sucursala Aleșdcu sediul în Aleșd,-, Județ B, în contradictoriu cu intimata pârâtă- SRLcu sediul în O, Str.-, -.2.prin lichidator LJ 2000cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, împotriva deciziei nr.103/Ap din 21.02.1996 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.484/1995, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5000 lei vechi achitată prin dispoziția de plată din 21 martie 1996 plus timbru judiciar în valoare de 5.000 lei vechi, că lichidatorul intimatei pârâte a depus la dosar actele solicitate de instanță, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în comercial, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.8136/30.11.1994 pronunțată în dosar nr.1625/E/1994, Judecătoria Satua admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta - - B - Sucursala Aleșd împotriva pârâtei - SRL O și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.740.923 lei penalități de întârziere în decontul facturilor și la 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.103/Ap din 21.02.1996 pronunțată în dosar nr.484/1995, Tribunalul Satu Marea admis apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr.8136/30.11.1994 pronunțată de Judecătoria Satu M în dosar nr.1625/E/1994 și în consecință a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul - - B Sucursala Aleșd, prin reprezentanții săi legali, împotriva pârâtei - SRL O pentru suma de 2.740.923 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, cu obligarea intimatei să plătească apelantei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
În mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantei pentru penalități de întârziere cu privire la care a fost obligată pârâta.
Într-adevăr, prin contractul comercial nr.60/1.12.1992 încheiat între părți, la art.6 și 23 se stipula că plata prețului se face în termen de 5 zile de la primirea mărfii, iar penalitatea de întârziere a plății este de 1% pe zi de întârziere.
În art.29 din același contract s-a prevăzut că, convenția încheiată între părți "se completează cu dispozițiile legale în vigoare, orice modificare a acestuia, conducând la modificarea de drept a clauzelor contractuale".
Potrivit disp. art.7 din Legea 76/1992, lege specială privind raporturile dintre agenții comerciali, debitorul datorează penalități de întârziere, numai în cazul neîndeplinirii obligației de plată în termen de 30 zile de la data scadenței plății. În speță, scadența plății mărfii livrate pârâtei apelante a fost de 5 zile de la primirea mărfii.
Din actele depuse la dosar de pârâtă rezultă că aceasta a achitat prețul mărfii livrate în termenul de 30 zile de la scadență, acesta nedatorând astfel penalități de întârziere.
Excepția ridicată de intimată prin întâmpinare nu a fost întemeiată, apelul fiind depus la Judecătoria Satu M în termenul legal, prin adresa nr.24/27.01.1995 de unde la data de 16.02.1995 a fost înaintat la Tribunalul Satu Mare, unde a fost înregistrat sub dosarul nr.484/1995 la data de 20.02.1995.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen recurenta - B solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prima instanță i-a admis acțiunea formulată obligând-o pe pârâtă la plata penalităților solicitate, însă în calea de atac a apelului s-a respins acțiunea formulată. Consideră că această soluție a instanței de apel este consecința aplicării greșite a dispozițiilor legale reținând eronat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile contractuale ci prevederile Legii 76(1992 deși la data încheierii contractului de furnizare nu existau dispoziții legale asemănătoare celor expuse în Legea 76/1992. În această situație consideră că plata penalităților a fost reglementată de acordul părților ce constituie potrivit art.969 cod civil lege pentru părți. Practica judiciară a confirmat această părere pronunțându-se constant soluții în acest sens astfel că se impune admiterea acțiunii sale.
În drept au fost invocate prev.art.304 pct.9, 274 Cod procedură civilă.
La cererea intimatei pârâte SRL O în ședința publică din 14.01.1998 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea dosarului 3221/1995 a Tribunalului Satu Mare având ca obiect reorganizarea și lichidarea judiciară a debitoarei pârâte, cauza fiind repusă pe rol la încetarea motivului ce a determinat suspendarea.
Instanța de recurs analizând recursul declarat în cauză constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurenta reclamantă a solicitat instanței obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 2.740.000 ROL penalități de întârziere, arătând că pârâta datorează potrivit prevederilor contractuale stipulate dintre părți pentru plata cu întârziere a debitelor penalități de întârziere.
Pe parcursul soluționării cauzei în faza procesuală a recursului pârâta intimată SRL Oai ntrat în procedura reorganizării și lichidării judiciare reglementată de Legea 64/1995, cauza fiind suspendată deoarece conform prevederilor legii de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare ori extrajudiciare în realizarea creanțelor împotriva debitorului falit, creditorii urmând a-și recupera creanțele invocate înlăuntrul procedurii colective reglementate de legea specială.
În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile înaintate instanței de către lichidatorul judiciar al pârâtei LJ 2000 S M, recurenta nu a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, procedura falimentului acestei societăți fiind închisă prin sentința 547/F/24.10.2007 a Tribunalului Bihor iar societatea ca urmare a lichidării ei a fost radiată din registrul comerțului.
Ca urmare a acestei proceduri și finalizării ei prin lichidarea averii debitoarei și radierii societății comerciale din registrul comerțului, pârâta a încetat să mai existe ca persoană juridică încetându-i capacitatea de folosință și de exercițiu, ea nemaiputând sta ca parte într-un proces potrivit prev.art.41 Cod procedură civilă.
În consecință se reține că în această situație analizarea motivelor privitoare la fondul cauzei nu mai este necesară pârâta intimată de la care se solicita obligarea la plata penalităților nemaiexistând ca persoană juridică, caz în care recursul declarat urmează a fi respins în conformitate cu prev.art.312 Cod procedură civilă.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată în cauză partea recurentă nefiind îndreptățită la acordarea lor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGErecursul declarat de recurenta reclamantă- - B - Sucursala Aleșdcu sediul în Aleșd,-, Județ B, în contradictoriu cu intimata pârâtă- SRLcu sediul în O, Str.-, -.2.prin lichidator LJ 2000cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, împotriva deciziei nr.103/Ap din 21.02.1996 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 2.04.2008
Jud.apel / / Gh.
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 4 aprilie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
