Spete procedura insolventei. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.113/C/2008 -
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în comercial declarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata debitoare SC & SRL,J-, CUI -, cu sediul în, Str.-, -.5. Județ B, prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O,-,.7, Județ B, intimatul creditor domiciliat în O, Str.-, nr.9,.20, Județ B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.619 din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectprocedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în comercial, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.619 din 20.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarea SC & SRL.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar /Cabinet Individual de Insolvență, în sumă de 4.525 lei RON, plată ce urma a se face din contul deschis, conform art.4 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința nr.433/F/2006 din data de 27.06.2006, a fost admisă cererea creditorului și s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 privind pe debitoarea SC SRL, fiind numit administrator judiciar căruia i s-a stabilit atribuțiile prev. de art.24 din legea.
În cauză s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 50 alin 1 din Legea nr.64/1995,iar notificarea a fost publicată și în ziarul din data de 5.07.2006- fila 99 dosar.
Prin sentința nr.665/F/2006 din data de 7.11.2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, fiind numit lichidator judiciar căruia i s-a stabilit atribuțiile prev. de art.107alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Conform tabelului definitiv al creanțelor, debitoarea datorează creditorilor săi suma de 16.960,73 lei și AVAS suma de 1.783,96 lei, în total suma de 18.744,69 lei - fila 203, dosar.
Prin sentința nr.242/F/2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar desemnat în cauză în contradictoriu cu pârâtul -administratorul debitoarei și în consecință a obligat pârâtul să aducă la masa credulă suma de 16.883,32 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, continuarea procedurii falimentului cel puțin până la soluționarea irevocabilă a cererii formulate de lichidator de atragere a răspunderii administratorului falitei & SRL respectiv în eventualitatea soluționării favorabile până la declanșarea în cadrul procedurii a executării silite a patrimoniului falitei.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:
Consideră prematur emisă, contrar spiritului Legii 85/2006 și critică sentința recurată sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art.142 alin.2 din Legea 85/2006 care devin inaplicabile în condițiile "descărcării lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități".
Arată că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute prin sentințe judecătorești irevocabile împotriva acestor persoane, ei(cu precădere cei bugetari) neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile acelor persoane.
Analiza propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică speței și anume: art.2, art.5 alin.1, art.138 alin.1, art.140, art.136 și art.142 alin.1 din Legea 85/2006.
Din analiza acestor texte de lege rezultă următoarele:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea 85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment;
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitei, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitei sunt destinate, în caz de faliment pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar conform art.123 din Legea 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii întrucât din analiza textelor de lege sus menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform disp.art.138, se efectuează prin lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin modificarea art.142 alin.1 în care se dispune că " Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă" legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență prin care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent de titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de către executorul judecătoresc singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de creditorii săi.
Dispozițiile art.142 alin.2 din Legea 85/2006 pot fi interpretate în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea 85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de către lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece art.142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel potrivit art.142 alin.2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizare de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment, întrucât potrivit disp.art.136 din Legea 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul, lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții acționari sau asociați".
Este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu mai este posibil (deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
Prin interpretarea art.142 alin.2 din Legea 85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
În drept a invocat prevederile art.3041Cod procedură civilă art.12 alin.1 din Legea 85/2006.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat "Întâmpinare".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă Curtea de Apel constată că este nefondat urmând a-l respinge.
Criticile recurentei nu pot fi primite și nu pot duce la modificarea hotărârii atacate în sensul celor solicitate de către recurenta creditoare câtă vreme judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a aplicat în același fel dispozițiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
În speță, Raportul privind închiderea procedurii a fost comunicat cu creditorii și a fost afișat la ușa instanței, creditoarea recurentă înțelegând a formula obiecțiuni la acest raport depuse la dosar la data de 26.11.2007 după pronunțarea hotărârii ce face obiectul prezentului recurs.
Cum potrivit acestui raport, debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate în vederea acoperirii pasivului său iar creditorii nu au avansat sumele necesare continuării procedurii în mod corect judecătorul sindic a aplicat prevederile art.131 din Legea 85/2006 dispunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
În cazul incidenței art.138, fiind vorba despre executarea silită asupra unui necomerciant, art.142 prevede că executarea silită va fi efectuată de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă.
Recurenta interpretează eronat prevederile art.142 alin.1 și 2 din Legea 85/2006 susținând că executarea silită trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment deoarece art.142 alin.2 din Legea 85/2006 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Legiuitorul a stabilit în mod expres în competența executorului judecătoresc executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art.138, cererea privind executarea silită putând fi formulată de către creditorii interesați, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi distribuite tot de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Aceasta nu înseamnă că prin urmarea procedurii prevăzute de art.142 alin.1 și 2 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar cum susține recurenta, executorul urmând a executa hotărârea potrivit competențelor sale și prevederilor codului d e procedură civilă.
Apreciind în consecință că motivele de recurs invocate sunt nefondate și cum din oficiu în conformitate cu disp.art.306 alin.2 Cod procedură civilă motive de ordine publică nu au fost identificate în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca atare, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat recurenta creditoareAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata debitoareSC & SRL,J-, CUI -, cu sediul în, Str.-, -.5. Județ B, prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O,-,.7, Județ B, intimatul creditor domiciliat în O, Str.-, nr.9,.20, Județ B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, împotriva sentinței nr.619 din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 2.04.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 7 aprilie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
