Spete pretentii comerciale. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 159
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă - - T împotriva sentinței civile nr.251/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL, având ca obiect pretenții.
Apelul reclamantei este legal timbrat cu 4013 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 251/PI/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea reclamantei - - T în contradictoriu cu pârâta - SRL, s-a admis cererea reconvențională, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 70.000 lei reprezentând c/val. lucrări și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.113,00 lei, respingându-se totodată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată la data de 02.10.2006 sub nr-, reclamanta - - Tas olicitat, în contradictoriu cu pârâta - SRL, obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 484.000 lei, cu titlu de penalități; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractelor de execuție nr.328/21.03.2006 și 511/02.05.2006, pârâta avea obligația de a respecta termenele convenite pentru executarea lucrărilor, sub sancțiunea penalităților de 1000 lei pe zi întârziere; întrucât lucrările nu au fost executate, reclamanta a calculat penalități de 759.000 lei, penalitățile solicitate fiind plafonate la nivelul valorii contractului. A precizat reclamanta că, valoarea lucrărilor contractate este de 484.920 lei, din care reclamanta a achitat în avans suma de 367.948 lei.
În drept, reclamanta a indicat dispozițiile art. 969.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 12.12.2006, pârâta - - a apreciat că, creanța pretinsă de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la achitarea diferenței de preț în cuantum de 70.000 RON.
În motivare, pârâta a precizat că, deși reclamanta se întemeiază pe ambele contracte de execuție, acestea au un obiect distinct, cu termene de executare și plată diferite; în ce privește lucrările contractate sub nr.328/21.03.2006, acestea au fost executate integral chiar anterior convocării la conciliere, fiind achitat și prețul lucrărilor, prin acceptarea la plată reclamanta renunțând la beneficiul termenului. În ce privește cel de-al doilea contract, a susținut pârâta că, neexecutarea în termen a lucrărilor nu-i poate fi imputată, cât timp prin acte adiționale succesive reclamanta a inițiat contractarea lucrărilor suplimentare, totodată obligația de predare a amplasamentelor s-a executat cu întârziere, reclamanta refuzând sistematic încheierea proceselor-verbale de predare amplasament, nepredând documentația tehnică și proiectele de execuție, neobținând autorizația de construire, nepunând sau punând cu întârziere la dispoziția pârâtei materialele de construcție, solicitând lucrări suplimentare, fără a deține autorizațiile și avizele necesare. A mai arătat pârâta că, reclamanta a refuzat sistematic întocmirea proceselor-verbale de recepție și a solicitat pârâtei, anterior împlinirii termenului de execuție a lucrărilor, să părăsească șantierul.
Cu referire la cererea reconvențională, pârâta a arătat că reclamanta nu a achitat prețul lucrărilor executate în beneficiul reclamantei, cuantumul fiind apreciat de către pârâtă prin raportare la prețul/mp convenit la suma de 70.000 RON fără TVA, urmând a fi stabilit prețul prin efectuarea unei expertize.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională formulată, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale, precizând că, până la data părăsirii șantierelor pârâta nu a finalizat nicio lucrare, nefăcându-se recepția pentru nici un obiectiv, iar în ce privește expertiza solicitată de către pârâtă, reclamanta s-a opus administrării, considerând că în prezent nu se mai poate stabili volumul lucrărilor executate de către pârâtă, în condițiile executării în continuare a lucrărilor de către alte unități prestatoare.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică - specialitatea construcții, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert, înregistrat - la data de 21.05.2007 (230-252).
Analizând probatoriul, instanța de fond a reținut că la data de 21.03.2006 între pârâtă, în calitate de antreprenor, și reclamantă, în calitate de beneficiar a intervenit contractul de execuție nr.328/21.03.2006 (11), pârâta obligându-se să realizeze lucrări de dulgherie (cofraje), armături, armare, turnare, vibrare, finisare și decofrare planșeu la clădirea "lăcătușărie"; termenul de predare a lucrărilor stabilit a fost 01.04.2006, cu posibilitatea prelungirii în cazul solicitării unor lucrări suplimentare; prin actul adițional încheiat la o dată neprecizată (12) părțile au contractat lucrări suplimentare, fără a se preciza un alt termen de predare a lucrărilor. Potrivit art. 5 Contract, pentru nerespectarea obligațiilor partea în culpă datorează penalități de 1000 ron pe zi întârziere.
La data de 02.05.2006 între pârâtă, în calitate de antreprenor, și reclamantă, în calitate de beneficiar a intervenit contractul de execuție nr.511/02.05.2006 (4), pârâta obligându-se să realizeze lucrări de construcție la clădirea Institutului de chimie din C, lucrări constând în demolarea zidurilor și defrișarea resturilor metalice, reparații tencuieli, pardoseli și zugrăveli pentru întreaga suprafață a, construirea a două grupuri sanitare cu rigips, construirea unui planșeu de lemn în zona înaltă a clădirii în vederea dublării spațiului util și compartimentarea acestuia în birouri și grupuri sanitare, asigurare acces pe o scară confecționată la fața locului; termenul de predare a lucrărilor a fost stabilit la 31.05.2006, cu posibilitatea prelungirii în cazul solicitării unor lucrări suplimentare; prin actele adiționale nr.1-6 (5-10) părțile au contractat lucrări suplimentare, în actul adițional nr.6 precizându-se ca termen de predare a lucrărilor, data de 25 august 2006. Potrivit art. 5 Contract, pentru nerespectarea obligațiilor partea în culpă datorează penalități de 1000 ron pe zi întârziere. La data de 3 august 2006, reclamanta a solicitat pârâtei părăsirea șantierului (83).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pârâta a executat integral lucrările contractate sub nr.328/21.03.2006, executând parțial lucrările contractate sub nr. 511/02.05.2006; în condițiile în care lucrările s-au executat fără autorizație de construire și demolare, nefiind întocmit proiectului de execuție, gradul procentual de realizare a lucrărilor s-a stabilit prin raportare la totalul lucrărilor contractate prin ambele contracte, precizându-se un procent de 73,74%. Ignorând solicitarea expertului de a prezenta autorizația de construire și proiectul de execuție, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în susținerea obiecțiunilor la expertiza efectuată, autorizația de construire nr.66/20 iulie 2006, titularul autorizației fiind - - ORĂȘTIE.
Reclamanta a afirmat neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, cu consecința obligării acesteia la plata despăgubirilor, calculate de către reclamantă prin raportare la dispozițiile art. 5 Contract. Se observă însă că, prin interpretarea clauzei contractuale în sensul afirmat de către reclamantă, se încalcă voința comună părților de a stabili daune moratorii, nicidecum daune compensatorii. Daunele moratorii privesc despăgubirea creditorului pentru executarea cu întârziere a obligației, putându-se astfel cumula cu executarea în natură a obligației, în timp ce daunele compensatorii se referă la despăgubirea creditorului pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligației. În speță, reclamanta, deși a denunțat raporturile contractuale anterior expirării termenului agreat - 25 august 2006, pretins obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii pentru executarea cu întârziere a obligației asumate, daune calculate până la data solicitării adresate pârâtei în raport de dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, de soluționare pe cale amiabilă a litigiului - 31.08.2006. Cât timp reclamanta însăși a pus pârâta în situația imposibilității executării obligației, finalizând lucrările prin intermediul unor terțe persoane, potrivit propriilor susțineri, cererea de sancționare a pârâtei, cu această motivare, este lipsită de temei.
În ce privește cererea reconvențională, față de dispozițiile art. 969, 970.civ. și art. 59.com. instanța a reținut obligația reclamantei de achitare a prețului lucrărilor executate de către pârâtă până la data denunțării contractului, în cuantum de 70.000 lei, astfel cum s-a reținut prin concluziile raportului de expertiză.
În temeiul art. 274.proc.civ. reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.113,00 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu expert, fiind respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - - T, solicitând admiterea acestuia, reținerea spre rejudecare a cauzei, iar pe fond după rejudecare admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 484.000,00 lei cu titlu de penalități și la plata sumei de 8.035,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei - SRL ca neîntemeiată.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș reclamanta a solicitat obligarea paratei SRL Ia plata sumei de 484.00000 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor din contractul de execuție lucrări nr.328 din 21.03.2006 cu actul adițional nr.1 si contractul de execuție lucrări nr.5l1 din 02.05.2006 cu actele adiționale nr. 1-6.
În motivarea cererii s-a arătat că prin contractele de execuție lucrări menționate mai sus, pârâta se obliga să efectueze până la termenele stipulate în contracte, lucrări de construcții în valoare de 484.000,00 lei fără TVA după cum urmează:
Prin contractul de execuție lucrări nr.328 din 21.03.2006 cu actul adițional nr.1 se obliga să efectueze Ia clădirea "lăcătușerie"din T,--12, lucrări în valoare de 32.000,00 lei, cu termen de predare recepție a lucrărilor la data de 01.04.2006.
Prin contractul de execuție lucrări nr.511 din 02.05.2006 pârâtul se obliga să execute la Institutul de din C N, lucrări de construcții în valoare de 20.000 lei având ca termen de predare recepție a lucrărilor, data de 31.05.2006.
Prin actele adiționale nr.1-6 la contractul de execuție lucrări nr.511 din 02.05. 2006, pârâta se obliga să efectueze lucrări de construcții în localitatea Orăstie,-, în valoare de 432.000,00 lei,astfel:
- prin actul adițional nr.1 la contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în valoare de 26.000,00 lei cu termen de predare recepție la data de 31.05.2066;
- prin actul adițional nr.2 la contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în valoare de 14.000 EURO cu termen de predare recepție la data de 15 iunie2006(140 mp x 100 Euro/mp = 14.000 Euro);
- prin actul adițional nr.3 la contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în valoare de 14.000 EURO cu termen de predare recepție data de 15 iunie 2006(140 mp x 100 Euro/mp= 14.000 euro);
- prin actul adițional nr.4 la contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în
valoare de 14.000 Euro cu termen de predare recepție la data de 15.iunie 2006(140 mp x 100 Euro/mp= 14.000 euro);.
- prin actul adițional nr.5 la contractual de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în valoare de 52.000 Euro cu termen de predare recepție la data de 15.07.2006, adică 520 mp x 100 euro/mp =52.000 euro;
- prin actul adițional nr.6 la contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 lucrări în valoare de 19.400 Euro cu termen de predare recepție la data de 25.08.2006 (194 mp x 100 euro/mp =19.400 euro).
Se arată că potrivit prevederilor cap.B,pct.1 din contracte, valoarea lucrărilor este stabilită fără TVA, iar acolo unde valoarea lucrărilor de executat este stabilită în EURO s-a avut în vedere un curs de 3,6 lei/Euro.
Pârâta nu realizează și nu predă prin recepție lucrările contractate la termenele stipulate prin contracte si actele adiționale, caz în care potrivit prevederilor cap.B,pct.5 din contractele de execuție pârâta se află în culpa și datorează penalități de întârziere în valoare de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere, valoarea penalităților de întârziere fiind cea pe care apelanta a solicitat-o prin acțiune.
La data de 29.08.2006 cu adresa nr.1082 a invitat pârâta la conciliere directă în scopul de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, concilierea având loc la data de 21.09.2009, ocazie cu care părțile și-au exprimat punctul de vedere,astfel:
Societatea reclamantă arată că pârâta nu a executat lucrările contractate la termenul stipulat în contracte și în actele adiționale și nu a prezentat lucrările efectuate pentru recepție, caz în care pârâta datorează penalități de întârziere în valoare de 759.000 lei calculate până la data concilierii.
Pârâta arată că în ceea ce privește contractul de execuție nr.328 lucrările au fost executate în totalitate la termen și că s-a plătit prețul.
În ceea ce privește contractul de execuție nr.511 din 02.05.2006 și actele adiționale nr.1-6, pârâta arată că întârzierile s-au datorat faptului că nu au fost predate amplasamentele cu procese verbale, că nu s-au pus la dispoziție proiectele de execuție, că nu a primit la termen materialele, că nu s-a făcut situație de lucrări și că a fost oprită să continue efectuarea lucrărilor.
În replica s-a arătat ca amplasamentele nu au fost predate cu proces verbal întrucât în cap.pct.4 din contracte nu se prevede această obligație, că pentru executarea lucrărilor există autorizație de construcție, că materialele au fost asigurate funcție de lucrări și că pârâtul nu a fost oprit de la a efectua lucrările și de a le preda prin recepție nici înainte de împlinirea termenului de execuție și nici după împlinirea lui, până la conciliere, caz în care datorează penalități de întârziere în valoare de 759.000 lei.
În cauza pârâta formulează întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare solicită respingerea cererii invocând excepția lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, arătând că pentru suma solicitată cu titlu de penalități nu s-a emis factură fiscală,iar pe fond solicită respingerea cererii pe motiv că întârzierile nu sunt imputabile acesteia susținând pe mai departe punctul de vedere de la concilierea directă.
Prin cererea reconvenționala solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 70.000 ei cu titlu de preț susținând că a efectuat lucrări în valoare mai M decât suma plătită de societatea pârâtă cu titlu de preț.
În susținerea cererii înțelege să se folosească de înscrisurile pe care Ie depune la dosar, de interogatoriul reclamantei, expertiza tehnică și proba testimonială.
Înscrisurile depuse la dosar sunt înscrisuri sub semnătura privată, interogatoriul și proba testimonială nu a fost solicitată în instanță și nu a fost încuviințata de către instanță, aceasta încuviințând doar expertiza tehnică.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată și admite cererea reconvențională a paratei obligând societatea reclamantă la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de c/valoare lucrări și la 7.113,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța retine că prin contractele de execuție lucrări de construcții nr.328/21.03.2006 si 511/02.05.2006 pârâta se obligă să realizeze diferite lucrări de construcții la clădirea "lăcătușerie" cu termen de predare 01.04.2006, la Institutul de chimie din C N cu termen de predare 31.05.2006, că prin actele adiționale la contractul de execuție nr.511/02.05.2006 s-au contractat lucrări suplimentare cu termen de predare a lucrărilor la data de 31.05.2006 și 25.08.2006, că la data de 03.08.2006 pârâta părăsește șantierul și că potrivit prevederilor art.5 din contracte, pârâta datorează penalități de întârziere de 1000 /zi întârziere.
Instanța mai retine că în cauză s-a efectuat expertiza tehnică, că din expertiza tehnică rezultă că lucrările contractate prin contractul de execuție 328/21.03.2006 au fost integral executate,iar din contractul de execuție 511/02.05.2006 în procent de 73,74 %, că societatea noastră a ignorat solicitările expertului de a prezenta autorizație de construcție și proiect de execuție, prezentând doar autorizația de construire nr.66/2006 eliberată pe - ORASTIE.
Se mai retine de către instanță că prin interpretarea dispozițiilor art.5 din contracte se încalcă voința pârtilor de a stabili daune moratorii și nicidecum daune compensatorii, făcând pe mai departe o descriere a ceea ce înseamnă daunele moratorii și daunele compensatorii.
Instanța mai retine că deși la data de 25.08.2006 reclamanta a denunțat raporturile contractuale, solicită daune moratorii și pentru perioada anterioară expirării termenului agreat - 25.08.2006 și pe mai departe până la concilierea din 31.08.2006, situație în care societatea reclamantă punând pârâta în imposibilitatea executării obligației, cererea reclamantei de sancționare a paratei este lipsită de temei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța retine că aceasta este întemeiată în baza dispozițiilor art.969, 970. civil și art.59 comercial.
Față de reținerile instanței și având în vedere probatoriul administrat în cauză, Sentința civilă nr.251/PI/l 7.03.2009 este vădit netemeinică si nelegală, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea principală prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei Ia plata sumei de 484.000 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neexecutarea, predarea și recepția lucrărilor la termenele stipulate prin contractele de execuție și actele adiționale, se arată ca hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii,că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că a schimbat natura și înțelesul vădit și lămurit al acestuia, că a pronunțat o hotărâre lipsită de temei Iegal, că ea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, probe care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Din probatoriul administrat pentru a face dovada temeiniciei cereri de chemare în judecată, respectiv: contractele de execuție lucrări nr.328 din 21.03.2006 cu anexa nr.1 si contractul de execuție lucrări nr.511 din 02.05.2006 cu anexele 1-6, rezultă fără dubii că pârâta trebuia să execute, să predea prin recepție și să remedieze până Ia termenele stabilite la pct.3 din contracte, toate lucrările contractate, nerespectarea obligațiilor privind termenele de execuție și predare a lucrărilor, obligă pârâta să plătească o penalitate de întârziere de 1000 lei pentru fiecare zi întârziere (pct.5 din contractile de execuție).
Așa fiind, obligația principală de a executa lucrări de natura celor menționate în contracte și actele adiționale este contractată cu o clauză penală, respectiv plata unei penalități de 1000 lei pentru fiecare zi întârziere.
Fiind vorba de un contract cu clauză penală, societatea are facultatea de a solicita pârâtului care n-a executat la timp obligația principală, să îndeplinească clauza penală sau să îndeplinească obligația principală (art. 1068. civil). În cauză societatea reclamantă a solicitat pârâtului îndeplinirea clauzei penale, dat fiind faptul că pârâtul și-a îndeplinit doar în parte obligațiile rezultate din contractele de execuție și dat fiind faptul că penalitatea de 1000 lei pe zi întârziere a fost stipulată în contracte.
Prin actele adiționale la contractele de execuție lucrări nr.328/2006 și 511/2006 au fost contractate lucrări suplimentare, lucrări pentru care s-a stabilit termenul de execuție și valoarea lucrărilor, arătându-se totodată că actele adiționale fac parte integrantă din contracte și că prevederile din contracte ce nu fac obiectul actelor adiționale rămân valabile, caz în care penalitatea de 1000 lei pe zi întârziere se aplică și pentru întârzierile la efectuarea lucrărilor contractate prin actele adiționale.
Contractele de execuție și actele adiționale la contractele de execuție având stabilită clauza penala pentru neexecutarea obligațiilor contractate la valoarea de 1000 lei pentru fiecare zi întârziere, în cauză nu poate fi vorba de daune moratorii sau daune compensatorii cum retine greșit instanța, clauza penală este o compensație a daunelor interese,ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale (art.l069 civil), caz în care instanța prin hotărârea pronunțată a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
Potrivit prevederilor art.977 civil interpretarea contractelor se face după intenția comuna a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenelor.
Din contractele de execuție depuse la dosarul cauzei, rezultă fără dubii că intenția părților contractante este aceea de a stabili penalitatea de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere atât pentru efectuarea cu întârziere a lucrărilor contractate cât și pentru plata prețului lucrărilor efectuate.
În cauză fiind vorba de o convenție legal făcuta, are putere de lege între părți, art.969 civil, interpretarea dată de instanță convenției constituie o ingerință a instanței în voința pârtilor.
Instanța retine greșit și neîntemeiat că societatea reclamantă a denunțat raporturile contractuale anterior expirării termenului de predare a lucrărilor convenit prin actul adițional nr.6 la contractul de execuție nr.511/02.05.2006, respectiv înainte de data de 25.08.2006, în sensul că a solicitat pârâtei să părăsească șantierul, argumentându-si reținerile pe un înscris de la 83, arată că înscrisul la care face referire instanța este un înscris sub semnătura privată, nu este un act oficial emis de societatea reclamantă iar susținerile paratei din acest înscris nu sunt dovedite, caz în care înscrisul este lipsit de valoare juridical, parata a părăsit șantierul din proprie inițiativă și fără să finalizeze și să predea lucrările contractate.
Instanța retine greșit netemeinic și nelegal că societatea reclamantă nu a prezentat expertului tehnic autorizația de construire și proiectul de execuție și că a prezentat doar autorizația de construire eliberată pe titularul - ORASTIE.
Este adevărat că la dosarul cauzei și la expertul tehnic a depus autorizația de construire eliberată pe titularul - ORASTIE, eliberarea autorizației pe titularul - ORASTIE s-a datorat faptului că demersurile pentru obținerea acesteia s-au făcut înainte ca această societate să fuzioneze prin absorbție cu - T, societatea absorbantă fiind - T în dovedirea susținerilor atașând înscrisurile din care rezulta fuziunea.
Așa fiind, sentința civila nr.251/PI/2009 este netemeinică si nelegală privind respingerea acțiunii principale privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 484.000 lei, la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte o culpă a reclamantei pentru nerealizarea de către pârâtă a obligațiilor din contractele de execuție ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, susținerile pârâtei din întâmpinare sunt simple afirmații ce nu sunt dovedite, atât în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a părăsi șantierul, cât și în ceea ce privește asigurarea materialelor, înscrisurile prezentate de pârâtă sunt înscrisuri sub semnătură privată, nu sunt acte oficiaIe, nu au număr de înregistrare nici la societatea reclamantă și nici la emitent, nu se face dovada că au fost comunicate între părți.
Faptul ca reclamanta a achitat 73,74% din valoarea lucrărilor cu titlu de avans nu înseamnă ca s-a făcut predarea-primirea și recepția lucrărilor până la această valoare, că pârâta a efectuat în termen lucrări de această valoare și că nu sunt întârzieri la efectuarea lucrărilor contractate.
. la realizarea obligațiilor din contracte există si încep sa curgă odată cu împlinirea termenului de executare și predare a lucrărilor și încetează să mai curgă odată cu predarea-primirea si recepția lor.
În cauză lipsind dovada predării-recepției, înseamnă că pârâta nu a realizat lucrările contractate, susținerea că a refuzat recepția nu este dovedită, înscrisurile depuse la dosar sunt înscrisuri sub semnătură privată și nu acte oficiale, caz în care ele trebuiesc apreciate la valoarea lor juridică, adică simple înscrisuri sub semnătură privată.
Solicitarea reclamantei de a obliga pârâta doar la plata sumei de 484.000 lei cu titlu de penalități de întârziere, adică la valoarea lucrărilor contractate a fi executate, s-a datorat faptului că la valoarea lucrărilor nu s-a aplicat TVA și datorită faptului că în contracte nu s-a stipulat că valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului reprezentând penalitățile.
În ceea ce privește cererea reconventională a pârâtei reconvenționale se arată că instanța a procedat netemeinic si nelegal admițând-o și obligând societatea reclamantă la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de c/valoare lucrări.
Pentru a constata aceasta, solicită a se avea în vedere următoarele motive:
Instanța își motivează admiterea cererii reconvenționale având în vedere dispozițiile art.969 si 970.civil și 59.comercial.
Potrivit dispozițiilor art.969 civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, aceasta însemnând că pârâta reconvențională să respecte obligațiile contractuale privind executarea, predarea și recepția lucrărilor la termenele stipulate în contract, iar societatea reclamantă să plătească lucrările efectuate, predate și recepționate la termenele stipulate în contracte.
Cum pârâta reconvențională nu respectă obligațiile de predare-primire și recepție la termenele stipulate în contracte, instanța interpretează greșit și netemeinic dispozițiile art.969, în favoarea pârâtei și în defavoarea reclamantei, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere. Aceasta înseamnă că numai societatea reclamantă trebuie sa respecte dispozițiile art.969 civil, pârâta reconvențională nu, ea este doar beneficiara acestor dispoziții, caz în care instanța favorizează vădit pârâta reconvențională în interpretarea textului de lege aratat.
Potrivit prevederilor art.970 civil, convențiile trebuiesc executate cu bună credință, ceea ce presupune că pârâta trebuie sa efectueze la termen lucrările contractate, să le predea spre recepționare către societatea reclamantă, iar aceasta să procedeze la recepționarea lor atât în ceea ce privește calitatea cât și în ceea ce privește cantitatea.
Cum lucrările nu au fost executate si nu au fost predate la termen spre recepționare, reclamanta nu înțelege de ce pârâta este de bună credință pentru a beneficia de c/valoarea lucrărilor presupuse a fi executate și neplătite și societatea reclamantă este de rea-credință și nu poate beneficia de tratament egal cu pârâta reconvențională pentru a obține penalitățile de întârziere solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește aprecierea instanței că pârâta reconvențională a efectuat 73,74 % din lucrările contractate ținând seama de concluziile expertizei se arată că și asupra acestei aprecieri instanța este subiectivă,cum de altfel este și expertiza tehnică.
Pentru a constata aceasta, reclamanta solicită a se avea în vedere următoarele considerente:
Expertiza stabilește procentul de realizare a lucrărilor contractate fără nici o măsurătoare și fără a vedea la fața locului volumul de lucrări efectuate, toată expertiza bazându-se pe susținerile pârâtei în apărare, susțineri care pe tot parcursul judecării cauzei nu au fost dovedite, fapt ce poate duce doar la o singură concluzie, expertiza făcută în cauză și încuviințată de instanță la cererea pârâtei reconvenționale nu ajută la dezlegarea pricinii și nu se bazează pe fapte reale ci doar pe presupuneri, caz în care instanța avea obligația de a nu tine seama de ea.
În drept invocă prevederile art.304.pct.7,8,9 si 10 Cod pr.civ.
Examinând apelul declarat de reclamanta - - T prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
La data de 21.03.2006 între pârâtă, în calitate de antreprenor, și reclamantă, în calitate de beneficiar a intervenit contractul de execuție nr.328/21.03.2006, pârâta obligându-se să realizeze lucrări de construcții"; termenul de predare a lucrărilor stabilit a fost 01.04.2006, cu posibilitatea prelungirii în cazul solicitării unor lucrări suplimentare; prin actul adițional încheiat la o dată neprecizată (12) părțile au contractat lucrări suplimentare, fără a se preciza un alt termen de predare a lucrărilor. Potrivit art. 5 Contract, pentru nerespectarea obligațiilor partea în culpă datorează penalități de 1000 lei pe zi întârziere.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză în primă instanță, pe care instanța de apel își întemeiază prezenta soluție, rezultă că pârâta a executat integral lucrările contractate sub nr.328/21.03.2006, astfel încât pentru aceste lucrări nu se datorează penalități de întârziere, reclamanta nefăcând dovada că lucrările nu au fost executate la termenul stabilit de către părți.
La data de 02.05.2006 între pârâtă, în calitate de antreprenor, și reclamantă, în calitate de beneficiar a intervenit contractul de execuție nr.511/02.05.2006, pârâta obligându-se să realizeze lucrări de construcție la clădirea Institutului de chimie din C; termenul de predare a lucrărilor a fost stabilit la 31.05.2006, cu posibilitatea prelungirii în cazul solicitării unor lucrări suplimentare; prin actele adiționale nr.1-6 părțile au contractat lucrări suplimentare, în actul adițional nr.6 precizându-se ca termen de predare a lucrărilor suplimentare data de 25 august 2006. Potrivit art. 5 Contract, pentru nerespectarea obligațiilor partea în culpă datorează penalități de 1000 ron pe zi întârziere.
La data de 3 august 2006, reclamanta a solicitat pârâtei părăsirea șantierului, aceasta rezultând din probele administrate în cauză (înscrisuri și expertiză tehnică), fapt care s-a și realizat, astfel încât această dată urmează a fi luată ca reper de către instanța de apel în ceea ce privește întârzierea în efectuarea lucrărilor.
Curtea constată că, potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, lucrările contractate prin contractul de execuție nr. 511/2006 și prin actul adițional nr. 1 la acesta au fost executate integral, astfel că nu se poate pune problema unor penalități de întârziere pentru aceste lucrări.
De asemenea, având în vedere că pârâta a fost somată de reclamantă să părăsească șantierul al data de 03.08.2006, iar pentru lucrările contractate prin actul adițional nr. 6 la contractul de execuție nr. 511/2006 termenul de execuție a fost stabilit la 25.08.2006, pârâta nu datorează penalități de întârziere întrucât a fost evacuată de pe șantier înainte de data stabilită pentru recepția lucrărilor.
În ceea ce privește actele adiționale nr. 2, 3, 4 și 5 la contractul de execuție nr. 511/2006, Curtea constată că lucrările contractate prin aceste acte juridice trebuiau executate până la data de 15.06.2006 (mai puțin pentru actul adițional nr. 5 pentru care termenul de execuție a fost 15.07.2006), iar pârâta nu le-a executat în termenul fixat, astfel încât ea datorează penalități de întârziere, conform convenției părților, însă numai până la data de 03.08.2006, când a fost evacuată de reclamantă de pe șantier și astfel în mod obiectiv nu mai putea să finalizeze aceste lucrări.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea consideră în contracte și actele adiționale a fost inserată o clauză penală, respectiv plata unei penalități de 1000 lei pentru fiecare zi întârzierea executării obligațiilor contractuale. Fiind vorba de un contract cu clauză penală, reclamanta are facultatea de a solicita pârâtei care n-a executat la timp obligația principală să îndeplinească clauza penală sau să îndeplinească obligația principală (art. 1068. civil). În cauză societatea reclamantă a solicitat pârâtei îndeplinirea clauzei penale, dat fiind faptul că pârâtul și-a îndeplinit doar în parte obligațiile rezultate din contractele de execuție și dat fiind faptul că penalitatea de 1000 lei pe zi întârziere a fost stipulată în acestea. Fiind vorba de o convenție legal făcută, aceasta are putere de lege între părți, conform art.969 Cod civil.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la a solicita penalități de întârziere de câte 48.000 lei pentru actele adiționale nr. 2,3 și 4 la contractul de execuție nr. 511/2006, penalități calculate pe perioada 15.06.2006 - 03.08.2006, și de 18000 lei pentru actul adițional nr. 5 la contractul de execuție nr. 511/2006, penalități calculate pe perioada 15.07.2006 - 03.08.2006, în total pârâta datorând reclamantei suma de 162.000 lei penalități de întârziere pentru neefectuarea la termen a lucrărilor contractate, urmând a fi admisă astfel în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
În ce privește cererea reconvențională, Curtea constată că în mod corect prima instanță, față de dispozițiile art. 969, 970.civ. și art. 59.com. a reținut obligația reclamantei de achitare a prețului lucrărilor executate de către pârâtă până la data denunțării contractului, în cuantum de 70.000 lei, astfel cum s-a reținut prin concluziile raportului de expertiză.
Așa fiind, având în vedere motivele arătate mai sus, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamanta - - și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtei - SRL, obligând pârâta la plata sumei de 162.000 lei penalități de întârziere către reclamantă și respingând în rest acțiunea reclamantei, urmând a se menține în rest sentința apelată, în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă împotriva reclamantei.
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale a pârâtei, Curtea, în baza art. 276. pr. civ. văzând totalul cheltuielilor de judecată efectuate de părți în proces, va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în primă instanță și apel și va obliga pârâta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - -, cu sediul în T,--12, jud. T, împotriva sentinței civile nr.251/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtei - SRL, cu sediul în,-, jud. S
Obligă pârâta la plata sumei de 162.000 lei penalități de întârziere către reclamantă.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Menține în rest sentința apelată, în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă împotriva reclamantei.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în primă instanță și apel și obligă pârâta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./17.11.2009
tehn./ 4 ex./19.11.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
