Spete pretentii comerciale. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 243/
Ședința publică din 24.11.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL T, împotriva sentinței civile nr. 217/PI/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea reclamantei apelante și av. în substituirea av. pentru pârâta intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei apelante depune completare la concluziile scrise, din care 1 ex. îl comunică părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Av., reprezentantul reclamantei apelante, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Solicită de asemenea să se țină seama de contradicția existentă între declarațiile celor doi martori propuși de intimată.
Reprezentanta pârâtei intimate, av., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că raportul juridic obligațional având ca obiect prestarea transporturilor s-a născut între societatea intimată și - Trans SRL ca transportator, și nicidecum între intimată și reclamantă, - Trans SRL, la rândul său, subcontractând cu reclamanta. Așadar, deși în concret transportul a fost prestat de reclamantă, el a fost prestat în temeiul subcontractului încheiat cu - Trans SRL, motiv pentru care factura nr. -/20.12.2006 a fost refuzată la plată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 217/PI/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâta - SRL, obligând reclamanta să plătească pârâtei suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, tribunalul să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 208.512,64 lei reprezentând debit restant conform facturii fiscale nr. -/30.12.2006, la plata sumei de 41.702,20 lei reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, cu motivarea că în temeiul contractului nr. 867/2006, încheiat între părți, reclamanta a efectuat servicii de transport pârâtei ca beneficiar, iar aceasta nu a plătit sumele legal datorate, anexând contractul de transport nr. 967/2006, concilierea directă, acte și documente prin care își menține pretențiile.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția netimbrării, care a fost respinsă ca neîntemeiată, iar pe fond a susținut că pretențiile reclamantei sunt fictive, facturile de plată nefiind acceptate, întrucât nu a beneficiat de transportul respectiv, transportul s-a efectuat pe bază de comenzi și cu - Trans SRL, tot în cadrul unui contract nr. 968/2006, care a subcontractat aceste transporturi, reclamanta fiind intermediarul lor.
În răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că transportul a fost efectuat în beneficiul pârâtei, conform documentelor de transport.
S-a constatat că pentru factura nr. -/20.12.2006, reclamanta nu a prezentat probe scrise din care să rezulte că documentele de transport invocate au fost semnate și însușite de pârâtă pe bază de recepție cu predare directă, pârâta atașând de altfel la dosar, comenzile referitoare la transport de ciment și nisip adresate - Trans SRL, din care reiese că s-au derulat cu acest transport, astfel încât nu apare că transportul facturat pârâtei a fost real efectuat în beneficiul acesteia, raportat la un contract similar încheiat de pârâtă cu un alt transportator.
Față de cele expuse, tribunalul conform art. 969, 970, 1066, 1073.civ. coroborat cu art. 274.proc.civ. a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată în toate capetele de cerere formulate și a obligat reclamanta ca parte căzută în pretenții să plătească pârâtei suma de 4.165 lei cheltuieli e judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond rejudecând cauza, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că temeiul pretențiilor invocate în fața instanței de fond îl reprezintă contractul de prestări servicii nr. 967/2006, contract în baza căruia reclamanta apelantă a prestat în beneficiul pârâtei intimate servicii de transport marfă, astfel că suma de bani pretinsă față de aceasta din urmă reprezintă tocmai contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului mai sus amintit.
Instanța de fond analizând cauza, a înțeles să respingă demersul judiciar inițiat de reclamantă, soluție pe care aceasta o consideră grav eronată și în totală contradicție cu probele de la dosarul cauzei.
În acest sens, se arată că izvorul ce a dat naștere raportului juridic dublu obligațional între societatea reclamantă și pârâtă îl reprezintă contractul de prestări servicii nr. 967/27.02.2006, contract în temeiul căruia reclamanta s-a obligat - în schimbul unui preț - să presteze servicii de transport în beneficiul pârâtei.
Dovada clară și certă a faptului că reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale - respectiv faptul că a prestat în beneficiul pârâtei serviciile de transport - o reprezintă foile de parcurs depuse la dosarul cauzei.
Analizând aceste foi de parcurs rezultă cât se poate de clar faptul că sunt întocmite pe numele reclamantei, sunt semnate și ștampilate fără nici o obiecție de către pârâta, fiind astfel acceptate de către aceasta, fapt ce probează cât se poate de clar că pârâta a recunoscut executarea contractului de către reclamantă,
În ceea ce privește susținerile pârâtei că factura fiscală nr. -/20.12.2006 este fictivă și nu a fost acceptată de către aceasta, reclamanta apelantă arată că această susținere este, factura fiscală în discuție fiind acceptată de către societatea pârâtă prin semnarea confirmării de primire a facturii, fiind incidente și respectate întocmai dispozițiile art. 46.com. iar faptul că societatea pârâtă a returnat factura fiscală nu face decât să dovedească o dată în plus reaua credință a acesteia.
Conduita pârâtei, de a încerca să nege obligațiile născute în sarcina acesteia, iar pe de altă parte apărarea contradictorie a acesteia, care deși a negat existența obligației de plată născută în sarcina ei, totuși a recunoscut atât contractul semnat cu societatea reclamantă cât și foile de parcurs ce au însoțit fiecare transport efectuat în beneficiul pârâtei dovedește că susținerile sale sunt nefondate.
Se arată că în fața instanței de fond pârâta a susținut că au existat două raporturi juridice între aceasta și - Trans SRL și, respectiv între - Trans SRL și societatea reclamantă, însă a omis să observe că în realitate raporturile juridice au altă conformație și anume, primul stabilit prin contractul nr. 967/27.02.2006 având ca părți pe reclamantă și pârâtă, iar al doilea având ca părți pârâta și - Trans SRL, așa cum rezultă din contractul nr. 968/27.02.2006.
Analizând raporturile juridice născute în temeiul contractelor menționate, rezultă foarte clar că pârâta a beneficiar de servicii de transport derivate din două contracte distincte, ce au dat naștere la drepturi și obligații pentru două părți diferite, respectiv atât din partea reclamantei cât și din partea - Trans SRL, raporturi juridice ce au dat naștere la obligații juridice în sarcina pârâtei distinct, conform fiecărui contract semnat.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei care a susținut că a fost angajată contractual doar de - Trans SRL cât timp există contractul nr. 967/27.02.2006 semnat între reclamantă și pârâtă, contract de altfel recunoscut de către aceasta, și care atestă starea reală de fapt cât și mai ales raportul juridic conturat.
Faptul că serviciile la care reclamanta s-a obligat prin contractul nr. 967/2006 au fost prestate, îl dovedesc foile de parcurs ce au însoțit fiecare transport prestat societății pârâte, foi de parcurs ce indică atât data la care a fost operat transportul cât și ruta și natura produsului transportat, foi de parcurs care au fost semnate și ștampilate de către pârâtă
Recurenta arată că toate transporturile pe care le-a efectuat au avut ca obiect nisip, ciment și, fapt ce se degajă tot din cuprinsul foilor de parcurs, în schimb transporturile prestate de - Trans SRL au avut ca obiect alături de ciment, și nisip și alte produse, cum ar fi ipsos, calcită.
Se mai arată că la fel de neîntemeiate sunt susținerile pârâtei referitoare la existența unui subcontract de prestări servicii încheiat între societatea reclamantă și - Trans SRL, contract a cărui dovadă nu s-a realizat și care în realitate nu există.
În drept invocă dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată - - SRL a respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pe lângă faptul că factura nr. -/20.12.2006 exprimă o creanță fictivă, inexistentă în fapt între cele două societăți, ea nu numai că nu a fost acceptată de către pârâta intimată, ci a fost refuzată expres la plată și a fost restituită reclamantei la 17.01.2007, ocazie cu care a adus la cunoștința acesteia că pârâta intimată nu-și poate însuși obligația de plată, în contextul în care nu a beneficiat de serviciile de transport facturate.
În acest context, o factură neacceptată nu poate valora contract și din punct de vedere juridic nu poate naște o obligație de plată în sarcina societății pârâte, devenind inaplicabil art. 46.com. și devenind astfel falsă întreaga construcție a reclamantei din cererea introductivă și cea de apel.
Nici foile de parcurs de care reclamanta apelantă se prevalează, semnate într-adevăr de reprezentanții pârâtei, nu pot naște în sarcina societății pârâte obligația de plată a facturii, întrucât ele nu sunt susceptibile să probeze un raport juridic.
Aceste foi de parcurs probează o stare de fapt, și anume faptul că reclamanta a efectuat anumite transporturi și că marfa a fost recepționată de pârâtă ca beneficiar, însă această prestație reclamanta a executat-o în calitatea sa de subcontractant al - Trans SRL, în contextul în care pârâta a comandat către - Trans SRL efectuarea acestor transporturi prin comenzile de transport din 28.04.2006, 31.05.2006, 29.06.2006, aceasta a emis facturile corespunzătoare pentru aceste transporturi (facturile nr. -/15.05.2006, -/23.05.2006, -/31.05.2006, -/11.06.2006, -/20.06.2006, -/30.06.2006), facturi care au fost achitate integral de societatea pârâtă cu OP 718/15.05.2006, 774/22.05.2006, 845/01.06.2006, 938/12.06.2006, 997/20.06.2006, /03.07.2006.
Așadar, pârâta a achitat integral transporturile comandate către - Trans SRL, însă întrucât - Trans SRL nu dispunea de mijloace de transport suficiente, a subcontractat aceste servicii cu reclamanta - SRL, aceasta din urmă fiind cea care a executat efectiv transportul. Astfel se explică ștampila societății pârâte pe foile de parcurs la recepția mărfii transportate de reclamantă.
Existența unui subcontract de transport între - Trans SRL și reclamanta - SRL este dovedită de facturile emise de reclamantă către - Trans SRL: -/15.05.2006, -/20.05.2006, -/31.05.2006, -/10.06.2006, -/20.06.2006, -/30.06.2006 care au fost achitate de - Trans SRL către reclamantă prin ordinele de plată nr. 10/12.07.2006, OP din 4.07.2006, OP din 02.06.2006, OP din 13.06.2006, OP din 21.06.2006, OP 4/18.05.2006.
Chiar dacă proba subcontractului nu se poate face printr-un înscris, pârâta intimată înțelege să o facă cu facturile/ordinele de plată dintre - Trans SRL și - SRL, întrucât obligațiile comerciale se pot proba cu orice mijloace de probă, iar facturile acceptate valorează contract conform art. 46.com.
În consecință, reclamanta a încasat integral de la - Trans SRL contravaloarea transporturilor prestate în favoarea pârâtei intimate și acum pretinde o dublă plată, ceea ce este inadmisibil.
Intimata arată că nici un moment conduita sa procesuală nu a fost contradictorie, reclamanta prestând într-adevăr aceste transporturi, însă la cererea - Trans SRL căreia reclamanta i-a și facturat aceste transporturi în mai și iunie 2006, și de la care a și încasat contravaloarea lor.
Inexistența datoriei pârâtei față de reclamantă este susținută și de faptul că serviciile de transport invocate prin acțiune au fost prestate în perioada mai-iulie 2006, iar facturarea, dacă ar fi fost reală ar fi trebuit să intervină imediat după transport, în zilele de 10, 20 și respectiv 30 ale lunii, conform prevederilor art.7 din contractul de transport nr. 967/27.02.2006, și nicidecum la 20.12.2006, adică la 5 luni de la pretinsa prestare a transportului, ceea ce denotă că factura este fictivă.
De asemenea, dacă societatea pârâtă ar achita pretinsa datorie născută din factura nr. -/20.12.2006, reclamanta ar beneficia de o plată dublă pentru același serviciu (una din partea - Trans SRL, deja efectuată prin ordinele de plată anexate, și alte din partea societății pârâte).
Administrația Finanțelor Publice (în calitatea sa de creditor urmăritor al reclamantei) a ratificat și a recunoscut inexistența unei datorii a societății pârâte în favoarea reclamantei care s-ar fi născut în baza facturii din 20.12.2006, după verificarea tuturor documentelor care susțin cele mai sus prezentate, fiind înlăturată calitatea pârâtei intimate de eventual terț poprit în procedura execuțională conform adresei 13506/07.03.2007.
În realitate, arată intimata, promovarea prezentei acțiuni este justificată de starea de insolvabilitate în care se află reclamanta și necesitatea de a asigura creditorii de efectuarea tuturor demersurilor în vederea recuperării posibilelor creanțe și nicidecum de existența unei creanțe reale.
Reclamanta apelantă a depus concluzii scrise prin care arată că factura fiscală nr. -/20.12.2006 a fost emisă în temeiul contractului de prestări servicii nr. 967 încheiat la data de 27.02.2006 între reclamanta apelantă și societatea pârâtă intimată prin care aceasta din urmă solicita efectuarea unor servicii de transport cu autocamioanele deținute, pe rutele F -, D -, T - și -, marfa transportată constând în nisip, ciment gri, ciment alb, și calcită.
Totodată prin contractul anterior menționat s-au stabilit și prețurile la care urmau a se efectua aceste transporturi, tariful fiind convenit / tonă de marfă transportată pe fiecare din aceste rute.
De asemenea, s-a convenit ca livrarea și transportul să se facă pe baza avizelor de însoțire a mărfii, bonurilor de transport și a altor documente justificative necesare, asigurate de către beneficiarul transportului, acesta din urmă răspunzând și de legalitatea documentelor emise și predate prestatorului de servicii.
Apelanta subliniază că nu s-a stabilit ca pentru fiecare transport să se emită o comandă de către beneficiar, după cum susține în apărare pârâta intimată, contractul în sine având valoarea unei comenzi ferme. În susținerea acestei teze sunt și dispozițiile art. 3 din contractul de transport, care prevăd că prestatorul de servicii are obligația de a transporta în bune condiții marfa, respectiv angajamentele luate privind destinația și termenul de predare a acesteia, obligându-se să asigure în funcție de capacitatea de transport, livrarea cantităților solicitate de către beneficiar.
După cum a declarat în fața instanței de apel martorul audiat la solicitarea apelantei, respectiv numitul GAD. care avea funcția de șofer la această societate în acea perioadă, de fiecare dată, după efectuarea transportului și descărcarea mărfii transportate la societatea beneficiară; primea o delegație emisă de către reprezentanții societății pârâte intimate pentru efectuarea unui nou transport, delegație în care era indicată marfa ce urma a fi transportată.
Societatea pârâtă, contestă faptul că transporturile au fost efectuate în numele unei terțe societăți, care nu are nici o calitate în prezenta cauză, respectiv - Trans SRL, singurele dovezi produse în susținerea acestei teze fiind o serie de facturi emise de apelantă către această terță societate cu privire la anumite servicii de transport, precum i declarația administratorului acestei terțe societăți - Trans SRL, numitul, care confirmă apărarea societății pârâte intimate
Reclamanta apelantă arată că la data de 17.02.2006, dată la care a fost încheiat contactul de prestări servicii de transport nr. 967 între reclamanta apelantă și societatea pârâtă intimată, a fost semnat și un alt contract, respectiv contractul de prestări servicii de transport nr. 968, având ca părți TRANS și societatea pârâtă intimată și având același obiect și conținut cu contractul ce formează obiectul prezentei cauze.
Mai mult, în ambele contracte societățile prestatoare de servicii au fost reprezentante de către același domn, în calitate de director.
Referitor la facturile emise de către apelantă către această terță societate, acestea vizau alte activități de transport, nu cele care formează obiectul contractului dedus judecății
În acest sens, însuși martorul propus de către societatea pârâtă intimată, numitul, a declarat că a avut mai multe raporturi comerciale cu reclamanta apelantă, nu doar cele pretinse a fi avute în legătură cu executarea acestui contract.
Astfel, cele 6 facturi, deși au ca obiect transport marfă pe rutele F-, D-, T- fac trimitere la alte cantități de marfă decât cele indicate în factura emisă către societatea pârâtă intimată și cuprind prețuri mai mici decât cele indicate în contractul încheiat între societatea reclamantă apelantă și societatea pârâtă intimată.
Susținerea că pentru transporturile efectuate în perioada invocată de către reclamanta apelantă au fost efectuate comenzi inclusiv către această terță societate, condiții în care apelanta ar fi acceptat să efectueze aceste transporturi în calitate de mandatar al - Trans SRL nu este confirmată decât prin proba testimonială a martorului propus de către societatea pârâtă intimată, care însă nu are caracterul unei probe absolute.
În acest sens, reclamanta apelantă arată faptul că nu există și nu a fost prezentată nici o comandă, delegație sau înțelegere scrisă prin care să fi primit vreun mandat să efectueze vreun transport în numele și pe seama terței societăți către societatea beneficiară, mai mult pe nici unul din documentele care atestă efectuarea transportului, respectiv scrisorile de transport și foile de parcurs nu apare nici o semnătură a vreunui reprezentant al acestei terțe societăți și nici ștampila acesteia.
Astfel, atât furnizorul materialelor cât și beneficiarul transportului au avut convingerea la data efectuării transportului că societatea reclamantă apelantă este societatea transportatoare și că acest transport este efectuat în nume propriu.
De asemenea, nu s-a făcut dovada comunicării acelor comenzi ferme emise de către societatea beneficiară către societatea terță cu apelanta precum nici dovada comunicării cu apelanta a deciziei adoptată de către societatea beneficiară ca toate transporturile din perioada invocată să fie prestate exclusiv de către terța societate.
Este absurd a se susține că reclamanta apelantă a acceptat efectuarea unor transporturi în numele unei terțe societăți, la prețuri mai mici, în condițiile în care avea contract de prestări servicii transport pentru efectuarea acestor transporturi în nume propriu, la prețuri mai mari.
Referitor la declarația dată de către martorul propus de către societatea pârâtă intimată se impune a fi apreciată cu anumite rezerve, în condițiile în care a declarat inițial că în cursul anului 2006 deținut la societatea reclamantă apelantă calitatea de șofer sau crede că administrator, revenind și indicând că a deținut calitatea de director, după prezentarea contractului încheiat între apelantă și societatea pârâtă intimată care atestă această calitate. Este greu de crezut ca o persoană să nu rețină faptul că în urmă cu doi ani a deținut calitatea de director la o societatea în contradictoriu cu care este chemat să depună declarație și cu care, mai mult, a avut o serie de raporturi comerciale. Aceeași ezitare se regăsește și societatea reclamantă apelantă și această terță societate.
Pârâta intimată - SRL a depus de asemenea concluzii scrise, arătând că probele administrate in cauză, atât in fata primei instanțe, cât si in faza apelului au fost in măsură să susțină apărarea si să probeze faptul ca pretinsa creanță decurgând din factura nr. -/20.12.2006(refuzata la plata de către societatea pârâtă intimată) este o creanță fictivă.
Prin intermediul probei testimoniale a probat faptul ca raportul juridic obligațional având ca obiect prestarea acestor transporturi s-a născut intre societatea pârâtă intimată ca beneficiar si - TRANS SRL ca transportator, si nicidecum intre societatea pârâtă intimată si reclamantă.
Acest raport juridic este dovedit prin înscrisuri: comenzi de transport emise către transportatorul - TRANS SRL, facturi emise de - TRANS SRL in sarcina societății pârâte intimate, plățile corespondente efectuate de pârâta intimată pentru fiecare factură în parte.
Martorul, audiat în cauză, a confirmat modalitatea concretă în care a fost executat contractul de transport, și anume prin subcontractarea cu reclamanta. Acest din urmă raport juridic născut între - Trans SRL ca transportator principal și reclamantă ca subtransportator este și el susținut de înscrisuri: facturi emise de reclamantă către - Trans SRL pentru serviciul prestat, plățile integral efectuate de - Trans SRL.
În consecință, din coroborarea tuturor acestor probe rezidă cu claritate faptul că, deși in concret transportul a fost prestat de reclamanta (aspect pe care pârâta intimată nu l-a negat niciodată), el a fost prestat in temeiul subcontractului încheiat cu - TRANS SRL si in temeiul acestui raport juridic obligațional, stins prin plata.
Situația comparativa depusa la dosarul cauzei prezintă in paralel desfășurarea celor doua raporturi juridice, primul intre societatea pârâtă intimată si - TRANS SRL si al doilea intre - TRANS SRL si reclamantă, putându-se remarca cu ușurință că obiectul transporturilor si ruta, precum si perioada au fost aceleași.
Intre reclamanta si societatea pârâtă nu a existat un raport juridic direct care să fi avut ca obiect transporturile menționate in factura nr. -/20.12.2006, astfel încât pretențiile reclamantei întemeiate pe o factura refuzata expres la plata si returnata reclamantei sunt nefondate, dreptul de creanța fiind in realitate inexistent.
Reclamanta apelantă a depus completare la concluziile scrise prin care arată că în urma suplimentării probatoriului, conform dispozițiilor din încheierea de ședință prin care s-a dispus redeschiderea dezbaterilor, rezultă fără putință de tăgadă reaua credință a pârâtei intimate, având în vedere declarațiile contradictorii a celor doi martori prezentați spre audiere de către această societate.
Un prim aspect care trebuie avut în vedere constă în faptul că primul martor este fost angajat al societății reclamante apelante, iar cel de-al doilea martor este un actual angajat al societății pârâte intimate.
Un alt aspect este apărarea oscilantă pe care o adoptă societatea pârâtă intimată. Prin depoziția primului martor audiat susține că toate transporturile aferente perioadei analizată au fost acordate, printr-un act de voință unilateral al societății beneficiare a serviciilor, respectiv societatea pârâtă intimată către societatea TRANS, urmând ca - SRL să efectueze aceste transporturi în numele și pentru această din urmă societate. In acest sens au fost prezentate de către societatea pârâtă intimată și comenzi pe care susține că le-a înaintat către societatea TRANS, deși prin ambii martori prezentați de către reclamanta apelantă a făcut dovada faptului că procedura prin care a fost onorat contractul de transport nu presupunea emiterea unor comenzi ci doar emiterea unor delegații cu ocazia efectuării unui transport pentru transportul următor. Mai mult, nici în contractul de transport nu se prevede emiterea vreunor comenzi de către beneficiar către prestator.
C de-al doilea martor audiat susține o altă versiune cu privire la apărarea societății pârâte intimată în sensul că apelanta, în urma unei înțelegeri verbale cu conducerea TRANS, ar fi convenit ca toate transporturile efectuate în perioada supusă analizei să fie efectuate în numele și pentru această din urmă societate. Astfel, dacă potrivit primului martor propus de pârâta intimată și audiat rezultă că starea de fapt susținută de către aceasta a fost cauza unui fapt exterior, independent de voința reclamantei apelante, respectiv emiterea unor comenzi exclusiv către - Trans SRL, potrivit depoziției celui de-al doilea martor propus de către pârâta intimată, s-ar desprinde concluzia că la solicitarea reclamantei apelante, în urma unei înțelegeri verbale cu conducerea - Trans SRL s-ar fi procedat la efectuarea tuturor transporturilor în această perioadă în numele și pentru această din urmă societate.
Reclamanta apelantă apreciază că această poziție oscilantă a pârâtei intimată este de natură a dovedi reaua credință a acesteia pe întreg ciclul procesual.
Pentru a se edifica asupra raporturilor dintre părți și pentru a stabili buna sau reaua credință a fiecăreia dintre ele, Curtea a procedat, în baza caracterului devolutiv al apelului, la administrarea unui probatoriu constând în audierea a doi martori, câte unul pentru fiecare parte, după care, s-a mai a mai suplimenta probatoriul cu câte încă un martor pentru fiecare parte, sens în care au fost redeschise dezbaterile.
Din depozițiile celor patru martori audiați în cauză, Curtea reține următoarele:
Martorii propuși de către pârâtă, și G, aceștia având calitatea de administrator la - Trans SRL și, respectiv, gestionar la societatea pârâtă, au arătat că în perioada mai-iulie 2006, pe baza unei înțelegeri verbale intervenite între - SRL, - Trans SRL și - SRL, întrucât societatea reclamantă nu avea capacitatea de transport suficientă pentru toată marfa comandată de pârâtă, s-a apelat la efectuarea unor transporturi de către - Trans SRL.
Martorul G, gestionarul pârâtei, arată că administratorul - SRL venea cu facturile emise de - TRANS SRL la semnat și că știe acest fapt pentru că el aplica ștampila pârâtei pe facturi și confirma cursele efectuate.
Pe de altă parte, depozițiile martorilor propuși de reclamantă GAD. și, nu susțin întrutotul poziția reclamantei.
Primul martor (fila 135) arată că a fost încadrat la societatea reclamantă, în calitate de conducător auto, a efectuat transporturi pentru pârâtă, în cursul anului 2006, până în luna noiembrie a aceluiași an. Acesta s-a prezentat la societatea pârâtă fiind trimis de administratorul reclamantei care i-a spus că, de fiecare dată când societatea pârâtă îi trimite delegație, să efectueze un transport pentru aceasta.
Astfel, al doilea martor a declarat că a lucrat ca șofer la societatea SRL și a efectuat transporturi pentru pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu depozițiile martorilor mai sus redate, în baza art. 294 și următoarele proc.civ. Curtea constată și reține că apelul formulat de reclamantă este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a chemat-o în judecată pe pârâta - SRL pentru a fi obligată la plata unei sume reprezentând debit restant și penalități de întârziere, arătând că suma respectivă de 208.512,64 lei reprezintă contravaloarea unor servicii de transport efectuate în beneficiul pârâtei conform facturii -/30.12.2006.
Pârâta intimată a susținut că factura invocată a fost refuzată expres la plată, fiind restituită reclamantei cu această mențiune, astfel că nu datorează nici o sumă de bani reclamantei.
Cu privire la serviciile de transport invocate, pârâta a arătat că au fost efectuate într-adevăr de către societatea reclamantă, însă pentru o terță societate - Trans SRL cu care pârâta a încheiat contractul de prestări servicii transport, iar plata tuturor transporturilor efectuate a fost achitată către această societate.
Practic, fiecare dintre părți a făcut vorbire despre un alt contract de prestări de servicii de transport, respectiv reclamanta a susținut faptul că pârâta îi datorează sumele solicitate conform facturii fiscale nr. -/30.12.2006 emisă în temeiul contractului nr. 967/27.02.2006 încheiat între ea și pârâtă, iar pârâta intimată susține că serviciile de transport s-au efectuat în baza unui alt contract cu nr. 968/27.02.2006 încheiat între ea și - Trans SRL, iar aceasta din urmă deoarece nu deținea suficiente mașini cu care să efectueze toate transporturile comandate a apelat la serviciile reclamantei ca și subcontractant.
Totodată, pârâta a susținut că a achitat respectivele transporturi către societatea cu care le-a contractat - Trans SRL, astfel că achitarea acelorași servicii de transport către reclamantă ar reprezenta o plată dublă și din acest motiv a refuzat la plată factura emisă de - SRL.
Așadar, până la un punct susținerile ambelor părți coincid căci reclamanta susține că a efectuat transportul de materiale pârâtei depunând și acte doveditoare: foi de parcurs, avize de însoțire a mărfii etc. toate semnate și ștampilate de pârâtă și pe care aceasta nu le contestă așa cum nu contestă de altfel nici faptul că respectivele transporturi au fost efectuate cu mașinile și de către angajații reclamantei, însă susține la rândul său că aceste transporturi au fost efectuate de către reclamantă în numele altei societăți - Trans SRL care, neavând suficiente mijloace de transport pentru a efectua toate transporturile contractate, a apelat la reclamantă în calitate de subcontractant.
Fiecare dintre părți depune înscrisuri în dovedirea susținerilor sale și formulează apărări pertinente, însă esențial în dezlegarea pricinii dedusă judecății este faptul că reclamanta a formulat o acțiune în pretenții solicitând plata unei sume la care a aplicat penalități de întârziere, în baza unei facturi fiscale ce a fost refuzată la plată de către pârâtă.
Din acest motiv, acțiunea reclamantei se constată a fi neîntemeiată, căci potrivit art. 46 Cod comercial condiția dovezii impuse de acest text legal este aceea ca factura, în baza căreia se solicită plata să fi fost acceptată de pretinsul debitor.
În speță, una dintre principalele apărări ale pârâtei este aceea a neacceptării la plată a facturii invocate, deși, părțile litigante au mai derulat relații comerciale constând în activități de transport care au fost achitate, conform dovezilor de la dosar, în aceeași modalitate și în perioada următoare celei din litigiu (fila 135).
Curtea constată, de asemenea, că din declarațiile martorilor audiați în cauză se desprinde ideea existenței unui dublu raport obligațional: unul existent între pârâtă și societatea - Trans SRL cu care s-a încheiat un contract de prestări servicii de transport și un altul între societatea - Trans SRL și reclamantă, căreia i s-a solicitat efectuarea acestor servicii de transport către pârâtă în calitate de subcontractant. Această situație de fapt este dovedită și de împrejurarea că actele depuse la dosar în dovedire atât de reclamantă cât și de pârâtă, corespund aceleiași perioade, așadar cele două contracte de transport s-au suprapus practic ca și perioadă de desfășurare, cu atât mai mult cu cât ambele contracte de transport 967 și 968 au fost încheiate în aceeași zi, respectiv 27.02.2006.
Un argument în plus care a dus la formarea convingerii instanței că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, este și faptul că transporturile efectuate către pârâtă în lunile-iulie 2006 au fost facturate de către - Trans SRL la scurt timp de la efectuarea acestor transporturi, iar facturile au fost achitate de către pârâtă, iar reclamanta a emis factura nr. -/30.12.2006 privind achitarea acelorași transporturi, după aproximativ o J de an de la efectuarea acestora.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, nefiind invocate și dovedite motive care să ducă la schimbarea, desființarea sau anularea sentinței criticate, Curtea consideră că apelul este nefondat și îl va respinge.
Raportat la baza disp. art. 274 Cpc, Curtea va obliga reclamanta - SRL, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 5.950 lei, reprezentând onorariu de avocat către pârâta intimată - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul procedural ales în T,-,.15, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 217/PI din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în loc., str. a --a, nr.64, jud.
Obligă reclamanta la 5.950 lei cheltuieli de judecată către pârâta intimată - SRL.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED. 22. 12 2008
TEHNORED./4 EX 23.12 2008.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex. - - SRL
- - SRL
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu
