Spete pretentii comerciale. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 66
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga- - -
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de către pârâta pentru T împotriva sentinței civile nr.1449/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei apelante pentru T și av. în reprezentarea reclamantei intimate
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune un set de facturi (în copie) pentru documentare și solicită în probațiune, încuviințarea efectuării unei expertize contabile care să aibă ca obiectiv stabilirea sumelor pe care apelanta le are de achitat, plus dobânzile aferente.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită respingerea acestei probe, învederând că debitul nu a fost dovedit.
Instanța, deliberând, respinge cererea de probațiune privind expertiza contabilă, considerând că din probele cu înscrisuri poate fi verificată creanța pretinsă și modul de calcul, astfel că o expertiză contabilă ar fi inutilă.
Av., reprezentantul reclamantei intimate, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a se pune de acord cu partea adversă în legătură cu debitul datorat.
Curtea, în deliberare respinge și această cerere, întrucât s-au acordat suficiente termene de judecată, astfel că părțile aveau posibilitatea soluționării amiabile a litigiului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată în măsura în care au fost dovedite.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită admiterea apelului ca fiind netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1449/04.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâta - PENTRU SRL T, s-a constatat încetat contractul de închiriere nr. 55/2006 încheiat între părți, a fost obligată pârâta la plata sumei de 9.100 euro + TVA, respectiv 37.266 RON și la plata dobânzilor aferente acestei sume începând de la data de 13.11.2007 până la achitarea integrală a debitorului.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata dobânzilor aferente sumei de 45.086,97 RON de la data de 09.10.2007 până la data de 19.10.2007 și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.561 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, cu privire la excepția prematurității cererii invocată de către pârâtă, ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prevăzută de art. 720/1 proc.civ. a reținut excepția ca fiind neîntemeiată, în primul rând întrucât prin cererea introductivă la instanță s-a solicitat a se constata încetarea de drept a contractului de închiriere, ca petit principal, ceea ce conferă litigiului caracter nepatrimonial, iar pe de altă parte întrucât procedura concilierii directe a fost totuși parcursă, deși nu era obligatorie, iar motivul invocat de către pârâtă în sensul că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată depășește cuantumul sumei precizate în convocatorul la conciliere directă, nu are nici un fel de relevanță întrucât izvorul debitului era același.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că pârâta, așa cum susține prin întâmpinare, a achitat o parte a debitului în sumă de 45.086,97 ron reprezentând chiria aferentă lunilor iunie, august și septembrie, rămânând de achitat chiria în sumă de 9100 euro + TVA respectiv 37.266 ron, recunoscând implicit datoria restantă pe care o avea față de reclamantă.
În baza art. 43 Cod comercial, pârâta a fost obligată și la plata dobânzilor legale, fiind de drept pusă în întârziere, atât pentru debitul rămas restant cât și pentru suma deja achitată de 45.086,97 lei, începând cu data de 19.10.2007, data plății.
Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 969, art. 1410, 1429.civ. instanța de fond a constatat cererea întemeiată astfel că a admis-o așa cum a fost precizată, în sensul că a constatat încetat contractul de închiriere nr. 55/2006 încheiat între părți, a obligat pârâta la plata sumei de 9.100 euro+ TVA, respectiv 37.266 RON, la plata dobânzilor aferente acestei sume începând de la data de 13.11.2007 până la achitarea integrală a debitului, la plata dobânzilor aferente sumei de 45.086,97 ron de la data de 9.10.2007 până la data de 19.10.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii precizate formulate de reclamanta - SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta apelantă arată că prima instanță a considerat că nu se impune admiterea excepției invocate, respectiv excepția prematurității formulării acțiunii, pentru capătul de cerere evaluabil în bani.
Învederează că, în conformitate cu prevederile art. 7201.proc.civ. anterior promovării unei acțiuni în justiție, în materie comercială, reclamanta are obligația de a încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă, scop în care reclamanta avea obligația, conform dispozițiilor legale amintite, de a formula o invitație pentru efectuarea concilierii directe.
Între pretențiile comunicate pe calea concilierii și cele formulate prin acțiunea în justiție trebuie să existe identitate, soluția contrară ar fi de natură a transforma procedura concilierii prealabile într-o procedură complet inutilă.
Apelanta învederează că, în speță, concilierea directă s-a efectuat pentru suma de 45.086,97 lei, iar prin acțiunea promovată, reclamanta intimată a solicitat obligarea apelantei inițial, la plata sumei de 61.699 lei, ulterior precizând cuantumul pretențiilor conform precizării depuse la termenul din 13.11.2007.
Se arată că între aceste sume nu se regăsește identitatea de valoare a pretențiilor cerută de dispozițiile legale incidente în cauză.
Cu privire la reținerea instanței referitoare la faptul că procedura concilierii directe prealabile reglementată de prevederile art. 7201.proc.civ. nu era obligatorie, în speță, pentru capetele de cerere evaluabile în bani, datorită faptului că prin cererea principală reclamanta intimată a solicitat instanței să constate încetarea de drept a contractului, apelanta menționează că această distincție este nefundamentată legal și neavenită.
Capetele de cerere secundare au același regim juridic ca și capătul de cerere principal, fiind judecate împreună doar pentru o mai bună administrare a justiției, fără ca aceasta să aibă vreo consecință asupra regulilor aplicabile.
În acest sens, învederează că art. 7201.proc.civ. nu face nici o distincție între solicitările adresate instanței printr-un capăt de cerere principal sau secundar, astfel că, instanța făcând această distincție a adăugat la norma legală.
Cu privire la fondul cauzei, apreciază că se impune admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În ce privește primul capăt de cerere formulat de către reclamanta intimată, referitor la încetarea Contractului de închiriere nr. 55/25.08.2006, pârâta apelantă arată că nu și-a manifestat niciodată intenția de a părăsi acest spațiu sau de a rezilia acest contract.
Este adevărat că a intervenit o întârziere a pârâtei apelante la plata contravalorii chiriei, însă aceasta a reprezentat o situație cu totul excepțională, determinând imposibilitatea de a achita contravaloarea chiriei în termen.
În legătură cu restanțele la plata chiriei, acestea au fost achitate, în aceste condiții, consideră că nu subzistă motivul de încetare a Contractului invocat de către reclamanta intimată.
Astfel, la data de 18.10.2007 pârâta apelantă a achitat, prin ordinul de plată nr.2, suma de 45.086,97 lei, către - SRL, această sumă reprezentând contravaloarea facturilor restante conform Contractului de închiriere nr. 55/25.08.2006.
În aceeași zi, respectiv la data de 18.10.2007, pârâta apelantă a înștiințat-o pe reclamanta intimată, printr-o adresă expediată prin fax, atât cu privire la efectuarea plății, indicând suma pe care a achitat-o prin ordin de plată, cât și intenția de a plăti diferențele restante în cel mai scurt timp posibil.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei apelante la plata inițial a sumei de 61.699 lei plus dobânda legală potrivit ratei de scont bancar a BNR, ulterior a sumei de 9.100 euro + TVA, respectiv echivalentul de 37.266 lei, plus dobânzile legale constând în rata de scont bancar a BNR de la data de 13.11.2007 până la data achitării efective, a dobânzilor legale constând în rata de scont bancar a BNR aferente sumei de 45.086,97 lei de la data de 09.10.2007 și până la data de 191.10.2007, solicită a se constata că acest capăt de cerere este nedovedit.
Reclamanta intimată nu a depus la dosarul cauzei o modalitate de calcul pentru a justifica sumele determinate de ea ca fiind diferențe și dobânzi calculate.
În conformitate cu prevederile art. 1169.civ. oricine face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar conform art. 112, orice cerere trebuie să cuprindă și arătarea dovezilor pe care se sprijină.
În speță, nici inițial, reclamanta intimată nu a indicat exact o modalitate de calcul prin care să arate cum a ajuns la sumele solicitate ca și penalități. Ulterior, nici prin precizarea de acțiune depusă, reclamanta intimată nu a indicat nici un fel de modalitate de calcul din care să reiasă cum a ajuns la sumele solicitate prin această precizare.
De remarcat, arată pârâta apelantă, este că instanța, deși admite acțiunea așa cum a fost precizată, nu face vorbire despre precizarea de acțiune depusă de către reclamanta intimată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 295, alin. 1.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește soluționarea excepției prematurității formulării acțiunii, excepție ridicată de către pârâta - " pentru " SRL și calificată corect de către prima instanță ca fiind o excepție a inadmisibilității, Curtea constată că în mod corect această excepție a fost respinsă, astfel că, în consecință, primul motiv de apel este nefondat.
Astfel, pârâta - " pentru " SRL a fost convocată la conciliere, pentru data de 24.09.2007, conform art. 7201.proc.civ. pentru reglementarea plății debitului de 45.086, 97 RON, reprezentând chirie și utilități aferente lunilor iunie, iulie și august 2007, conform contractului de închiriere nr. 55/25.08.2007 (filele 12 și 14 din dosarul primei instanțe).
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat, printre altele, obligarea pârâtei - " pentru " SRL la plata sumei de 61.699 RON, reprezentând chirii restante și cheltuieli restante cu utilitățile, pe perioada iunie 2007-septembrie 2007, inclusiv, derivând din același contract de închiriere.
Ca urmare a faptului că aceste sume au același izvor juridic (contractul de închiriere nr. 55/25.08.2007), Curtea consideră că a fost îndeplinită condiția concilierii, pentru că ea vizează situația litigioasă în sine, iar nu sume de bani datorate periodic, care se modifică de la o lună la alta. Ar fi neeconomic, excesiv și împotriva rațiunii textului art. 7201.proc.civ. să se ceară reclamantului să procedeze la o nouă convocare la conciliere pentru fiecare lunară datorată în plus față de convocarea inițială la conciliere.
În speță, față de perioada cuprinsă în convocarea la conciliere, în cererea de chemare în judecată a fost inclusă în plus doar luna septembrie.
Ulterior, în timpul soluționării litigiului la prima instanță, întrucât pârâta a plătit suma de 45.086, 97 RON, reprezentând chiria aferentă lunilor iunie, iulie și august 2007, la termenul de judecată din data de 13.11.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 37.266 RON, reprezentând chiria restantă pe luna septembrie și adăugând chiria pe luna octombrie 2007 și chiria aferentă perioadei 01.11.2007-05.11.2007 (data când pârâta a fost evacuată din spațiul comercial în litigiu).
De asemenea, prin precizarea la acțiune s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru suma de 37.266 RON, precum și obligarea la plata dobânzilor legale pentru suma de 45.086, 97 RON, de la data introducerii acțiunii (09.10.2007) și până la plata acestei sume (19.10.2007).
După cum și pârâta recunoaște, în motivele de apel, a intervenit o întârziere la plata contravalorii chiriei, ori, potrivit art. 9.1, teza a II-a din contractul de închiriere, "prezentul contract încetează prin neîndeplinirea de către una din părți a obligațiilor asumate prin prezentul contract".
Este de netăgăduit că pârâta a plătit cu întârziere chiria și utilitățile aferente lunilor iunie, iulie și august 2007, ceea ce echivalează cu neexecutarea obligațiilor contractuale, împrejurare ce atrage rezilierea contractului de închiriere, iar nu încetarea, cum impropriu au prevăzut părțile în contract și cum impropriu prima instanță a reținut.
În orice caz însă, potrivit art. 977 Cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, ori intenția comună a părților a fost de a se sancționa neîndeplinirea unei obligații contractuale și singura sancțiune în acest sens este rezilierea.
Atâta timp cât fundamentarea în fapt a cererii de chemare în judecată s-a făcut de către reclamantă pe neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale cu caracter succesiv, nu se poate vorbi decât de spre reziliere.
Mai mult, conform art. 7.1 din contract, prevede în mod expres că neplata chiriei în termen de 30 zile de la data scadentă conduce la rezilierea de drept a contractului. În speță, pârâta a plătit chiria cu o întârziere de peste 30 zile.
Nu are nici o relevanță plata ulterioară a ratelor scadente, întrucât și executarea cu întârziere a unor obligații contractuale constituie neexecutare.
Potrivit art. 43 Cod comercial, neexecutarea obligațiilor contractuale duce la punerea de drept în întârziere a pârâtei, astfel că aceasta datorează dobânzi la sumele datorate din ziua scadenței.
În speță, reclamanta a solicitat aplicarea dobânzii legale la ratele de chirie restante, precum și la suma de 45.086, 97 RON, plătită cu întârziere, însă nu de la data scadenței, ci de la o dată ulterioară, de la data depunerii precizării la acțiune și respectiv de la data înregistrării acțiunii introductive.
În ceea ce privește aceste dobânzi, ele sunt datorate și calculate conform art. 2 și 3 din OG 9/2000, raportat la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, astfel că ele nu trebuie dovedite. În consecință, motivul de apel invocat de pârâtă, vizând nedovedirea capătului de cerere privind acordarea dobânzilor, nu este fondat; nu este necesară dovedirea acestor dobânzi, atâta timp cât aplicarea și cuantumul lor decurg din lege.
În ceea ce privește conversia din euro (astfel cum cuantumul chiriei a fost prevăzut de părți în contract) în lei, făcută de reclamantă, Curtea constată că aceasta este corectă, respectând cursul valutar, iar pârâta apelantă nu a făcut o dovadă contrară.
Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale și în mod corect a obligat-o la plata sumelor restante.
În ceea ce privește sancțiunea pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, prima instanță a aplicat-o corect, Curtea constatând, în apel, că este vorba de reziliere, iar nu de încetarea contractului.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta - " pentru " SRL împotriva sentinței civile nr. 1449/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED./09.05.2008
TEHNORED//4 EX/12.05.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex.: - - SRL
- - PENTRU SRL
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
