Spete pretentii comerciale. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 67
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1410/PI/13.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul apelant personal, și în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratură reclamantul apelant a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri și dovada achitării taxelor judiciare.
La acest termen, reclamantul apelant depune continuare la concluziile scrise într-un singur exemplar astfel că nu pot fi comunicate reprezentantului pârâtului intimat, care însă nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse.
Av., reprezentantul pârâtului intimat învederează că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea pune în discuția părților aspectul privind nulitatea hotărârii atacate având în vedere nemotivarea corespunzătoare a acesteia.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat depune concluzii scrise și chitanța privind plata onorariului avocațial, solicitând respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, precizând că sentința atacată este corespunzător motivată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1410/PI din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5542/30.2007, au fost respinse excepțiile privind insuficienței timbrări și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtul G, a respins acțiunea formulată de reclamantul pe care l-a obligat la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată către pârâtul G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 7485/04.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara ÎN DOSAR NR. 7789/2006 a fost respinsă acțiunea reclamantului care a solicitat obligarea pârâtului G la restituirea celor 3000 acțiuni pe care acesta le deține la SC - & SA, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea de mai sus a fost desființată prin Decizia nr. 10/A/13.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1308/30.2007 ca fiind dată de o instanță necompetentă material, cauza fiind trimisă spre soluționare în primă instanță de Tribunalul Timiș formându-se dosarul nr. 5542/30/20.07.2007.
Pârâtul Gai nvocat excepția insuficientei timbrări și cea a prescripției dreptului la acțiune iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările de la dosar, prima instanță a reținut că la data de 02.08.1995 cu ocazia privatizării SC SA T, între părți a intervenit o înțelegere prin care reclamantul l-a împrumutat pe pârât cu suma de 1 (un) milion lei în vederea cumpărării a 30 certificate de proprietate, urmând ca acesta să-i restituie pe bază de vânzare-cumpărare 3000 acțiuni, condiția fiind "ca acționarii societății să respecte modul de distribuire a acțiunilor stabilit și depus la FPS B unde G obținea 23 % din acțiunile societății din totalul de -. În condițiile când G nu obține acest procent aproximativ de 23 % înțelegerea cade și pierde milionul de lei și nu beneficiază de nici o acțiune".
Față de condițiile stipulate expres în "înțelegerea" părților, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că acestea s-au realizat, pentru ca pârâtul să fie obligat la restituirea celor 3000 de acțiuni, considerent pentru care incidente sunt dispozițiile art. 1169.civ. acțiunea fiind respinsă.
S-a apreciat că cererea la fost legal timbrată la data introducerii acesteia - 19.05.2006 și se încadrează în termenul general de prescripție prevăzut de Decretul 167/1968, astfel că au fost respins excepțiile invocate.
Împotriva susmenționatei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, iar prin decizia ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul G la restituirea împrumutului, respectiv la primirea celor 3000 acțiuni corespunzător sumei de 1.000.000 lei acordată pârâtului G conform scriptului intitulat "Înțelegere".
În motivare se arată că de pe lângă Tribunalul Timișa emis Documentul nr. 2549/25.08.2003 și Lista acționarilor nr. 286/28.07.2003 în copie din dosarul SC SA T care dovedesc, că în calitate de acționar - persoană fizică deține la această dată 85556 -acțiuni, reprezentând 23,42 % documente prin care G recunoaște că deține acest număr de acțiuni semnând documentul respectiv, condiție expresă din ÎNȚELEGERE - realizată, constatare făcută și de Curtea de Apel Timișoara în Decizia Civilă nr. 662/05 iunie 2007.
În ceea ce privește împrejurarea că pârâtul G nu își recunoaște semnătura, pe confirmarea de primire a notificării din data de 24.09.2003, apelantul arată că este semnătura domniei sale, aceasta fiind identică cu cea de pe înțelegerea ce face obiectul litigiului.
Se menționează că de la această dată G respectiv 19.09.2003, data menționată pe notificare, respectiv 24.09.2003 data de confirmare prin semnătură, ia la cunoștință primind o copie în a "Înțelegerii". Față de această probă G nu a avut nici o obiecție până în prezent, neexistând la dosar nici o declarație scrisă sau verbală prin care să conteste legalitatea împrumutului sau semnătura domniei sale pe documentul "Înțelegere".
Precizează că documentul "Înțelegere" este redactat pe calculator în original în două exemplare, din care un exemplar în original este la G și un exemplar în original la reclamantul apelant.
Se mai arată că Notificarea nr. 81/05.04.2006 - executor judecătoresc - proba care atestă ultima încercare de a-l convinge pe G de a-și achita împrumutul, respectiv restituirea celor 3.000 de acțiuni, printr-oi plată parțială, la care și de această dată G nu contestă semnătura de pe Înțelegere, dar nu onorează obligația asumată.
Pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, în principal pe excepția prescripției dreptului apelantului la acțiune, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 7485/04.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 7789/2006, a fost respinsă acțiunea reclamantului care a solicitat obligarea pârâtului G la restituirea a 3000 acțiuni pe care pârâtul le-ar fi dobândit la SC SA în urma unui așa zis "împrumut" de un milion de lei, cu care reclamantul l-ar fi creditat pe acesta, obligație care ar fi fost consemnată prin intermediul unui act intitulat "Înțelegere", document pe care G nu l-a semnat, ac4easta prin urmare nefiindu-i opozabil.
Hotărârea de mai sus a fost desființată prin Decizia nr. 10/A/13.03.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca fiind dată de către o instanță necompetentă material, cauza fiind trimisă spre soluționare Tribunalului Timiș Secția Comercială, formându-se astfel dosarul nr. 5542/30/20.07.2007, iar prin sentința nr. 1410/PI/13.11.2007 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată și nedovedită, invocând prevederile art. 1169.civ.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul apelant a declarat Apel, invocând o serie de "nedreptăți" pe care instanțele de judecată le-ar fi utilizat în săvârșirea actului de justiție, susținând în mod repetat faptul că privatizarea SC SA s-ar fi înfăptuit printr-un singur act, la o dată unică (02.08.1995), când în realitate privatizarea societății s-a realizat prin intermediul a două contracte, încheiate la date diferite, cu instituții separate, cu termene și modalități de plată diferite, după cum urmează:
a) Contractul de vânzare-cumpărare nr. 228, încheiat cu FPP la data de 23.05.1995 în care era prevăzut la punctul 4 următoarea modalitate de plată:
- suma de 2.531.375 mii lei urma a fi plătită de către cumpărător cu 2.893 carnete cu certificate de proprietate, în valoare totală de 875.000 lei (pentru fiecare carnet cu certificate de proprietate);
- suma de 3925 lei urma a fi plătită până la data de 20.06.1995;
La punctul doi din acest contract era prevăzut și faptul că "transmiterea proprietății asupra acțiunilor are loc la data plății prețului" (prin carnete cu certificate de proprietate și bani), până la data de 20.06.1995.
b) Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 436, încheiat cu FPS la data de 02.08.1995, în care la punctul 4, era prevăzută următoarea modalitate de plată:
- suma de 1.547.000.000 lei ce reprezintă 20 % din prețul contractului, urma a fi plătită de cumpărător, în 60 de zile socotite de la data semnării contractului (02.10.1995);
- suma de 6.188.167.530 lei, reprezentând restul de 80 % din valoarea totală a contractului urmând a fi plătită de către cumpărător în 18 rate eșalonate.
La punctul 2 din acest contract era menționat faptul că "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător la data plății avansului din prețul acțiunilor" respectiv 02.10.1995, precizând că vânzarea-cumpărare de acțiuni făcută prin intermediul acestui contract, s-a făcut cu sume în numerar și nu cu carnete cu certificate de proprietate.
Intimatul arată că a participat la privatizare și a dobândit acțiuni prin ambele variante, atât prin contractul nr. 228/23.05.1995 încheiat cu FPP la schimb cu carnete cu certificate de proprietate, dobândind un nr. de 407 astfel de carnete, pe care le-a depus până la 20.06.1995, respectând astfel clauzele contractului nr. 228/1995 și cu sume în numerar, așa cum era prevăzut în contractul nr. 436/02.08.1995, încheiat cu FPS pe care le-a achitat cu un avans plătit la 02.10.1995, în total cota de 23 % din totalul acțiunilor SC SA, dobândind-o odată cu plata avansului, respectiv 02.10.1995.
Pârâtul intimat arată că înscrisul prezentat de apelant intitulat "înțelegere" nu a fost semnat de intimat, motiv pentru care nu îi este opozabil acestuia, învederând că în situația în care ar fi existat o "înțelegere" între apelant și intimat, apelantul ar fi trebuit să cunoască aspecte esențiale legate de privatizarea societății în cauză și nu să afirme că, carnetele cu certificate de proprietate puteau fi depuse până la data de 31.01.2005, aceasta fiind data ultimei rate pentru plata integrală a acțiunilor dobândite prin contractul cu nr. 436/20.06.1995 încheiat cu FPS. Mai mult, dacă ar fi existat așa zisa "înțelegere", carnetele cu certificate de proprietate pe care le-ar fi putut cumpăra cu "suma împrumutată" de la apelant, trebuiau depuse până la data de 20.06.1995 și nicidecum până la data de 31.01.2005 așa după cum afirmă apelantul.
Intimatul arată că acțiunile la schimb cu carnete de proprietate se puteau obține doar prin contractul încheiat cu FPP (nr. 228/23.05.1995), care trebuiau depuse până la data de 20.06.1995, iar acțiunile cu sume în numerar (avans și rate), se puteau cumpăra prin contractul încheiat cu FPS (nr. 436/02.08.1995) cu plata avansului la data de 02.10.1995, așadar, cumulat prin cele două contracte, termenul limită până când se puteau cumpăra acțiuni (prin care G obținea 23 % era data plății avansului, respectiv 02.10.1995, dată la care s-a transmis proprietatea asupra întregului pachet de acțiuni (23 %), dobândit prin încheierea celor două contracte.
Chiar dacă "înțelegerea" ar fi fost semnată de cătr4e intimat și ar fi îndeplinit toate condițiile de formă cerute de către Codul Civil, Gad evenit proprietarul a 23 % din totalul acțiunilor SC SA la data de 02.10.1995, iar prima notificare făcută de către apelant în scopul perfectării convenției stabilite prin intermediul "înțelegerii" a fost făcută prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire, ce avea data poștei 24.09.2003, deci după o perioadă de aproximativ 8 ani, motiv pentru care consideră că sunt întrunite condițiile în vederea invocării prescripției dreptului apelantului la acțiune.
Se mai arată că la data efectuării privatizării societății, au fost depuse listele cu acționari la ORC T, pârâtul intimat fiind înregistrat în aceste evidențe încă de la data de 02.10.1995 cu 23 % din totalul acțiunilor SC SA.
Se mai arată că din înscrisul intitulat "înțelegere", rezultă un echivoc și anume, apelantul l-ar fi împrumutat pe intimat cu un milion de lei, sub condiția cumpărării de către acesta din urmă, a 30 certificate de proprietate, nicidecum nu îi oferă acestuia suma de bani cu titlu de arvună la cumpărarea a 3000 de acțiuni, iar pe de altă parte, apelantul l-ar fi împrumutat pe intimat cu o sumă de bani, în schimbul căreia acesta se obliga să îi vândă apelantului un număr de 3000 acțiuni, fără a se stabili în acest sens un preț sau un echivalent de valoare.
În completarea motivelor invocate în întâmpinare,se arată că apelantul omite un aspect esențial cu privire la forma "ad validitatem" pe care orice înscris sub semnătură privată trebuie să o îndeplinească și anume "actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice cum este și cel de față, nu sunt valabile dacă nu sunt întocmite în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrarii există, pe fiecare exemplar trebuind să se facă mențiunea cu numărul originalelor în care a fost întocmit" (art. 1179.civ.)
Pe lângă această condiție de formă, mai există și aceea impusă de artr. 1180.civ. în care este prevăzut că "actul trebuie să fie scris în întregime de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta înainte de a-l subsemna, să adauge la finele actului formula "bun și aprobat" arătând întotdeauna în litere câtimea lucrurilor și apoi să iscălească", condiție care asemenea celei prezentate anterior, nu este îndeplinită în înscrisul numit "înțelegere", și mai mult decât atât, înscrisul în speță nu cuprinde nici o mențiune privitoare la data la care a fost întocmit.
Faptul că așa zisa înțelegere ar fi redactată "pe calculator în două exemplare" este o stare de fapt care similar celor invocate de către apelantul în speță, nu are nici o susținere.
Legat de punctul 3 din apelul declarat, prin care afirmă că intimatul în cauză și-ar fi recunoscut semnătura din "înțelegere", nu poate fi catalogată decât ca fiind una pus speculativă, neadevărată, de care apelantul se folosește cu scopul vădit de a induce în eroare instanța de judecată și de a-i crea o imagine defavorabilă intimatului, nici un aspect din cele prezentate de apelant nefiind conforme adevăratei stări de fapt.
Cu privire la punctul 4 din apel, intimatul face referire la Decizia 10/A/13.03.2007 prin care Tribunalul Timiș a admis apelul în sensul desființării sentinței civile nr. 7485/04.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara din motivul lipsei competenței materiale a acestei instanțe și nicidecum nu a fost admisă această cale de atac, pentru motivele invocate de către apelant.
În drept invocă dispozițiile art. 115.proc.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că sunt motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 297.proc.civ. apelul declarat urmând a fi admis, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a analiza justețea hotărârii instanței de fond, hotărârea trebuie să cuprindă premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului. Judecătorul are obligația de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și de ce a aplicat o anumită normă de drept.
Din verificarea motivării sentinței atacate rezultă că în speță, instanța de fond a făcut o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut în vedere atunci când a respins excepțiile și când a dat soluția de respingere a acțiunii.
Cu privire la excepția prescripției, prima instanță a făcut în considerente o afirmație sumară, că acțiunea se încadrează în termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a respins acțiunea făcând numai o simplă referire generică la înscrisul intervenit între părți, fără să lămurească însă termenii înțelegerii, fără să se refere la materialul probator, argumentația lipsită de consistență neputând conduce Curtea la analiza modului cum instanța de fond a avut în vedere în concret și a soluționat apărarea pârâtului care, pe calea întâmpinării a contestat semnătura din actul sub semnătură privată.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat obligația esențială de a arăta în scris rațiunile care au determinat soluția, încălcare care duce la desființarea hotărârii.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de reclamant apare ca fondat urmând a fi admis în baza art. 297.proc.civ.
În consecință, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1410/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5542/30.2007, în contradictoriu cu pârâtul G, domiciliat în T,-,.6, jud.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
RED./09.05.2008
TEHNORED./4 EX/09.05.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex. -
- G
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban
