Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 879/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.274
Ședința publică de la 1.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta UNIVERSITATEA DE VEST, în contradictoriu cu intimata SC PRODUCTION SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1689/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 25.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 1.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1689/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA DE VEST " " împotriva pârâtei SC PRODUCTION SRL, prin care se solicita instanței să se constate existența acordului părților cu privire la compensarea creanței în sumă de 227.185 RON, să fie obligată pârâta la încheierea procesului-verbal de compensare a sumei de 227.185 RON cu valoarea instalațiilor fixe, a instalațiilor de aer condiționat, instalațiilor electrice și a altor amenajări, precum și obligarea acesteia la predarea acestora, în caz contrar hotărârea instanței să țină loc de act în acest sens.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamanta își întemeiază acțiunea pe contractul de asociere în participațiune încheiat între părți la 09.02.2005, prelungit prin act adițional nr. 5991/22.12.2006. Reclamanta a susținut că întrucât cocontractantul nu și-a executat obligațiile, reclamanta l-a notificat pentru rezilierea contractului, iar pârâta i-a comunicat prin adresa nr. 3910/08.08.2007 că este de acord să-i lase reclamantei amenajările evaluate la 227.185 lei, sumă ce urma a se compensa cu debitul îregistrat, operațiune care însă nu s-a materializat printr-un înscris.
Tribunalul a reținut că pentru a opera însă compensarea în condițiile art. 1143 și următoarele din civil este necesar a se proba existența unor creanțe certe, lichide, exigibile reciproce, dovezi care nu s-au administrat, acestea nu pot fi reținute ca probate doar prin adresa pârâtei nr. 3910/08.08.2007. Nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte în ce constau creanțele, dovada prestațiilor reciproce în condițiile contractuale convenite. Există la dosar un deviz care nu poartă semnătura dirigintelui de șantier și nu s-a dovedit existența unei înțelegeri că în baza acestor prestații reciproce efectiv executate a intervenit o compensare, dacă în fapt acestea s-au realizat. În fine reține Tribunalul, reclamanta și-ar putea recupera eventuala creanță împotriva pârâtei dacă aceasta va fi dovedită în condițiile art. 1169 din civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Cu privire la împrejurarea reținută de instanță în sensul că pentru a opera compensarea este necesar să exoste creanțe certe, lichide și exigibile, apelanta susține că adresa nr. 3910/08.08.2007 emisă de pârâtă și răspunsul reclamantei nr. 4373/10.09.2007 confirmă acordul părților cu privire la preluarea unor bunuri mobil, instalații din spațiul ce a făcut obiectul asocierii, în schimbul datoriei de 227.185 lei, urmând ca în baza acestei înțelegeri să se încheie un protocol de predare-primire.
În fapt, susține apelanta, această operațiune reprezintă o dare în plată acceptată de creditor, fiind aplicabile dispozițiile art. 1100 din civil, deoarece reclamanta nu este datoare către pârâtă, iar raporturile dintre părți sunt numai de creditor cu privire la reclamantă pși debitor, cu privire la pârâtă. Ca atare, susține apelanta, acțiunea are ca obiect obligația de a face.
Ca urmare a faptului că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere în participațiune, reclamanta i-a comunicat prin executor Judecătoresc la data de 14.07.2007, rezilierea contractului prin notificarea nr. 40/2007. Denunțarea contractului se putea face conform art. 8.5. din contract unilateral cu un preaviz de 30 de zile. De asemenea, potrivit art. 9. 1 din contract rezilierea se produce de drept în cazul încălcării unei prevederi contractuale, fără a fi necesară intervenția altor condiții. În urma unor discuții ce au avut loc cu reprezentanții pârâtei, pentru facilitatea evacuării spațiului, părțile au convenit ca reclamanta să preia unele cheltuieli cu amenajarea spațiului, în schimbul datoriei pe care pârâta o avea față de reclamantă, în cuantum de 227.185 lei. Deoarece apelanta a acceptat această sumă propusă de pârâtă, urma ca pârâta să predea bunurile din spațiu pe baza unui protocol. Este de neînțeles, susține apelanta, de ce pârâta, după ce a fost de acord cu această operațiune, în prezent nu mai dorește să procedeze la întocmirea unor acte care să confirme stingerea conflictului dintre părți.
De aceea, apelanta solicită admiterea apelului, să constate existența acordului părților cu privire la compensarea evocată și obligarea pârâtei la predarea instalațiilor fixe, a instalațiilor de aer condiționat, a instalațiilor electrice și a altor amenajări.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 1100 și urm. din civil, Legea nr. 82/1991, OG nr. 92/2003, art. 10 alin. 4 din pr. civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, a probelor administrare în cauză și a dispozițiilor legale aplicaile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că susținerile apelantei se circumscriu unui singur motiv de apel constând în faptul că reclamanta consideră că ar fi dovedit existența celor două creanțe reciproce cu privire la care se solicită compensarea.
În al doilea rând, Curtea observă că apelanta, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. 1 teza I din pr. civ. care reglementează regula procedurală potrivit căreia" În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.", și-a schimbat temeiul juridic al cererii în apel, arătând în motivele de apel că, deși prin cererea de cemare în judecată a solicitat instanței să constate intervenită"compensarea"în temeiul art. 1143 din civil, în apel modifică această cauză a litigiului și arată că în fapt a operat între părți o" dare în plată",în condițiile art. 1100 din civil.
Instanța de apel a pus în vedere apelantei să precizeze caracterul acțiunii, constatând că aceasta a schimbat temeiul juridic al cererii, în faza de judecată a apelului, contrar dispozițiilor procedurale evocate mai sus, însă aceasta a preciat în scris că acțiunea sa privește" darea în plată"( a se vedeaNota de la fila 12 din dosarul Curții de Apel).
Cum schimbarea cauzei în apel nu este permisă de dispozițiile art. 292 alin. 1 teza I din pr. civ. Curtea de Apel va judeca apelul, pe baza temeiului juridic invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv va analiza motivul de apel strict cu privire la compensarea creanțelor, așa cum a fost și judecată cererea de Tribunal, mai ales că potrivit art. 295 alin. 1 din pr. civ." Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. ",nefiind astfel îngăduit ca instanța de apel să judece în fond cererea pe baza altui temei juridic invocat pentru prima oară în apel.
Prin urmare, pornind de la aceste premise procedurale, Curtea apreciază că apelul este nefondat, deoarece, așa cum corect a reținut și Tribunalul, reclamanta nu a făcut dovada creanțelor reciproce dintre părți, pentru ca în temeiul art. 1143 din civil să constate intervenită compensarea acestora.
S-a susținut de către apelantă că dovada acestor creanțe a fost făcută cu adresa înregistrată la reclamantă sub nr. 3910/08.08.2007 ( comunicată de pârâtă ) și răspunsul Universității nr. 4373/10.09.2007, din care rezultă acordul părților cu privire la operațiunea de compensare a creanței pârâtei față de reclamantă ( ce se susține a fi în cuantum de 227.185 lei ) cu contravaloarea unor bunuri existente în spațiul ce a făcut obiectul asocierii.
Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada celor două creanțe reciproce cu osimplă corespondențăîntre părți, mai ales că răspunsul evocat de apelantă ( comunicat sub nr. 4373/10.09.2007 ) nu a fost depus la dosar. Este adevărat că acordul reclamantei cu privire la compensarea creanței a cărei titulară este, cu valoarea unor instalații, bunuri mobile existente în spațiul ce a făcut obiectul asocierii rezultă din corespondența dintre părți (notificări- filele 11-13 din Dosarul Judecătoriei sectorului 4 nr-, consituit înainte de declinarea competenței către Tribunalul București ), însă acest lucru nu este de natură a dovedi caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor conform art. 379 alin. 3 și 4 din pr. civ.
De pildă cu privire la creanța pârâtei față de reclamantă, Curtea constată că în unele facturi emise de aceasta se face mențiunea că sumele facturate spre a fi achitate de pârâtă au natura unei" chirii",iar contractul de asociere în participațiune dintre părți nu poate fi confundat cu contractul de închiriere (filele 24, 25, 27, 34, 37, 42, 43, 45 din Dosarul Judecătoriei sectorului 4 nr-). De asemenea, în ce privește evaluarea instalațiilor și a bunurilor mobile, care nu sunt enumerate și evaluate expres și individual de către părți, pentru a rezulta caracterul cert al valorii acestora, nici această dovadă nu a fost făcută, pentru ca instanța să verifice dacă cele două creanțe sunt deopotrivă certe, lichide și exigibile.
Mai mult, dacă reclamanta susține că ambele părți au fost de acord cu această modalitate de stingere a obligațiilor reciproce, iar corespondența dintre acestea dovedește acest acord, atunci convenția părților are valoare de lege, în condițiile art. 969 din civil, astfel că nu este necesară constatarea acesteia de către instanță. Sub acest aspect, instanța nu este abilitată să consfințească prin hotărârea judecătorească o modalitate de stingere a obligațiilor, de vreme ce părțile au convenit acest lucru, adică autentificarea acesteia, deoarece nu are calitatea de notar Public. Acordul părților cu privire la această modalitate de plată este suficient pentru însăși stingerea obligațiilor, nefiind necesară emiterea unui singur act ( în sensul de instrumentum) pentru înregistrarea în contabilitate ( apelanta invocând și dispoziții ce privesc contabilitatea acesteia).
Pe de altă parte, nu este necesară forma autentică a actului pe care reclamanta dorește să îl obțină pe cale de acțiune, deoarece plata unor obligații ( indiderent de modalitatea în care acestea s-au stins) poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, nefiind o convenție, în sens strict ( de contract), ci o stare de fapt, o executare a obligațiilor contractuale.
Nu în ultimul rând, în plus față de cele reținute de Tribunal, Curtea constată că reclamanta a solicitat să se constate compensarea unei creanțe constând într-o sumă de bani cu o creanță decurgând din obligația de restituire a unor bunuri mobile, ceea ce nu este posibil în condițiile art. 1145 din civil care stabilește că va opera compensarea numai între creanțe care poartă asupra unor bunuri de aceeași natură.
De aceea, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. rap. la art. 1143 din civil, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta UNIVERSITATEA DE VEST, cu sediul în A,--96, Județ A, în contradictoriu cu intimata SC PRODUCTION SRL, cu sediul în comuna,-, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.1689/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.R:
4 ex.
Sent. Com. nr.1689/29.01.2009,
Dosar nr. -
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
