Spete procedura insolventei. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.10/COM.
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurentul pârât, cu domiciliul în C,-, -S2,.A,.2, jud.C și cu domiciliul ales în C,-, județul C - la cabinet av., împotriva sentinței civile nr.3307/COM/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.R 5633/com/2006) în contradictoriu cu intimații creditori S B, cu sediul în str.-, nr.21, P, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C, intimata debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar SC SERV SRL, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.10.2007 depusă la dosar și pentru intimatul creditor AVAS B, răspunde consilier juridic, fără delegație de reprezentare depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. CT -/PJ/25.07.2007 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul apărătorul recurentului pârât, solicită în principal, conform disp.art.315 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită admiterea recursului și în consecință să se constate nulitatea hotărârii recurate, prescripția dreptului la acțiune al reclamantelor creditoare, cu consecința respingerii acțiunilor formulate de către acestea ca nefondate. Totodată solicită a se lua act că nu solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul intimata reclamantă AVAS B, prin reprezentantul său convențional, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C în calitate de creditori au formulat la data de 27.06.2005, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al SC""SRL -, întemeiată pe dispozițiile art.137 lit.a,c,e și f din Legea nr.64/1995 T în vederea recuperării creanței AVAS din patrimoniul personal al acestuia, fiind îndeplinite cerințele acestui text de lege.
Prin sentința civilă nr.117/COM/10.03.2006 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate ambele cereri, reținând că nu poate fi reținută vinovăția pârâtului pentru contractarea unor credite bancare cu dobânzi foarte mari și că nu au fost probate elementele faptelor prevăzute de art.124 lit.e și f din Legea nr.64/1995.
Prin decizia civilă nr.337/COM/18.07.2006 Curtea de APEL CONSTANȚA a admis recursul declarat de AVAS împotriva acestei sentințe, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță, reținându-se că judecătorul sindic a pronunțat hotărârea fără a-și exercita rolul activ pe baza unui probatoriu incompet și parțial nepertinent.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.3307/COM/11.06.2007 Tribunalul Constanțaa admis cererile formulate de reclamantele creditoare AVAS B și DGFP C în contradictoriu cu pârâtul administrator și în temeiul art. 138 lit.a și c din Legea nr.85/2006 a dispus ca sumele 1.884.415 lei(creanță aparținând creditoarei AVAS) și respectiv 416.440 lei(creanță aparținând creditoarei DGFP C) să fie suportate de către pârâtul în calitate de administrator al SC""SRL urmând ca sumele depuse potrivit art.138 alin.1 din lege, să intre în averea debitoarei și destinate acoperirii pasivului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite cumulativ cerințele dispozițiilor art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006 având în vedere concluziile din raportul final întocmit de lichidator în care s-au descris înființarea și funcționarea societăților administrate de pârâtul, în referire la administrarea defectuasă a societății falite prin fapte cum ar fi decontările din cadrul grupului, plățile și încasările între firmele din cadrul grupului, fără a se lua măsura stingerii obligațiilor și creanțelor reciproce, precum și politica de investiții total ineficientă, contractarea creditelor bancare pe baza supraevaluării activelor ipotecate, redirecționarea resurselor financiare ale societății falite către alte firme, administrate de același pârât, fapte care se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006, întrucât acesta a dispus continuarea activității deși aceasta era în evidență incapacitate de plată, folosind creditele bancare și în folosul altor societăți administrate de pârât.
În ce privește excepțiile invocate de pârât, în referire la lipsa calității procesuale active a reclamantelor și cea a prescripției dreptului la acțiune al acestora s-a reținut că, în ce privește calitatea procesuală activă a reclamantelor, aceadta trebuie să existe la momentul introducerii acținuii și ulterior, pe tot parcursul judecării cauzei, ori cererile reclamantelor au fost introduse pe timpul cât era în vigoare Legea nr.64/2995 R - act normativ abrogat, ulterior, intrând în vigoare Legea nr.85/2006, care recunoaște legitimarea procesuală practicianului în reorganizare și în subsidiar comitetului creditorilor.
Însă, în raport de art.725 Cod procedură civilă dispozițiile din Legea nr.85/2006 se aplică situațiilor ivite după adoptarea ei și nu celor anterioare, legea nouă dispunând numai pentru viitor, în caz contrar ajungându-se la o retroactivitate a legii noi.
În ce privește excepția prescripției s-a reținut că aceasta nu e întemeiată, având în vedere că art.139 din Legea nr.85/2006 nu are corespondent în legea anterioară, ceea ce înseamnă că în cazul acțiunilor pentru care termenul prescripției a început să curgă anterior intrării în vigoare a acestei legi, termenul prescripției se calculează conform dreptului aplicabil la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data când a fost cunoscută sau trebuia să se cunoască persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
Deci obiectiv momentul începerii termenului de prescripție coincide cu data desemnării persoanelor culpabile de ajungerea în insolvență în cuprinsul raportului pe care practicianul în reorganizare este obligat să-l întocmească, raportul final fiind întocmit la 27.05.2005, moment de la care începe să curgă termenul de 3 ani instituit de Decretul nr.167/1958, acțiunile reclamantelor creditoare fiind formulate în termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată în esență prin primul motiv de recurs că greșit judecătorul sindic, rejudecând cauza nu a respectat dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că nu a mai administrat nici o altă probă, pronunțându-se exclusiv pe baza probatoriilor existente anterior casării primei hotărâri.
Prin al doilea motiv de recurs se arată că greșit s-a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind respinsă, deoarece hotărârea de declanșare a procedurii insolvenței s-a pronunțat la 26.05.2000, creditoarele s-au înscris la masa credală tot în cursul anului 2000, iar acțiunile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului au fost introduse la instanță la data de 24.06.2005 și respectiv 15.09.2005, fiind prescris dreptul de a formula astfel de cereri în raport de art.8 din Decretul nr.167/1958, paguba fiindu-le cunoscută creditoarelor reclamante la momentul cererilor de înscriere a creanței pe creditorilor(în 2000), iar identitatea persoanelor responsabile încă de la momentul formulării cererii de declanșare a procedurii insolvenței, ori, cel mai târziu de la momentul pronunțării hotărârii de declanșare a procedurii, când, din actele aflate la dosarul cauzei, era cunoscută public, componența organelor de conducere ale societății falite.
Pe fondul cauzei se susține că natura juridică a răspunderii administratorului fiind o formă specială a răspunderii civile delictuale, e necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 Cod civil" fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitete între faptă și prejudiciu", acestea trebuind a fi dovedite.
Or, reclamantele nu și-au probat cu nimic susținerile și din nici un mijloc de probă nu a reieșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru antragerea răspunderii administratorului, chiar lichidatorul în raportul final și suplimentul la acesta, menționând că împrejurările și cauzele care au condus la încetarea de plăți nu sunt imputabile membrilor organelor de conducere, nefiind dovedite acțiunile incriminate la art.137 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de situația de fapt ce rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul societății falite coroborată cu dispozițiile legale, respectiv art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006, se constată că pârâtul recurent, administrator al SC""SRL are obligația de a suporta o parte din pasivul societății pârâte(creanțele către reclamantele AVAS B și DGFP C).
Acesta, deoarece potrivit art.138 lit."a" și "c" pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență,poate fi suportat de membrii organelor de conducere, dacă persoana chemată să răspundă a cauzat starea de insolvență a debitorului prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane; sau au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Acestea, deoarece, pârâtul ca administrator este răspunzător de administrarea defectuasă a societății prin decontările în cadrul grupului,(respectiv plățile și încasările între firmele din cadrul grupului) fără a se lua măsura stingerii obligațiilor și creanțelor reciproce, politica de investiții total insuficientă, contractare credite bancare pe baza supraevaluării activelor ipotecate, redirecționarea sumelor financiare ale societății falite către alte societăți administrate de același pârât și continuarea activității societății deși era în evidență în incapacitate, precum și folosirea creditelor bancare în folosul altor societăți administrate tot de pârât.
Cele de mai sus rezultând fără putință de tăgadă din actele existente la dosar,(rapoartele lichidatorului și răspunsurile la interogatoriu ) legal judecătorul sindic a reținut că nu este necesară suplimentarea materialului probator, pronunțând hotărârea legal, prin reaprecierea probelor, fiind întrunite elementele speciale ale antrenării răspunderii delictuale comerciale, conform celor sus descrise, în sarcina recurentului pârât, administrator al societății falite.
Critica adusă hotărârii recurate prin primul motiv de recurs este de aceea nefondată.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune despre care se susține prin al doilea motiv de recurs că a fost greșit soluționată de prima instanță, se constată că și această ciritică este nefondată, motivarea conform căreia legea nouă nu retroactivează,fiind legală cu atât mai mult cu cât, chiar dacă la pronunțarea hotărârii de declanșare a procedurii de cunoșteau componența organelor de conducere și paguba produsă, aceste elemente nu erau suficiente pentru antrenarea răspunderii, fiind necesară analiza asupra faptelor săvârșite sau nu de către cel chemat să răspundă, ca și legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul comercial formulat de recurentul pârât, cu domiciliul în C,-, -S2,.A,.2, jud.C și cu domiciliul ales în C,-, județul C - la cabinet av., împotriva sentinței civile nr.3307/COM/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.R 5633/com/2006) în contradictoriu cu intimații creditori S B, cu sediul în str.-, nr.21, P, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C, intimata debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar SC SERV SRL, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./08.02.2008
Tehnoredact.gref.
2 exemplare/11.02. 2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
