Spete procedura insolventei. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 1128/ 111/ Com/ 2009 -
DECIZIE NR. 180/ Com/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat derecurenta reclamantăAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B, sector 1,- - 11, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O,-, jud. B,intimatul bebitorcu sediul în O, str. - nr. 2. J-, CUI -, prin lichidator O, str. -. -, nr. 20,. 9, jud. B, împotriva sentinței nr. 1953/F din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1953/ F/ 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în ședința publică din data de 20.10.2009, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL. S-a dispus radierea debitorului SC SRL de la registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin. 4 din legea insolvenței, s-a încuviințat în parte, onorariul lichidatorului judiciar, în cuantum de 3.500 lei care s-a dispus a fi achitat din fondul de lichidare.
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, la data de 20.10.2009 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL, solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2009, sentința nr. 659/F/2009; onstatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiileart. 61 dinLegea privind procedura insolvenței; onstatând că notificarea a fost publicată și în ziar, conformart.61 alin.3din Legea privind procedura insolvenței, n temeiulart.131din legea privind procedura insolvenței va dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
În ce privește onorariul solicitat de lichidatorul judiciar în sumă de 6.414,10 lei, judecătorul sindic a apreciat că este nejustificat de mare în raport de complexitatea cauzei și de activitatea depusă de lichidator pe parcursul procedurii, fapt pentru care acesta a fost diminuat la suma de 3.500 lei, plată ce se va face din contul deschis conform art. 4 din 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AVAS, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit, pentru ca instanța de fond să se poată pronunța asupra obiecțiunilor AVAS formulate împotriva Raportului final întocmit în cauză.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, potrivit art. 129 pct. 1 din Legea 85/2006, după ce bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, lichidatorul judiciar avea obligația de a prezenta judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanț general, ale căror copii trebuiau comunicate tuturor creditorilor și debitorului, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor pentru soluționarea eventualelor obiecțiuni la Raportul Final.
Prin pronunțarea soluției de închidere a procedurii fără comunicarea Raportului Final, a fost obstrucționat și dreptul recurentei, în calitate de creditor, de control asupra activității lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă importantă din cadrul procedurii, în care creditorii puteau formula inclusiv cereri de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei.
Lichidatorul judiciar nu a verificat cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale și de Sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de legislația în materie. Lichidatorul trebuiau să precizeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Recurenta susține că nu a intrat în posesia vreunui raport final comunicat în condițiile art. 129, încălcându-se astfel dispozițiile art. 105 alin. 2 și art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 129 din OUG 95/2003 aprobată prin Legea 557/2003, art. 304 pct. 5, pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a dispus, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenței, ca urmare a cererii formulate în acest sens de lichidatorul, din care rezultă că societatea debitoare nu dispune de bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate și care să permită continuarea procedurii.
Neîntocmirea unui raport detaliat asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat insolvența debitoarei nu i se poate imputa lichidatorului, în condițiile în care, în ciuda demersurilor făcute de acesta, nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății.
Din acest punct de vedere, aspectele invocate prin cererea de recurs, referitoare la neformularea de către lichidator a unei cereri de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare, nu pot fi reținute de către instanță. Articolul 138 din Legea 85/2006 nu impune în sarcina lichidatoruluiobligațiaformulării cererii de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare, ci exercitarea unei eventuale acțiuni întemeiate pe prevederile art. 138 constituie o prerogativă a lichidatorului, dacă în raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 din lege sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului.
Se va reține că, în cauză, nu s-a constituit un comitet al creditorilor, care ar fi putut exercita acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, iar din acest punct de vedere, creditoarea recurentă nu poate obține modificarea hotărârii judecătorești pronunțate, invocându-și propria culpă, câtă vreme nu a exercitat nici un demers în vederea constituirii comitetului creditorilor și formulării acțiunii în atragerea răspunderii administratorului.
Legea 85/2006 conferă o serie de prerogative comitetului creditorilor, tocmai având în vedere interesul maxim pe care aceștia îl au în procedura insolvenței. Este evident că aceștia ar trebui să fie principalii interesați în derularea procedurii, căci această procedura are ca scop tocmai acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență (art. 2 din lege).
De asemenea, din interpretarea prevederilor art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, rezultă că, în speță, nu este obligatorie depunerea unui raport final, un asemenea raport impunându-se a fi întocmit doar în ipoteza existenței unor bunuri în patrimoniul debitoarei, după lichidarea acestora. De altfel, prin modificările aduse legii insolvenței de Legea 277/2009, după alin. 1 al art. 131 s-a mai introdus un nou aliniat, în conformitate cu care, nu sunt aplicabile prevederile art. 129 în situația în care se impune închiderea procedurii pe motivul inexistenței unor bunuri în patrimoniul debitoarei.
Pentru aceste considerente, apreciind că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în condițiile inexistenței oricăror bunuri în patrimoniul debitoarei, care să poată fi valorificate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta reclamantăAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B, sector 1,- - 11, în contradictoriu cuintimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, jud. B,intimatul bebitorcu sediul în O, str. -, nr. 2. J-, CUI -,prin lichidatorO, str. -. -, nr. 20,. 9, jud. B, împotriva Sentinței nr. 1953/ F din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 15. 03. 2010
Jud. fond:
Dact. I; 16. 03. 2010; 6 ex.
- 4 exemplare comunicate cu:
recurenta reclamantăAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B, sector 1,- - 11 intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O,-, jud. intimatul bebitor cu sediul în O, str. - nr. 2. jud. lichidator O, str. -. -, nr. 20,. 9, jud.- 4 comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
