Spete procedura insolventei. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.550/COM
Ședința publică din 9 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței comerciale nr. 1777/9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea creditoarei recurente și avocat, în substituirea av. care reprezintă pe debitoarea intimată
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus prin serviciul registraturii de către debitoarea intimată întâmpinare. Se comunică un exemplar din întâmpinare, creditoarei recurente prin reprezentant.
Reprezentantul debitoarei intimate T solicită încuviințarea probei privind demararea procedurii verificării de scripte, reglementată de art.177 -179.proc.civ. și demararea procedurii înscrierii în fals, reglementată de art.180-184.proc.civ.
Reprezentanta creditoarei recurente se opune încuviințării acestor probe.
Curtea, în deliberare, respinge cererea privind încuviințarea probatoriului formulată de către debitoarea intimată ca nefiind utilă cauzei, față de înscrisurile existente la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulate de creditoare și depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1777/9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL cu sediul ales în mun. T, bv., nr. 8, jud. S-a respins cererea formulată de creditorul SC SRL în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, pentru declanșarea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin cererea înregistrată sub nr- creditoarea SC SRL a chemat-o în judecată pe debitoarea SC SRL, solicitând deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta pentru o creanță de 293.372,51 lei.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din data de 15.07.2006, în baza căruia au fost efectuate lucrările, conform procesului verbal de recepție 1829/08.02.2008 și au fost emise un număr de trei facturi fiscale. Dintre acestea, debitoarea nu a achitat contravaloarea facturii fiscale -/08.02.2008, în valoare de 293.372,51 lei.
Întrucât de la scadența facturii au trecut mai mult de 30 de zile, debitoarea fiind notificată de existența debitului, creditoarea a formulat cererea și solicită admiterea acesteia, învederând că sunt întrunite cerințele prev. de art. 3 pct. 6.
Debitoarea, legal citată, a depus la dosarul cauzei contestație, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de creditoare ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute în mod expres de art. 31 din Legea insolvenței.
A invocat lipsa caracterului cert al creanței, întrucât pentru aceeași sumă creditoarea a formulat cerere pentru emiterea somației de plată, care face obiectul dosarului - al Tribunalului Timiș pentru neexecutarea lucrărilor prevăzute în contractul de antrepriză și nerespectarea clauzelor contractuale.
De asemenea, a arătat că factura fiscală nu a fost asumată la plată prin semnătură de un reprezentant al debitoarei, fiind atașată în copie nevizată pentru conformitate cu originalul, iar procesul verbal de recepție a lucrărilor nu a fost semnat de administratorul debitoarei, semnătura fiind identică cu cea a d-lui.
Judecătorul sindic a conchis că neachitarea datoriei nu reprezintă o consecință a insolvenței, ci o modalitate de apărare invocată cu bună credință, raportat la incertitudinea valorii creanței.
Creditoarea nu se află în posesia unui titlu executoriu, iar din actele atașate la dosar nu reiese caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Debitoarea a mai arătat că nu se află în stare de insolvență și a prezentat situația extraselor de cont și a fondurilor bănești existente în patrimoniul său.
Judecătorul sindic a reținut că creditoarea invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 293.372,51 lei, reprezentând contravaloare lucrări de construcție efectuate, astfel cum rezultă din procesul verbal de recepție 1829/08.02.2008 și neachitate de către debitoare.
A atașat în acest sens xerocopia procesului verbal de recepție și contractul de antrepriză încheiat cu debitoarea.
În apărare, debitoarea a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenței, întrucât nu a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, făcând referire la factura fiscală -/08.02.2008 în valoare de 293.372,51 lei care nu a fost semnată de un reprezentant al debitoarei, fiind atașată o copie simplă, necertificată pentru conformitate și la procesul verbal de recepție nr. 8829 din aceeași dată, ce nu a fost semnat de administratorul societății debitoarei, semnătura fiind identică cu cea a domnului o, care face parte din conducerea creditoarei.
A atașat și bilanțul contabil din 31.12.2007 (anexa 6), prin care face dovada că are capitaluri proprii în valoare de 274.716 lei și active imobiliare în valoare de 9.210.000 lei.
Din actele în probațiune atașate contestației, judecătorul sindic a reținut că, potrivit bilanțului prescurtat depus la fila 44 dosar, rezultă că societatea avea un capital total de 274.716 lei iar din contul de profit și pierdere atașat rezultă că în perioada de raportare societatea a realizat profit de 104.101 lei, pierderea fiind 0.
Din extrasele de cont depuse, se observă, de asemenea, că societatea efectuează plăți însemnate către diverși furnizori, având rulaje lunare de peste 300.000 RON.
Referitor la probele depuse de creditoare în dovedirea caracterului cert al creanței, judecătorul sindic a constatat că, anterior formulării cererii dedusă judecății, prin sentința civilă nr. 449/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -, a fost respinsă cererea formulată de creditoare SC SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, având ca obiect emitere somație de plată privind aceleași sume.
Deși hotărârile pronunțate în baza OG 5/2001 nu prezintă autoritate de lucru judecat în fața instanțelor de drept comun, ceea ce este specific acestei proceduri este verificarea de către judecătorul sindic a caracterului cert, lichid și exigibil a creanței invocate de creditor, astfel că hotărârea judecătorească reprezintă un act autentic în probațiune, ce, coroborată cu restul probelor scrise depuse la dosarul cauzei, duce la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, creditorul nefiind îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Sub acest aspect, deși a fost depus un proces verbal de recepție în xerocopie, cum din corespondența purtată cu debitoarea rezultă că aceasta din urmă nu a fost mulțumită de modul de execuție a lucrărilor, precum și pentru nerespectarea termenelor stabilite în contractul de antrepriză, iar aceasta contestă că a participat prin reprezentantul său legal la recepția lucrărilor, afirmând că a fost semnat în fals chiar de reprezentantul creditoarei, acest act nu va fi reținut ca o probă concludentă în dovedirea contravalorii facturii fiscale ce reprezintă creanța certă invocată de creditor.
În concluzie, judecătorul sindic a constatat că neplata unor lucrări nu poate fi reținută decât ca un indiciu al relațiilor conflictuale dintre părți cu privire la executarea obligațiilor contractuale, și în nici un caz dovada stării de insolvență a debitoarei, și cu atât mai puțin a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea SC SRL (fostă SC SRL) T, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii formulate împotriva debitoarei SC SRL pentru creanța societății recurente în cuantum de 293.372,51 lei.
În motivare, se arată că între recurenta, în calitate de antreprenor și societatea debitoare în calitate de beneficiar, a fost încheiat CONTRACTUL DE, la data de 15.07.2006, în
În baza acestui contract, recurenta a efectuat lucrările solicitate, așa cum reiese din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1829/8.02.2008, debitoarei revenindu-i obligația de a-i achita contravaloarea acestor lucrări.
Creditoarea recurentă arată că a emis 3 facturi fiscale pentru sumele datorate, însă au fost achitate de către debitoare numai două dintre acestea, că de la scadența facturii neachitate au trecut mai mult de 30 de zile, debitoarea fiind notificată de existența debitului și că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și anume: art. 3 alin. 5: "debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una din categoriile prevăzute la art. 1, al cărei patrimoniu, se află în stare de insolvență."
1. debitoarea este persoană juridică de drept privat care face parte din categoriile enumerate de art. 1 al legii amintite mai sus (este societate comercială -art.1 alin.1) și are calitatea de comerciant, fiind înregistrată la ONRC;
2. patrimoniul debitoarei este în stare de insolvență (vădită), îndeplinind condițiile cerute de art. 3 alin. 1: starea patrimoniului debitorului se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este vădită, conform art. 3 alin. 1 lit. b, întrucât au trecut mai mult de 30 zile de la data scadenței creanței și debitorul nu a achitat datoria sa.
- art. 3 alin. 6: "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă si exigibilă de mai mult de 30 de zile."
1. creanța este certă (existența ei este sigură); lichidă (cuantumul ei este determinat); exigibilă (termenul de scadență este îndeplinit);
2. deși notificată, debitoarea nu și-a onorat cu rea credință obligația de plată (notificări efectuate de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 435/12.12.2006);
3. au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadenței creanței.
- creanța creditoarei recurente izvorăște dintr-un raport comercial și este de natură comercială;
În consecință, recurenta solicită declanșarea procedurii falimentului împotriva debitoarei, iar în cazul în care se va constata că activele existente în patrimoniul societății debitoare nu acoperă datoria, să se dispună angajarea răspunderii administratorului cu averea personală, (conform art. 138 și urm. din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței).
Totodată solicită ca, în cazul în care se admite cererea de deschidere a procedurii falimentului, să se aibă în vedere și posibilitatea anularii actelor frauduloase și a constituirilor și transferurilor de drepturi patrimoniale către terți (conform art. 80 și urm. din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței).
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ. și prevederile Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea intimată a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, demararea procedurii verificării de scripte, reglementate de art. 177 - 179. proc. civ. atât față de procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008, având în vedere că semnătura de pe ultima pagină a procesului verbal, din dreptul reprezentantului legal al debitoarei intimate, nu aparține acestuia, cât și față de factura fiscală nr. - din 08.02.2008 emisă de către reclamanta L- față de intimată pentru suma de 293.372,51 RON, semnătura și ștampila de pe această factură neaparținând nici unui angajat al recurentei și cu atât mai puțin unui reprezentant legal al său care să poată accepta plata acestei facturi; demararea procedurii înscrierii în fals, reglementată de art. 180 - 184. proc. civ. față de procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008, având în vedere faptul că mențiunile înscrise în acest act referitoare la: a) documentația scrisă și desenată necesară a fi prezentată b) cantitățile de lucrări neexecutate c) lucrările care nu respectă prevederile proiectului nu corespund adevărului.
În motivare, se arată că cererea de deschidere a procedurii falimentului este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute în mod expres de art.31 din Legea 85/2006 privind Legea insolvenței.
Creditoarea nu este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii împotriva debitoarei, întrucât nu a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, condiție sine qua non pentru a putea formula cerere în acest sens.
Creanța nu este certă, deoarece existența ei este îndoielnică. Astfel, pe rolul Tribunalului Timiș se află dosarul cu numărul -, care are ca obiect emiterea somației de plată (anexa 1), formulată de creditoarea petentă în contradictoriu cu debitoarea, cu privire la neachitarea unor facturi fiscale scadente, inclusiv a celei invocate în cererea introductivă.
Cu privire la cuantumul creanței, debitoarea intimată a invocat excepția non adimpleti contractus, creditoarea efectuând lucrările cu mari întârzieri și/sau necorespunzător, iar o parte din lucrări nu s-au executat nici până în prezent așa cum este stipulat în art. 9 pct.1 raportat la art. 9 pct. 5 din contractul de antrepriză.
Refuzul de plată al debitoarei este întemeiat în condițiile în care creditoarea, în calitate de antreprenor nu și-a executat corespunzător obligațiile sale contractuale. Astfel, potrivit contractului de antrepriză încheiat între părți la data de 12.06.2006, antreprenorul este "obligat să respecte timpii prevăzuți în programul de execuție al lucrărilor" iar potrivit art. 9 pct. 5 lit. a, termenul final de execuție este: "la 30 aprilie 2007 pentru corpul fabricii, lucrările externe și parter birouri dotate cu servicii pentru personalul calificat".
Or, după cum se poate observa din Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1829 din data de 08.02.2008, pentru lucrările de "Construcție hală, amenajări exterioare și rezervor incendiu" (anexat la cererea introductivă), creditorul-antreprenor nu și-a executat corespunzător obligațiile contractuale și anume de a finaliza lucrările la termenul prevăzut de art. 9 pct. 5 lit.
Totodată, se menționează faptul că factura fiscală nr. - din 08.02.2008, în valoare de 293.372,51 nu a fost semnată de un reprezentant al debitoarei, fiind anexată în copie simplă fără a fi certificată pentru conformitate. Mai mult, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829/08.02.2008 nu a fost semnat de administratorul societății SC SRL, după cum se poate observa semnătura este identică cu cea a d-lui o
Prin urmare, neachitarea datoriei nu reprezintă o consecință a insolvenței debitoarei, ci o modalitate de apărare invocată de aceasta cu bună-credință, raportat la incertitudinea valorii creanței.
Mai mult, creditoarea nu se află în posesia unui titlu executoriu care să constate existența certă, lichidă și exigibilă a creanței, astfel că rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 1169.civ să dovedească dacă creanța sa îndeplinește condițiile cerute de Legea 85/2006,
Or, din actele anexate la dosar nu rezultă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În această situație judecătorul-sindic va fi obligat să cerceteze în fond dacă actele la care debitoarea a făcut referire și pe care își fundamentează creditoarea cererea ar îndeplini condițiile prevăzute de legea insolvenței, lucru inadmisibil, întrucât judecătorul-sindic nu se poate transforma într-o instanță de drept comun, care să administreze probe.
Debitoarea intimată arată că nu se află în stare de insolvență în sensul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, din extrasele de cont bancar în lei și în valută emise de Banca Comercială România, Sucursala T, pentru perioada 01.02.2008-31.05.2008, reieșind fără putință de tăgadă, că are suficiente fonduri bănești și că nu s-a aflat în nici un moment în imposibilitate de plată.
Din bilanțul contabil de la data de 31.12,2007 (anexa 6) reiese că debitoarea are capitaluri proprii în valoare de 274,716 lei și active imobilizate (reprezentând terenuri, construcții, investiții ce urmează a fi fructificate) în cuantum de 9.210.000 lei.
Având în vedere că debitoarea intimată este în perioada de efectuare a investițiilor financiare pentru demararea activității productive, lichiditatea disponibilă în conturile bancare ale societății și anume suma de 847.188 denotă o situație financiară pozitivă (după cum se poate observa din bilanțul anexat, nu există venituri din producție raportat la obiectul de activitate al societății).
Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 85/2006, insolvența este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriei exigibile". Or, după cum s-a dovedit, fondurile disponibile ale debitoarei nu sunt doar suficiente, ci chiar exced valoarea creanței.
În consecință, refuzul de plată a datoriei nu se datorează stării de insolvență în care se află debitoarea, ci culpei, care nu și-a executat corespunzător obligațiile contractuale. Dată fiind natura complexă a relațiilor contractuale dintre părți, consideră că pentru o soluție judicioasă se impune utilizarea căilor de drept comun.
Se arată că dispozițiile Codului d e procedură civilă referitoare la procedura verificării de scripte sunt incidente atât față de procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008 cât și față de factura fiscală nr. - din 08.02.2008 emisă de către reclamanta față de debitoare pentru suma de 293.372,51 Ron; semnătura de pe ultima pagină procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008, din dreptul reprezentantului legal al debitoarei, nu aparține acestuia, iar semnătura și ștampila de pe factura fiscală nr. - din 08.02.2008 emisă de către reclamanta față de debitoare pentru suma de 293.372,51 Ron, nu aparține nici unui angajat al debitoarei și cu atât mai puțin unui reprezentant legal al acesteia care să poată accepta plata acestei facturi.
În ceea ce privește procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02 2008 semnătura de pe ultima pagină a procesului verbal, din dreptul reprezentantului legal, nu aparține acestuia.
Semnătura reprezentantului legal se regăsește pe fiecare pagină a contractului de antrepriză semnat în data de 12.06.2006 cu reprezentanții reclamantei și a traducerii acestuia în limba română, necorespunzând cu semnătura din dreptul numelui său de pe ultima pagină a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008.
În ceea ce privește factura fiscală nr. - din 08.02.2008 emisă de către reclamanta față de debitoarea intimată pentru suma de 293.372,51 RON, semnătura și ștampila de pe această factură nu aparțin nici unui angajat al debitoarei și cu atât mai puțin unui reprezentant legal al acesteia care să poată accepta plata acestei facturi. Existența mențiunii "prin poștă" de pe factură în dreptul rubricii "Date privind expediția:" întărește ideea că această semnătură este falsificată, fiind de notorietate faptul că o factură expediată prin poștă nu este semnată și ștampilată de primire.
Dispozițiile Codului d e procedură civilă referitoare la procedura înscrierii în fals sunt incidente față de procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008: mențiunile înscrise în procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1829 din 08.02.2008 referitoare la: a) documentația scrisă și desenată necesară a fi prezentată b) cantitățile de lucrări neexecutate c) lucrările care nu respectă prevederile proiectului nu corespund adevărului.
la terminarea lucrărilor executate de către la obiectivul Hală depozitare și birouri din T, DN 69 Tm - A, km 7 putea avea loc doar după terminarea lucrărilor care au făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat de societățile noastre în data 12.06.2006.
a executat lucrări la obiectivul Hală depozitare și birouri din T, DN 69 Tm - A, km 7, în baza contractului de antrepriză încheiat de societățile litigante în data 12.06.2006, atât anterior cât și ulterior datei de 08.02.2008 conform Situației de a Lucrărilor () nr. 14 din 29.02.2008, 15 din 31.03.2008, 16 din 30.04.2008.
Lucrările cuprinse în nr. 14 din 29.02.2008, 15 din 31.03,2008, 16 din 30.04.2008 au fost executate de către în baza contractului de antrepriză încheiat de societățile litigante în data 12.06.2006, nereprezentând lucrări suplimentare, deoarece i-a comunicat debitoarei Situații de a Lucrărilor () care se refereau la lucrări suplimentare față de cele contractate, mai precis nr. 1 DIN 31.01.2008, nr. 2 din 29.02.2008, nr. 3 din 31.03.2008.
Având în vedere că și-a retras personalul de pe șantier și că celălalt constructor s-a apropiat de finalizarea lucrărilor, debitoarea intimată a demarat procedura convocării la recepția la terminarea lucrărilor privind lucrarea "Construcție hală depozitare și birouri la imobilul - teren situat în T, Calea DN 69 km7, jud. T".
Este important de menționat faptul că până la acea dată nu fusese încheiat nici un document la terminarea tuturor lucrărilor care au făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat de societățile litigante în data de 12.06.2006, astfel cum sunt ele definite în art. 2 al contractului; "executarea tuturor lucrărilor și administrarea forței de muncă precum necesitățile prevăzute pentru realizarea: 1. de săpare, fundații, structuri în general, pardoseli, pereți exteriori pentru clădire, acoperiri, închideri de hală, corp birouri, realizat conform proiectului; 2. Rețele de evacuare exterioare clădiri și utilaje logistice;"
În urma derulării lucrărilor comisiei de recepție, în data de 17.06.2008 a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, comisia de recepție constatând, conform pct. 4.8 din procesul verbal, că lucrările contractate de către nu sunt terminate, a propus, la pct. 5 din procesul verbal, respingerea recepției lucrărilor.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Din probele dosarului, Curtea reține că între cele două părți a fost încheiat un contract de antrepriză la data de 15.07.2006, având ca obiect:
1. Intervenții de săpare, fundații, structuri în general, pardoseli, pereți exteriori pentru clădire, acoperiri, închideri de hală, corp birouri, realizat conform proiectului; 2. Rețele de evacuare exterioare clădiri și utilaje logistice;"
Termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit astfel:
-la 30 aprilie 2007 pentru corpul fabricii, lucrările externe și parter birouri dotate cu servicii pentru personalul calificat;
-la 30 mai 2007 pentru lucrările de completare a clădirii pentru birouri la primul etaj;
La data de 8.02.2008 a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, cu nr. 1829, așadar cu depășirea termenelor contractuale de execuție. În aceste condiții, pârâta debitoare a ridicat excepția de neexecutare, excepție fondată pe împrejurarea că lucrările au fost efectuate cu mare întârziere, iar unele deloc.
Conform art. 3, pct. 6 din Legea 85/2006, este creditor îndreptățit să solicite declanșarea procedurii insolvenței acel creditor care prezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului.
Conform art. 379, alin. 3.proc.civ. este creanță certă aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de el.
În speță, nu există asemenea acte, întrucât procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este semnat, din partea beneficiarei de reprezentantul acesteia, ci de o altă persoană. Se poate remarca foarte ușor faptul că, în dreptul numelui reprezentanților celor două părți este aceeași semnătură. Semnătura reprezentantului beneficiarei este cea de pe contractul de antrepriză întocmit în limba italiană (filele 63-71 din dosarul de fond) și este cu totul diferită de cea de pe procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
În aceste condiții, în care creanța reclamantei creditoare este contestată cu motive rezonabile, susținute de probe, semnătura de pe factura fiscală nr. -/08.02.2008, în valoare de 293.372,51 lei (fila 16 din dosarul de fond) nu poate avea decât semnificația primirii acesteia de către pârâta debitoare, iar nicidecum semnificația acceptării creanței.
În condițiile în care termenul de executare a lucrărilor a fost cu mult depășit, în lipsa unei convenții de modificare în mod corespunzător a contractului de antrepriză, iar reprezentantul beneficiarului la recepția lucrărilor nu a semnat procesul verbal de recepție, certitudinea creanței este serios pusă la îndoială.
O asemenea situație litigioasă dintre cele două cocontractante nu poate fi analizată în procedura specială a insolvenței, întrucât creanța invocată de către creditorul reclamant trebuie să fie certă, să nu fie supusă, în mod rezonabil, unor critici privind existența sau întinderea ei.
În speță însă, situația litigioasă conturată între părți nu poate fi tranșată decât pe calea dreptului comun, ocazie cu care se pot efectua toate verificările asupra susținerilor părților.
Refuzul plății creanței este generat nu de starea de insolvență a debitoarei, ci de invocarea de către aceasta a excepției de neexecutare.
În mod just a reținut judecătorul sindic faptul că neplata creanței pretinsă de către creditoarea reclamantă nu este expresia stării de insolvență a debitoarei, ci expresia relațiilor conflictuale dintre părți, generate de modul de executare a contractului de antrepriză.
În consecință, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. recursul formulat de către reclamanta creditoare va fi respins ca nefondat.
Nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de către pârâta debitoare, întrucât nu au fost dovedite prin documente de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței comerciale nr. 1777/9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red./8.05.2009
Tehnored /8.05.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
