Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.554/COM
Ședința publică din 9 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1840/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar IT Management T și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1840/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, cu domiciliul în com., nr. 188, județ C S-a închis procedura insolvenței fata de debitoare SC SRL, cu sediul social în T,-,. 3 jud. S- dispus radierea debitoarei din evidentele
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei, asociaților acesteia, creditoarelor Administrația Finanțelor Publice T, cu sediul în T, Cl. nr. 2.jud. T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul: B,--11, sect. 1, Direcției Generală a Finanțelor Publice T cu sediul: T,-, jud. și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
S-a constatat că lichidatorul judiciar IT Management, cu sediul în T, str. - de nr. 7,.8. jud. T este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Lg.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 578/11.10.2007 pronunțată în dosarul - s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC SRL, fiind numit ca lichidator IT Management, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în ziarul "Gândul" din 02.11.2007. De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, în care figurează creditorii AVAS și T, cu creanțe admise în cuantum de 94.360,93 RON.
În același timp, lichidatorul a procedat la notificarea administratorului cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei și a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat.
În raportul depus la 19.06.2008, lichidatorul judiciar a solicitat aplicarea disp. art. 138 alin. 1 lit. d) și atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, întrucât acesta a prezentat un singur document contabil - balanța întocmită la 31.07.2002 - insuficient pentru întocmirea raportului cu cauzele ce au condus la insolvența debitoarei, iar acesta denotă faptul că nu a ținut evidența contabilă obligatorie, deci se face vinovată de administrarea frauduloasă a averii debitoarei.
Pârâta a formulat întâmpinare în care arată faptul că societatea a încetat activitatea în anul 2002, astfel că ultima balanță de verificare, predată lichidatorului, a fost întocmită la 31.07.2002. În plus nu s-a dovedit de către lichidator că se întrunesc elementele răspunderii civile delictuale, obligatorii pentru sancționarea patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, iar nepredarea documentelor contabile nu constituie prin ea însăși o faptă din cele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Analizând cererea lichidatorului, judecătorul sindic constată că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 138 alin. 1 din Lg. 85/2006, deoarece nu se dovedește existența condițiilor obligatorii ce stau la baza răspunderii civile delictuale speciale reglementate de acest text de lege.
Astfel, pe de o parte, pârâta dovedește că s-a întocmit evidența contabilă a societății până la momentul în care acesta și-a încetat activitatea, împrejurare ce a survenit cu mulți ani în urmă, iar pe de altă parte, că ea nu a condus, în fapt, activitatea societății, ci, astfel cum s-a reținut în hotărârile penale anexate, prin care acesta a fost condamnat pentru activitatea săvârșită în cadrul debitoarei.
În plus, simpla nepredare către lichidator a actelor contabile întocmite cu mult timp în urmă nu echivalează cu neținerea contabilității, iar această neglijență, chiar dovedită fiind, trebuie să fi fost ceea ce a condus la insolvența debitoarei, deci să fi avut rol primordial, covârșitor asupra stării de încetare a plăților. înregistrărilor în contabilitate, greșelile, încălcările unor reguli specifice, sunt cazuri care ar putea conduce la concluzia ținerii unei contabilități neconforme cu legea, dar dacă astfel de erori nu au fost intenționate și atașate unui scop, nu pot fundamenta, singure, acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale.
Ori, aceste împrejurări nu s-au probat în ceea ce o privește pe pârâtă și activitatea sa de administrator al debitoarei.
Constatând așadar că nu sunt întrunite condițiile ce ar putea permite aplicarea alin. 1 al art. 138 din Legea insolvenței, judecătorul sindic va respinge cererea lichidatorului.
Văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, instanța constata ca in cauza sunt incidente disp art.131 din Lg. 85/2006, astfel ca in temeiul acestui text de lege, va dispune închiderea procedurii declanșate fata de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor B solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 1840/16.10.2008 pronunțată in dosarul nr- de către Tribunalul T, in sensul de a se admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, dispunând ca pasivul debitoarei sa fie suportat din averea personală casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la tribunal în vederea continuării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivare s-a arătat că recursul fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de care prevăzute de art.304 proc.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.3041proc.civ.
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 proc.civ.)
O greșeala de gestiune înseamnă fie că, atunci când contabilitatea este corect ținuta administratorul nu observa indicii de alerta sau nu dă curs avertismentului cenzorilor pentru a lua din timp masuri de redresare, fie că atunci când contabilitatea nu este corect ținuta, dificultățile imprevizibile si de cele mai multe ori de neînlăturat.
Astfel, având în vedere faptul că în cauză sunt constatate fapte ce fac incidente prevederile art. 138 din Legea 85/2006, solicită modificarea sentinței recurate si obligarea pârâtei la plata pasivului rămas neacoperit.
Referitor la închiderea procedurii "Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legai ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" - art. 304 pct.9 proc.civ.
În cazul de față, consideră ca sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 140 -142 din Legea nr. 85/2006.
Sumele realizate prin masurile de executare silita vor aparține averii debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității, iar în caz de lichidare, plații datoriilor către creditori (art.140). De aceea este obligatoriu si inevitabil ca rea răspunderii in mod irevocabil conform art.138 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.
Conform art. 142 alin (2) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat:
"După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, în tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator."
Această normă legala contrazice norma din art. 136 care prevede, ca efect al închiderii procedurii, dezinvestirea și descărcarea de răspundere a judecătorului sindic, lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcate de orice îndatoriri sau responsabilități. Textul art.142 alin.2 este in contradicție și cu art.138 alin. 1 care se refera la judecătorul sindic în funcție, înainte de a se dezinvesti prin închiderea procedurii, precum și cu art. 140 care prevede ca sumele intră în averea debitoarei pentru plata pasivului, precum și cu art.142 alin 2 care se refera la distribuția conform legii, adică în conformitate cu art. 123, cărui aplicare presupune o procedură deschisă.
În cazul de față, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei, nu a fost soluționată printr-o hotărâre irevocabila.
În acest context, consideră ca măsura închiderii procedurii falimentului nu este legala, deoarece această procedură poate fi închisa, așa cum a menționat, numai după soluționarea definitivă și irevocabila a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și după executarea a administratorilor societății debitoare așa cum prevăd art. - 142 din Legea 85/2006.
În cauză de față, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii de faliment înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Prin închiderea procedurii de faliment lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini.
In fapt, prin sentința civilă nr. 1840/16.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, in temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii falimentului asupra debitoarei SC, si radierea societății.
Astfel, judecătorul sindic a închis procedura falimentului debitoarei, considerând că față de faptul că societatea debitoare nu mai are fonduri sau bunuri, această procedură nu mai poate continua.
Totodată, prin aceeași sentința, a fost respinsa ca nefondată cererea formulata de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, motivat de faptul ca nu se dovedește existenta condițiilor obligatorii ce stau la baza răspunderii civile delictuale speciale reglementate de acest text de lege.
Referitor la cererea de antrenare a răspunderii:
Învederează instanței de recurs faptul că, din actele depuse la dosar și analiza lichidatorului judiciar, se poate constata că în cauză erau incidente dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea 5/2006.
În acest sens, învederează faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
în cazul de față, indiferent de faptul că intimata pârâtă, în calitate de administrator statutar, a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă stabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, aceasta se face vinovată de încălcarea legii.
Învederează instanței de recurs că necomunicarea actelor solicitate de organul care aplica procedura, sau comunicarea lor într-o forma incompleta, este o încălcare a prevederilor art. 138 lit.d, întrucât "in calitatea de administratori ai debitoarei, sunt răspunzători de ținerea contabilității și păstrarea tuturor documentelor și registrelor contabile ale firmei, iar neprezentare acestora, coroborată cu faptul ca debitoarea nu a depus situațiile financiare, duce la concluzia că aceasta nu a ținut contabilitatea, sau a făcut să dispară documente contabile
Neconducerea evidențelor contabile cu respectarea rigorilor prevăzute de lege a avut în speță semnificația unei condiții favorabile pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență, evidența contabilă fiind organizată de așa manieră încât nu a fost posibila reconstituirea realității operațiunilor și a situației financiare a societății.
Prin neprezentarea acestor acte, se dovedesc implicit cazurile de culpă prevăzute de legea specială, situație în care apreciază că se impune antrenarea răspunderii fostei conduceri a debitoarei conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art.73 din Legea nr. 31/1990 pentru întreg pasivul creditorii fiind în imposibilitate să verifice modul de gestionare a întregii activități comerciale.
Este adevărat faptul ca sentința de respingere se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, fiind executorie, dispozițiile Legii nr.85/2006, nestatuând asupra obligativității ca aprobarea raportului final si închiderea procedurii judiciare sa nu poată fi dispusă, câtă vreme nu s-a statuat cu caracter irevocabil asupra cererilor formulate în temeiul prevederilor art.138, 140 si 142 din lege. . în ipoteza în care hotărârea ar fi reformată pe cale extraordinară de atac, în sensul admiterii cererii, punerea in executare a acestui virtual titlu executoriu nu ar putea fi asigurata raportat la dispozițiile art.142 din lege.
În concluzie, până la soluționarea definitiva si irevocabila a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a asociaților debitoarei, consideră că procedura falimentului nu se poate închide, din acest punct de vedere soluția pronunțata de judecătorul sindic fiind nelegala.
Având în vedere considerentele expuse, solicit admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate, în sensul de a dispune continuarea procedurii până la soluționare irevocabila a cererii de atragere a răspunderii paratei, precum si obligarea paratei la suportarea pasivului debitoarei așa cum s-a solicitat in cererea de antrenare a răspunderii formulate în dosarul de faliment al debitoareo SC SRL
În drept: invocă prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006, art.304 indice 1, art. 304 pct. ii 312 Cod proc. civ.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, conform art. 304, 3041 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a motivelor de recurs indicate de creditoarea recurentă și anume art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Referitor la critica încălcării de către judecătorul sindic a prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel relevă că procedura insolvenței față de debitoare s-a închis potrivit art. 131 din aceeași lege al cărui conținut normativ nu impune obligația în sarcina judecătorului sindic de convocare a adunării creditorilor și nici măcar întocmirea unui raport final având conținutul și obiectivele raportului prevăzute de art. 129 din legea insolvenței.
Închiderea procedurii pe temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost propusă de către lichidatorul judiciar în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Această situație a fost cunoscută de către creditoarea recurentă, la dosar existând dovada informării sale de către lichidatorul judiciar, însă cu toate acestea aceeași creditoare deși a avut timpul necesar pentru ași exprima opoziția prin formularea unor obiecțiuni, nu a depus aceste diligențe.
În ceea ce privește critica privind neaccesarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic, ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, nici comitetul creditorilor, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre creditori. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.
Curtea, mai statuează că, în condițiile în care creditoarea AVAS nu a formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, această creditoare nu are exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.
Astfel fiind, s-a respins recursul declarat de creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor B împotriva sentinței civile nr.1840/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1840/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red.04.05.2009
Tehnored 2 ex.04.05.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
