Spete procedura insolventei. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 668/R-COM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 218 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA RM., cu sediul în Rm. V, str. - lui,. 4. județul V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm. V,--5, județul V, CENTRUL NAȚIONAL DE COMERCIALIZARE, cu sediul în Pitești,-, județul A, cu sediul în B,-, sector 1, debitoarea A, cu sediul în Rm. V,-, județul V și lichidator, domiciliat în Rm. V,-, -/1,. A,. 9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 03.06.2009, cerere prin care intimata Banca Comercială solicită comunicarea unei copii a motivelor de recurs; la data de 04.06.2009, note scrise formulate de intimata, însoțite de copia ordonanței de efectuare a unei expertize financiar contabile, pronunțată de IPJ V - serviciul cercetări penale.
Reprezentanta recurentei-creditoare DGFP V depune delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-creditoare DGFP V solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației debitoarei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința comercială nr.218/11.02.2009, pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa fost admisă în parte, contestația formulată de debitoarea SC " A " Rm. V, prin administratorul special, formulată împotriva tabelului creditorilor, întocmit de administratorul judiciar, cu privire la creanța creditoarei V; s-a dispus, trecerea în tabelul definitiv, cu titlu provizoriu, a creanței în sumă de 40.136 lei, în beneficiul creditoarei V; a fost respinsă contestația debitoarei, cu privire la înlăturarea din tabelul definitiv a creanței pretinsă de creditoarea Banca Comercială - Sucursala
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut, că la data de 02.11.2007, contestatoarea SC " A " SRL, prin administratorul special a formulat contestație împotriva creanțelor DGFP V și a Băncii Comerciale "" - Sucursala
În motivare, contestatoarea a arătat, că ambele creanțe, nu sunt reale.
Astfel, prima creanță nu, poate fi înscrisă la masa credală, deoarece s-a dispus efectuarea unui control de fond, control contestat de către debitoare, dispunându-se efectuarea unei expertize contabile.
Contestatoarea apreciază că numai după finalizarea acestei expertize, se poate stabili dacă este reală creanța DGFP
Cu privire la cea de-a doua creanță, s-a arătat că învestirea biletului la ordin cu care debitoarea a garantat creditul acordat de bancă este nelegală, în condițiile în care banca nu a introdus la plată acest bilet.
S-a mai arătat că, tot creditul acordat, a fost achitat de către SC SRL și SC SRL, condiții în care s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților percepute de către bancă.
Contestația a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.73 alin.2 raportate la art.107 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea soluției, instanța a reținut că, la data de 28.09.2007, administratorul judiciar a depus definit al creanțelor-fila 265 dosar, în care au fost trecute creanțele DGFP V în cuantum de 110.760 lei și a Băncii, în cuantum de 19.210 lei, tabel afișat la sediul tribunalului la data de 28.09.2007 (fila 273 dosar).
Cu privire la creanța DGFP V, a reținut că, înscrierea a avut loc conform cererii de înscriere la masa credală, așa cum a fost precizată din data 20.03.2007.
În ceea ce privesc susținerile contestatoarei, într-adevăr, din Decizia nr.53 din 11.10.2006 depusă la fila 320 dosar, rezultă că prin Decizia de impunere nr.227 din 1.08.2006 și prin Procesul-verbal nr.56980/1.08.2006, s-a stabilit, că societatea debitoare, are de plată suma de 80.073 lei, cu titlu de obligații bugetare față de stat.
Împotriva celor două acte, s-a formulat contestație de către debitoare, soluționată de către DGFP V, prin decizia depusă la dosar.
S-a decis respingerea contestației pentru suma de 39.937 lei ca nemotivată, și a capătului de cerere privind plata impozitului pe profit, CAS, CASS, ca lipsită de interes.
Cu privire la contestația referitoare la suma de 40.136 lei, s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
Părțile au recunoscut, că paralel cu desfășurarea procedurii insolvenței, are loc o cercetare penală, în cadrul căreia, s-a dispus efectuarea expertizei contabile, despre care face vorbire contestatoarea.
În aceste condiții, până la soluționarea definitivă a cercetărilor penale, în legătură cu săvârșirea de către administratorul debitoarei a unor fapte penale, creanța DGFP V, în cuantum de 40.136 lei, apare ca nefiind certă din punct de vedere juridic, condiții în care, se va dispune trecerea acesteia cu caracter provizoriu în tabelul creanțelor, conform dispozițiilor art.73 alin.3 raportate la art.107 alin.4 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește creanța Băncii Comercială - Sucursala V, în mod irevocabil s-a stabilit de către judecătorul-sindic, prin Sentința nr.785/5.10.2007, că Banca Comercială, deține o creanță de 19.210 lei, dispunându-se înscrierea ei în tabelul creditorilor, administratorul judiciar conformându-se astfel dispozițiilor instanței.
Deoarece s-a stabilit cu putere de lucru judecat cuantumul creanței deținute de Banca Comercială, contestația formulată apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, creditoarea Vaf ormulat recurs în termen legal, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul aprecierii greșite asupra cuantumului sumei ce se impune a fi menționată în tabelul definitiv.
Nemulțumirea recurentei, se referă și la observația atașată mențiunii, în sensul specificării caracterului "provizoriu" al sumei deja diminuată, reținându-se caracterul incert, numai pe considerentul suspendării soluționării contestației, ca urmare a faptului, că fostul administrator, este supus unor cercetări penale.
A subliniat, că dispozițiile Legii nr.85/2006, nu includ noțiunea de creanță provizorie și că între cercetarea penală a fostului administrator și înlăturarea unei părți din creanța datorată de debitoare, nu există legătură de cauzalitate, deoarece faptele penale, nu au fost săvârșite de către persoana juridică.
În privința expertizei contabile, efectuată în cadrul dosarului penal, a precizat, că aceasta s-a rezumat, în a stabili vinovăția făptuitorului și nu întreaga activitate a debitoarei.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma.
Astfel, se va porni de la dispozițiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței care impun condiția pentru creditor, de a avea împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
. că aceasta trebuie să probeze cuantumul creanței pretinse.
Prin art.66 din Lege se stipulează că "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii, iar art.67, impune obligația administratorului judiciar, de a verifica cererile, documentele de a face cercetări în vederea stabilirii valorii exacte a creanțelor, putând solicita informații și documente suplimentare.
În speță, nu există titlu executoriu și de aceea, au fost necesare aceste verificări.
au intervenit, datorită faptului că expertiza contabilă, efectuată cu ocazia stabilirii vinovăției fostului administrator, a stabilit o altă sumă, în raport de cea pretinsă de creditoare.
Este adevărat, că nu există identitate între probele din cele două cauze, însă în cauza penală, poate fi impus ca obiectiv direct sau indirect, necesitatea stabilirii prejudiciului cauzat unuia dintre creditori. Însăși recurenta, a solicitat suspendarea soluționării contestației formulată împotriva actelor fiscale, legată de suma din prezenta acțiune, până la soluționarea cauzei penale, iar în cauza prezentă, pretinzând absența unei legături între prejudiciul cauzat de fostul administrator și suma pe care o are de încasat, își invocă propria culpă (chiar creditoarea a stabilit legătura de cauzalitate).
În condițiile în care, creditoarea nu a respins contestația, ci doar a suspendat-o, sunt create premisele modificării creanței și prin urmare, creanța sa nu este certă și exigibilă.
În privința clasificării creanțelor, se poate constata, într-adevăr, că dispozițiile art.3 pct.9, 10 și 11 din legea amintită, le definește ca fiind salariale, bugetare și garantate, însă art.64(4), din lege, face vorbire și despre creanțe nescadente sau sub condiție, care vor fi admise provizoriu la masa credală".
Prin urmare, acest text de lege, face trimitere, atât la noțiunea de creanță sub condiție cât și la admisibilitatea provizorie a acesteia.
Creanța din prezenta cauză, este dependentă, nu de soluția care se va pronunța în penal, cu privire la fostul administrator, ci de soluția care se va pronunța în contestația debitoarei, cu privire la suma pe care i-o datorează recurentei.
Tocmai recurenta, a creat această dependență și tot aceasta, este nemulțumită.
De asemenea, se constată că recurenta, nu a indicat textele de lege care au fost încălcate de către instanța de fond, făcând doar simple aprecieri și fără a proba vătămarea care i se aduce prin soluția pronunțată.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 218 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA RM., cu sediul în Rm. V, str. - lui,. 4. județul V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm. V,--5, județul V, CENTRUL NAȚIONAL DE COMERCIALIZARE, cu sediul în Pitești,-, județul A, cu sediul în B,-, sector 1, debitoarea A, cu sediul în Rm. V,-, județul V și lichidator, domiciliat în Rm. V,-, -/1,. A,. 9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./15.06.2009
jud fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
