Spete procedura insolventei. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 750
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței comerciale nr. 233 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că societatea creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 233 din 5 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea B împotriva debitoarei
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din condițiile generale de furnizare a serviciilor de telecomunicații depuse la dosar, făcând aplicarea art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea nu a făcut dovada că ar fi îndreptățită să solicite deschiderea procedurii de executare colectivă. Astfel, deși ea invocă o creanță certă în cuantum de 639,94 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie datorate și neachitate, conform facturilor fiscale nr. - în valoare de 104,90 lei și nr. - în valoare de 535,04 lei, scadente la 15 septembrie 2005, respectiv la 15 octombrie 2005, cele două facturi cuprind alte sume: 514,57 lei și 645,40 lei. Pe copia electronică a facturilor este trecută manuscris mențiunea "achitată parțial", dar din actele depuse nu rezultă cât a fost achitat și când anume, pentru a se putea verifica modul de calcul al penalităților.
În ceea ce privește penalitățile, tribunalul a constatat că, pornind de la o creanță incertă, nu se poate ajunge la o sumă care să reprezinte o creanță certă sub aspect probatoriu. Cu privire la temeiul legal al penalităților, de 1% pe zi de întârziere, afirmativ datorate în baza art. 16.2.1 din contract, judecătorul-sindic a reținut că creditoarea își valorifică propria culpă, întrucât a încălcat clauza contractuală inserată la art. 5.3 privind "comunicarea facturilor", care stipulează că " va expedia factura către abonat prin intermediul serviciilor poștale la adresa stipulată în contract. Având în vedere faptul că distribuirea facturilor se face prin intermediul societăților de curierat, nu garantează ajungerea facturii la destinație -" și că "în funcție de posibilitățile tehnice ale, factura va putea fi comunicată și în format electronic, prin e-mail sau va putea fi accesată prin intermediul anumitor Servicii cu Valoare -".
Din modul de redactare al acestei clauze rezultă că prima obligație a creditoarei este aceea de a expedia factura prin poștă către abonat și, numai în subsidiar, o va putea comunica în format electronic, fără ca prin aceasta să fie exclusă prima modalitate de comunicare. În funcție de data comunicării se poate calcula data scadenței unei facturi și de aici pot fi apreciate penalitățile, dacă au fost corect stabilite sau nu, și dacă reprezintă o creanță certă în sensul prevăzut de Legea nr. 85/2006.
Instanța a mai constatat că potrivit art. 22.3.2 contractul încetează de plin drept "în cazul neplății în termen de 75 de zile de la data emiterii a facturii de servicii, cu excepția cazului în care a acceptat sub orice formă prelungirea acestui termen". Această clauză este inserată la capitolul "Încetarea de plin drept a contractului", definită la art. 22.5 pct. 3, care stipulează următoarele: "contractul se desființează de plin drept, fără punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, în următoarele situații: -", art. 22.3.2 fiind cea de-a doua situație. Clauza citată supra reprezintă un pact comisoriu expres de gradul IV, care își produce efectele după împlinirea termenului de 75 zile de la data emiterii facturii în funcție de care au fost calculate penalitățile, și cum în speță este vorba de facturi datate 15 august 2005, 15 septembrie 2005 și 15 octombrie 2005, cele 75 zile sunt cu mult depășite, astfel că judecătorul-sindic a constatat, pe cale incidentă, încetarea contractului în baza art. 969 din Codul civil, prin convenția părților, conform pactului comisoriu menționat. În concluzie, s-a reținut că nu mai există temei legal sau contractual pentru obligarea debitoarei la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere din moment ce raporturile contractuale au încetat după 75 zile de la emiterea facturilor respective.
Pe de altă parte, penalitățile de 2258,80 lei întemeiate pe art. 16.2.2 din contract nu sunt dovedite. Conform acestui articol, abonatul datorează daune cominatorii pentru nerespectarea duratei contractuale în condițiile descrise la pct. I-IV, urmând a fi obligat de către să plătească în plus, față de celelalte sume datorate, echivalentul în lei a sumei de 200 la cursul valutar din ziua plății. În speță creditoarea invocă faptul că debitoarea a fost dezactivată din rețea la 25 noiembrie 2005, astfel că datorează pentru fiecare conectare/terminal suma de 200 la cursul, conform anexei 3. În tabelul cu modul de calcul al penalităților deși este trecută "data dezactivării: 25 noiembrie 2005", iar ca motiv "neplata serviciilor de telefonie", nu rezultă din niciun mijloc de probă că aceste numere de telefon au fost dezactivate din cauza neplății serviciilor de telefonie, afirmație care este înlăturată chiar de modul de calcul al penalităților, de 1% pe zi de întârziere întocmit în aceeași anexă, în care se arată plăți efectuate la 24 august 2005, 10 octombrie 2005 și 20 februarie 2006. În lipsa altor probe, care potrivit art. 1169 din Codul civil se impun a fi administrare de cel care face o afirmație în fața judecății, prima instanță nu a putut desprinde concluzia că dezactivarea celor patru telefoane este cauzată de neplata serviciilor prestate de către creditoare, apreciindu-se astfel că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantă a condiției pretinse de art. 3.6 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, să se rețină cauza spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată.
Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea soluției de respingere a cererii de deschidere a procedurii colective tribunalul a reținut, în ceea ce privește capătul de creanță constituit din penalitățile de întârziere în cuantum de 7.155,33 lei la data formulării acțiunii, că acesta nu este lichid, întrucât cuantumul penalităților nu a fost cu exactitate determinat. Altfel spus, în accepțiunea primei instanțe scadența facturilor se calculează de la data comunicării lor către destinatar, iar nu de la data inserată pe documentul fiscal. Această interpretare este una eronată deoarece facturile solicitate de creditoare la plată și depuse la dosar au prevăzută data scadenței în cuprinsul lor, iar pe de altă parte în contractul de abonament la art. 5.1 se stabilește că data scadenței va fi de 14 zile de la emiterea facturii, instanța neputând deroga de la respectiva clauză contractuală.
Certitudinea, exigibilitatea și lichiditatea unor obligații accesorii, cum sunt penalitățile de întârziere, obligație accesorie obligației principale de plata a facturilor fiscale, este dată tot de contractul de abonament seria H, nr. 63824 încheiat între cele două părți litigante la data de 25 mai 2005, precum și de facturile emise în baza acestui contract, iar nu de comunicarea sau nu a facturilor. Facturile fiscale anexate cererii introductive, împreună cu desfășurătorul convorbirilor efectuate de către debitoare, au fost emise pentru serviciile pe care recurenta le-a prestat intimatei, dar care nu au fost achitate, toate facturile fiind comunicate la aceeași adresă, existând prezumția că societatea le-a primit, prezumție întărită atât de faptul ca intimata a beneficiat de serviciul de telefonie, așa cum reiese din desfășurător, cât și de lipsa vreunei reclamații din partea acesteia.
Greșită este și interpretarea tribunalului cu privire la efectul pe care încetarea de plin drept a contractului, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 22.3.2, îl are asupra certitudinii penalităților de întârziere. Conform accepțiunii judecătorului-sindic, odată contractul încetat, acesta încetează să-și mai producă efectele asupra obligațiilor existente și scadente la data încetării, interpretare eronată, ce excede litera legii și principiile generale privitoare la valabilitatea convențiilor și efectele acestora, omițându-se din vedere faptul că încetarea unei convenții nu este echivalentul nulității acestuia.
Cât privește daunele compensatorii constând în penalitatea pentru nerespectarea duratei contractuale tribunalul a reținut că acestea nu au fost dovedite întrucât creditoarea a indicat faptul că debitoarea a fost dezactivată pentru neplata serviciilor de telefonie, fără a face o asemenea dovadă. Or, de vreme ce un capăt al creanței reclamate îl constituie facturile scadente și neachitate, debitoarea era cea care trebuia să depună dovada achitării acestora.
Sentința atacată este și netemeinică, motiv de recurs prevăzut de art. 3041din Codul d e procedură civilă, creanța societății având un caracter cert, lichid și exigibil, iar debitoarea intimată nu a contestat starea de insolvență. Diferența neachitată de 125,40 lei din factura - din 1 septembrie 2005 în valoare de 685,40 lei, a fost adăugată la valoarea facturii următoare, - din 1 octombrie 2005 în valoare de 514,57 lei, neachitată nici în prezent, rezultând astfel debitul final de 639,94 lei pe care recurenta I-a cerut în primul capăt al acțiunii. Referitor la penalitățile de întârziere s-a precizat faptul că cuantumul acestora a fost determinat prin anexa mod de calcul penalități, prin care au fost determinate penalități de 1% din valoarea rămasă a facturilor neachitate, așa explicându-se de ce factura - din 1 septembrie în valoare de 685,40 lei este trecută de trei ori, cu valoarea rămasă după fiecare din cele două plăți.
Potrivit rt. 4 alin. 1 din Legea nr. 469/2002, în contractele încheiate, părțile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadență sau până la un alt termen convenit a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. 1, debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadenței, iar art. 1066 din Codul civil statuează că părțile pot stipula prin contract o clauză penală cu scopul de a garanta executarea obligației asumate prin contract de partea împotriva căreia este stipulată clauza.
Intimata a beneficiat de serviciile de telefonie, așa cum reiese din cuprinsul facturilor fiscale, însă ea nu și-a respectat obligația corelativă de achitare la scadență a facturilor emise, recurenta fiind îndreptățită să pretindă acesteia plata de daune interese moratorii n cuantumul prevăzut în clauza penală stipulată la rt. 16.2.1 din contract, respectiv de 1% pe zi de întârziere. Ca urmare a neachitării la scadență a facturilor emise de creditoare contractul a încetat de plin drept, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 23.3.2. la data de 25 noiembrie 2005, respectiv înainte de împlinirea duratei obligatorii inițiale agreate, situație în care a luat naștere dreptul recurentei de a pretinde intimatei și plata de daune interese compensatorii pentru neîndeplinirea obligației de a face - aceea de a rămâne conectat în rețea durata stabilită - în cuantumul stabilit prin clauza penală stipulată la art. 16.2.2. și anume de 200 /telefon conectat. Debitoarea având onectate 10 telefoane, totalul daunelor compensatorii însumează 1.000, care la data formulării cererii introductive reprezentau 2.258,80 lei.
În drept a invocat rt. 3041, 312 alin. 3 și 4 și 379 din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 469/2002, art. 43 din Codul comercial, art. 8 și 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Întrucât pentru termenul de judecată din 19 mai 2009 creditoarea, deși legal citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii, aceasta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare, cu privire la care reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale - art. 6 lit. c), raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată, și art. 3 alin. 1 din nr.OG 32/1995, modificată - recursul societății creditoare trebuia timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recurenta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, Curtea va dispune anularea recursului ca netimbrat, conform dispozitivului, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței comerciale nr. 233 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /01.06.2009
Tehnored. /02.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
