Pretenţii. Decizia nr. 1157/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 8446/176/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1157/R/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Judecător S. I.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. JO SE CO SRL împotriva sentinței civile nr. 1090/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații S.C. C. A. SA și M. L. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.09.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta Decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 24.03.2012, în dosar nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâții S.C C. A. S.A și M. L. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate că pârâtul M. L. D. îi datorează suma de 6.868,22 lei, în calitate de beneficiar al reparației autoturismului cu nr. de înmatriculare_ ;
- să fie obligată pârâta . ca în calitate de asigurător RCA al persoanei vinovate de producerea evenimentului rutier, să plătească reclamantei suma de 6.868,22 lei,precum și penalitățile aferente sumei pentru fiecare zi de întârziere de la data primei plăți;
- să fie obligată pârâta . la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr.136/1995,art.1 (1),art.6 (1) pct. b,art.35,36,37,38,40,41,43,47,64 din Ordinul nr.8/2008, Convenția de colaborare nr.639,art.720 ind.1 Cod pr. civilă.
În probațiune au fost anexate înscrisuri ( fl.6-25).
Pârâtul M. L. D., fiind legal citat cu această mențiune, a depus la dosar întâmpinare (fl.26) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta . a formulat întâmpinare în cauză (fl.32-37) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului 20/2008 al CSA și prevederile art.115 Cod pr. civilă.
În probațiune au fost anexate întâmpinării înscrisuri ( fl.38-42), s-a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei ( fl.123,124) și proba cu expertiza tehnică auto ( fl.142-149).
Prin sentința civilă nr.2176/2012 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C JO SE CO SRL și în consecință:
S-a constatat că pârâtul M. L. D. datorează reclamantei . SRL suma de 2629,16 lei, în calitate de beneficiar al reparației la autoturismul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ .
A fost obligată pe pârâta . SIBIU să plătească reclamantei . SRL suma de 2629,16 lei, la care se vor adăuga penalizări de 0,1%/zi de întârziere calculate asupra sumei de 2629,16 lei, începând cu data de 14.05.2012 și până la data plății efective.
A fost obligată pe pârâta . SIBIU să achite în contul dlui. expert Vedeanu L. suma de 50 lei, cu titlu de parte a onorariului definitiv neachitat.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Prin decizia nr. 969/R/2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat sentința nr. 2176/2012 și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, unde cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1090/2013 a Judecătoria A. I., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. L. D. pentru capătul 2 de cerere.
A fost respins capătul 2 de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul M. L. D., ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. JO SE CO S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C C. A. SA SIBIU, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2629,16 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
A fost respinsă cererea pentru restul sumelor solicitate, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta la plata către d-l expert Vedeanu L. a sumei de 50 lei, reprezentând diferență onorariu expert neachitat.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. L., instanța a constatat că este întemeiată. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere faptul că cererea reclamantei este motivată în fapt prin efectuarea unei reparații a autoturismului pârâtului M. L. D., în calitate de păgubit ca urmare a accidentului rutier din data de 19.10.2008, produs de asiguratul pârâtei, în baza autorizației de reparație, a procesului – verbal de constatare a avariilor și a convenției de colaborare nr. 639/11.08.2004 încheiată cu pârâta, care a refuzat să achite suma de 6868,22 lei, în speță sunt incidente prevederile art.969 privind răspunderea civilă contractuală.
Așadar, întrucât prin această acțiune se valorifică dreptul de a obține despăgubiri, care este corelativ obligației ce izvorăște din săvârșirea unei fapte ilicite, constând în nerespectarea unei obligații contractuale, înseamnă că are legitimare procesuală pasivă cealaltă parte contractantă despre care se susține că a încălcat obligațiile contractuale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit procesului – verbal de contravenție . nr._/19.10.2008 (f.88), la data de 19.10.2008, orele 15,00, numitul P. M. N. in timp ce conducea auto marca L. cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Teiuș, a ieșit cu autoturismul din parcarea aflată în fața localului Exotic Caffe, fără să se asigure, prin efectuarea unei manevre de întoarcere în mod neregulamentar și a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de numitul M. L. D.. Persoana vinovată de producerea accidentului deținea o poliță de asigurare RCA aflată în perioada de valabilitate, asigurătorul fiind pârâta S.C. C. A. S.A. (fila 89).
Numitului M. L. i s-a eliberat autorizația de reparații . nr._ (fila 6), in care sunt descrise avariile constatate. Ulterior, pârâta . a deschis dosarul de dauna nr. RCA0074AB8 din 21. 10. 2008 (fila 7), in care sunt enumerate avariile produse la vehicul, anume portiere dreapta față și spate, prag dreapta si aripa dreapta spate (fila 8). Ulterior, prin intermediul procesul verbal de constatare suplimentar de fila 9, parata . a constatat avariată și portiera dreapta spate.
În baza devizului din data de 18.02.2010 (f.19-22), reclamanta S.C. JO SE CO S.R.L., a emis factura 69/22.02.2010 (fila 13), în sumă de 8018,37 lei.
În temeiul acestei facturi, pârâta ..A. a achitat în contul reclamantei din suma totală facturată suma de 1150,15 lei (fila 12), refuzând plata diferenței, motivat de faptul că factura nu a fost asumată la plată de reprezentanții săi.
Raporturile dintre părți sunt de natură contractuală, guvernate de convenția de colaborare nr. 639/11.08.2004 (fila 23 -28), prelungită ulterior prin acordul părților, potrivit art.6 din convenție. Potrivit art.1 din convenția menționată, obiectul acesteia îl constituie colaborarea dintre reclamanta S.C. JO SE CO S.R.L.și pârâta C. A. S.A., în domeniul constatării reparării și lichidării daunelor provenite din asigurarea obligatorie de răspundere auto RCA prin unitățile proprii de reparații ale reclamantei. Conform clauzelor contractuale, reprezentantul asigurătorului va emite în urma încheierii procesului – verbal de constatare o notă de constatare pe baza căreia unitatea reparatoare va proceda la efectuarea reparațiilor și care va sta la baza întocmirii devizului de reparație de către unitatea reparatoare (art.2 lit. Bpct.2). Potrivit art.5 din convenția menționată, la terminarea lucrărilor și recepția acestora de către client, pârâta va întocmi devizul de reparație care va fi înmânat clientului pentru a fi depus la sediul asigurătorului, iar pe baza acestui deviz, acesta din urmă va emite o confirmare scrisă de primire a devizului, în care va fi înscrisă și suma acceptată la plată.
Din concluziile raportului de expertiză auto efectuat în cauză (f.146-149) de către d-l. expert Vedeanu L., instanța a reținut că reparațiile efectuate autoturismului deținut de către numitul M. L. D. de către reclamantă sunt în sumă de 3779,341 lei.
Potrivit art.969 cod civil din 1864, în vigoare la data desfășurării raporturilor dintre părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Din reglementările legale rezultă că părțile sunt obligate să execute întocmai obligațiile contractuale.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, instanța a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei.
Astfel, fapta ilicită a acesteia constă în nerespectarea unei obligații contractuale si anume aceea de a achita reclamantei contravaloarea reparațiilor autoturismului deținut de numitul M. L., conform art.5 din convenția nr. 639/11.08.2004.
În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu patrimonial, acesta este dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv din concluziile raportului de expertiză. Potrivit art. 1084 Cod civil din 1864, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Astfel, prejudiciul cauzat reclamantului îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, în sumă de 3779,341 lei.
În privința cuantumului debitului, instanța urmează a avea în vedere că pârâta nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării debitului pretins, cu excepția sumei de 1150,15 lei.
Totodată, și condiția raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de fapta ilicită a pârâtei.
De asemenea, vinovăția acesteia din urmă este de necontestat și constă în neexecutarea obligației contractuale asumate. Totodată, pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată.
În consecință, având în vedere cele expuse anterior, în baza art.969 Cod civil, văzând și dispozițiile art.5 din convenția de colaborare încheiată între părți, ținând cont de plata parțială de 1150,15 lei efectuată de pârâta ..A., instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata către aceasta a sumei de 2629,16 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
În ceea ce privește susținerile pârâtei constând în nerespectarea obligațiilor contractuale, instanța a constatat că la stabilirea contravalorii reparațiilor efectuate de reclamantă, expertul desemnat în cauză a indicat că soluția tehnologică aleasă de reclamantă împreună cu timpii de reparație alocați au fost în mod corect stabilite; totodată, referitor la totalul costurilor de reparații stabilite de expert, s-a avut în vedere nerespectarea de către reclamantă a orei de manoperă și faptul că unele repere nu fac obiectul devizului.
Referitor la nerespectarea procedurii de decontare din convenția de colaborare de către reclamantă, instanța a reținut că și aceste susțineri ale pârâtei sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că în mod nejustificat aceasta a refuzat la plată achitarea contravalorii reparațiilor, care erau în sumă de 3779,341 lei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal datorat, instanța a reținut că potrivit art.37 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.8/16.06.2008, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, ,,dacă asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art.36 sau și le îndeplinește în mod defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”,. Analizând dispozițiile Ordinului nr.8/2008, instanța a constatat că textul articolului menționat sunt cuprinse în Partea I, titlul III, având ca denumire ,,Contractul de asigurare”,. În consecință, dispozițiile citate reglementează raporturile contractuale dintre asigurător și asigurat, art.36 din același act normativ, la care art.37 în discuție face trimitere stabilind modul de acordare a daunelor de către asigurător în temeiul răspunderii acestuia față de propriul asigurat. În consecință, având în vedere faptul că în speță raporturile dintre reclamantă și pârâta sunt reglementate de convenția de colaborare nr. 639/11.08.2004 (fila 23 -28), instanța a constatat că nu pot fi aplicabile dispozițiile art.37 din Ordinul nr.8/2008.
Instanța a constatat că pârâta ..A. nu a achitat integral onorariul de expert, existând o diferență neplătită de 50 lei, față de decontul final, deși îi revenea această obligație, întrucât efectuarea expertizei s-a dispus la solicitarea sa. În consecință, instanța a obligat pârâta . SIBIU să achite în contul d-lui. expert Vedeanu L. suma de 50 lei, cu titlu de parte a onorariului definitiv neachitat.
Referitor la cheltuielile de judecată, în cazul în care acțiunea a avut mai multe capete de cerere din care numai unul a fost admis, iar celelalte au fost respinse, instanța trebuie să aprecieze în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de cealaltă parte în tot cursul procesului. Potrivit art.276 Cod proc.civ., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Compensarea este totală, când cheltuielile rămân în sarcina fiecăreia din părțile care le-a suportat și este, parțială când una din părți are dreptul să recupereze unele sume din cheltuielile pe care le-a suportat.
Din actele atașate la dosarul cauzei, instanța a reținut ca dovedite cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în cuantum de 1447 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de timbru și a timbrelor judiciare și onorariul de avocat.
În consecință, având în vedere că acțiunea reclamantei a fot admisă în parte, instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată solicitate de părți și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate si în principal, admiterea acțiunii asa cum a fost formulata, iar în subsidiar, admiterea acțiunii in sensul obligării paratei la plata sumei de 4.299,62 lei, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata atat in fond cat si in recurs.
În motivare, se arată că instanta de fond a pus in aplicare concluziile raportului de expertiza fara a tine deloc seama de motivele acțiunii si de concluziile formulate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
Expertul nu poate sa stabileasca valoarea reala a reparației ci poate doar sa slabileasea daca a fost efectuata reparația, în sensul daca s-au respectat timpii de manopera, au fost înlocuite si reparate piesele si bineînțeles vopsite.
Analizand întreg materialul probator de la dosarul cauzei rezulta cu certitudine ca au fost respectate intru totul procesele verbale de constatare, fiind înlocuite si reparate piesele ca soluție tehnologica propusa de parata.
Expertul nu ia în calcul un element esențial dat la înlocuit, si anume usa, nepunand in calcul nici manopera pentru vopsitorie. Cenzureaza de asemenea si valoarea pieselor, raportandu-se la sistemul audatex. Aceste valori date de audatex pe care expertul le ia la aceasta data nu mai pot fi aceleași cu cele de la data reparației. În ceea ce privește piesa înlocuita s-a făcut dovada achiziției acesteia la care bineînțeles s-a practicat un adaos fara de care este imposibil a se desfășură o activitate economica. Singura chestiune care comporta discuții este ora de manopera. Reclamanta a practicat ora de manopera de 160 lei fara TVA, deoarece aceea era ora de manopera practicata de toate service-urile la momentul respectiv. In cazul în care se va cenzura ora de manopera solicită admiterea subsidiarului din recurs, pentru suma de 4.299.62 lei.
Este de reținut faptul ca parata a achitat suma de 1.150,15 lei. Totalul orelor de manopera cu 160 lei fara TVA reprezenta suma de 5.121,76 lei. Valoarea manoperei la prețul de 55 lei cu TVA era de 1 479.5 lei, rezultând o valoare manopera facturata in plus de 3.742,26 lei. Raportandu-ne la totalul costului reparației de 9.092 lei rezulta o valoare de 5.449,77 lei. Facandu-se o plata de 1.150,15 lei ajungem la suma care ar mai trebui sa o plateasca pârâta si anume de 4.299,62 lei. De asemenea si penalitatile ar trebui calculate la aceasta suma.
Arată ca in mod greșit instanța a respins capătul de cerere cu privire la penalități, intrucat convenția de colaborare intre parti stabilește cadrul desfășurării raporturilor dintre parti, in speța fiind aplicabile dispozițiile art.37 din Ordinul 8/2008. Convenția dintre parti care reglementează doar modalitatea de reparație si de achitare a contravalorii reparației nu poate inlatura efectele Ordinului 8/2008 privind penalitățile.
Se mai arată că în mod greșit instanta a compensat cheltuielile de judecata, deoarece atata timp cat partea care a căzut in pretentii este parata, aceasta trebuia sa suporte cheltuielile de judecata. Art. 276 C. invocat de instanta nu-si gaseste aplicabilitatea in prezenta speța.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. L. D. a solicitat respingerea acesteia, având in vedere faptul ca raportat la capatul de cerere privind constatarea si nu realizarea, atâta timp cat paratul M. L. D. este beneficiarul reparației, el fiind cel care introduce autoturismul in service are calitate procesuala pasiva. Calitate procesuala pasiva nu avea in cazul in care capătul de cerere in ceea ce-l privește era o acțiune in realizare, deoarece raporturile juridice generate de legea asigurărilor guvernau aceasta excepție.
Pârâtul de ordin 2 a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu are nicio implicație în procesul de față, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
Pârâta de ordin 1 nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanta recurentă și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 din codul de procedură civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Astfel cum s-a retinut in cele ce preced, in motivarea recursului, reclamanta recurenta, s-a prevalat de faptul ca, raportul de expertiza judiciara intocmit in fata primei instante, nu poate fi luat in calcul, intrucat expertul nu poate sa stabileasca valoarea reala a reparației ci poate doar sa slabileasea daca a fost efectuata reparația, în sensul daca s-au respectat timpii de manopera, au fost înlocuite si reparate piesele si bineînțeles vopsite.
Reclamanta recurenta nu a formulat obiectiuni la concluziile raportului de expertiza judiciara auto, deși expertiza i-a fost comunicată și s-a acordat termen în acest sens (f.158 dosar fond primul ciclu procesual).
Astfel, critici împotriva raportului de expertiză au fost formulate de reclamantă doar prin concluziile scrise depuse in fata instantei de fond (în primul ciclu procesual) concluzii în cuprinsul cărora se susține că expertul putea doar sa slabileasea daca operațiunile care trebuiau efectuate pentru aducerea autoturismului la starea inițială au fost efectuate și dacă reclamanta era ținută prin convenția de colaborare de stabilirea unui preț al pieselor sau manoperei. De asemenea, a mai invocat că în mod greșit expertul, de la sine, stabilește costul materialelor de vopsitorie și numărul orelor de manoperă. Astfel, expertul a luat în calcul ca și ore de manoperă doar demontarea și montarea pieselor din procesele verbale de constatare, omițând că pentru această operațiune este necesară demontarea și montarea și a altor piese. A mai susținut că nu s-a luat în calcul costul pentru piese mici și costurile suplimentare reprezentând protecția anticorozivă.
Aceste sustineri, in opinia instantei de control judiciar, raman la nivelul unor simple afirmatii, in conditiile in care, pe de o parte, astfel cum s-a retinut mai sus, reclamanta nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, iar pe de alta parte, din concluziile expertizei, asumate de expertul judiciar, rezulta ca:
- valoarea estimativă a reparațiilor necesar a fi efectuate la autoturismul pârâtului de ordin 2, raportat la anexa la convenția de colaborare și la pagubele constatate și relevate de dosarul de daună, este în cuantum de 3779,31 lei;
- în devizul de reparatie întocmit de reclamantă (aflat la fila 19 dosar fond primul ciclu procesual) nu s-a respectat ora de manoperă stabilită la art.4 din convenția de colaborare, iar la capitolul piese (f.101), exceptând reperele – bandă protecție ușă față dreapta, ușă spate dreapta, bandă protecție ușa spate dreapta -, celelalte repere nu fac obiectul devizului (adică al folosirii lor la reparația autoturismului în cauză), deoarece n-au fost consemnate în procesul verbal de constatare, iar din planșele foto din dosar, expertul a constata același lucru.
Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar, retine ca, in esenta, criticile formulate in recurs, nu vizeaza atat considerentele sentintei primei instante, cat, repun in discutie, concluziile raportului de expertiza.
Or, concluziile raportului de expertiza, trebuiau puse in discutie in fata primei instante, iar in recurs trebuiau combatute in fapt si in drept, considerentele pentru care, in baza intregului probatoriu administrat, inclusiv expertiza, prima instanta a pronuntat solutia.
Remediul procesual pentru o eventuala lipsa de legalitate și profesionalism a raportului de expertiza, este formularea de obiectiuni, prin care sa se tinda fie la refacerea acestuia, fie la solicitarea unui raport de contraexpertiza, sau inlocuirea expertului initial desemnat, ori asistarea lui de catre un expert parte, in conditiile art. 201 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila si nicidecum invocarea acestor aspecte, cu titlu motive de recurs.
Aceasta intrucat, potrivit art. 305 din Codul de Procedura Civila, in recurs nu se pot aduce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor, ceea ce inseamna ca, orice neregularitati in legatura cu administrarea probei cu expertiza, trebuie invocate si remediate in fata primei instante.
In fine, . constant exprimata in Deciziile nr.888/R/2012, nr.228/R/2013 respectiv nr.970/R/2012, pronuntate in dosarele nr._, nr._ si nr._, cu privire la ora de manoperă, Tribunalul A. a retinut ca, in mod justificat, prima instanță a dat eficiență convențiilor de colaborare incheiate intre aceeasi recurenta - JO SE CO si asiguratori, singura care produce efecte între părți conform art. 969 Cciv.
Or, si in speta ce face obiectul recursului dedus judecatii, prin concluziile raportului de expertiza, expertul judiciar a precizat ca, normele de timp si manopera au fost avute in vedere conform conventiei de colaboare, asa incat, si din această perspectivă, recursul reclamantei este nefondat (f.148 dosar fond, primul ciclu procesual).
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanta de control judiciar retine, ca, raspunderea civila ce se doreste a fi antrenata in litigiul dedus judecatii primei instante, este una contractuala, pretentiile reclamantei recurente, fiind fundamentate pe Conventia de colaborare nr. 639/11.08.2004, astfel cum a fost ea modificata ulterior, ale carei clauze, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, nu cuprind obligatia de acordare si a penalitatilor de intarziere in caz de refuz sau neplata la termen a contravalorii despagubirilor de catre asigurator, iar contractele obligă potrivit art. 969 alin. 2 Cod. civ. doar la executarea obligațiilor expres prevăzute în conținutul lor. Retine in plus, instanta de control judiciar ca, Ordinul 8/2008, chiar daca in vigoare la data producerii evenimentului rutier, nu poate modifica retroactiv drepturile si obligatiile corelative a partilor, nascute in baza unui act juridic preexistent, in speta conventia de colaborare nr. 639/11.08.2004, in legatura cu a carei reinnoire, nu s-a facut dovada ca ar contine o modificare in sensul introducerii vreunei clauze, privind posibilitatea acordarii penalitatilor de intarziere.
De asemenea, in mod corect, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de ordin 2, reținându-se și în recurs că, raportat la dispozițiile legale incidente in materie de asigurare, în raporturile juridice născute din contractul de asigurare RCA, beneficiarul reparației nu are nici o calitate în proces, deoarece aceasta revine asiguratorului celui vinovat de producerea accidentului.
În acest sens sunt dispozițiile art. 42 din Legea 136/1995, în vigoare la data nașterii dreptului la despăgubire, în conformitate cu care drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea lor, asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare; în plus, potrivit art. 50 din același act normativ despăgubirea se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare (…).
In fine, raportat la solutia pronuntata si la prevederile art. 274 si art. 276 din Codul de Procedura Civila, in mod corect au fost compensate cheltuielile de judecata, de catre prima instanta.
Astfel nu poate fi ignorat că reclamanta a pretins de la pârâtă suma de 6.868,22 lei, precum și penalitățile aferente sumei pentru fiecare zi de întârziere de la data primei plăți, din care s-a apreciat întemeiată doar suma reprezentând contravaloarea reparațiilor în cuantum de 2629,16 lei.
Câtă vreme pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte, iar pârâta, pentru a dovedi netemeinicia acestora a efectuat cheltuieli cu expertiza auto administrată în cauză (1350 lei), probă de care instanța a ținut cont la stabilirea sumei pe care pârâta o datorează reclamantei, soluția firească este de compensare a acestor cheltuieli; o asemenea soluție se impune cu atât mai mult cu cât și în situația în care pârâta nu ar fi avansat cheltuieli în cauză, cheltuielile reclamantei (taxa de timbru și respectiv onorariul avocatului ales) puteau fi acordate doar proporțional cu pretențiile admise.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul formulat urmează a fi respins, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
Față de soluția pronunțată, văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare. Pe de altă parte, pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. JO SE CO SRL împotriva sentinței civile nr. 1090/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.10.2013.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | Judecător, S. I. |
Grefier, G. M. P. |
Red./Tehnored.P.M.
21.10.2013/2ex.
Jud.fond-l. H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 944/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
