Rezoluţiune contract. Decizia nr. 341/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 6842/176/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 341/R/2013
Ședința publică de la 28 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. P. – președintele secției
Judecător: C. C.
Judecător: D. C.
Grefier. M. P.
Pe rol se află recursul declarat de reclamanta recurentă . DINȚATE SRL împotriva sentinței civile nr. 4986/2012 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ., având ca obiect acțiune în constatare – reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în fața instanței avocat S. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Se constată că la dosar . DINȚATE SRL a înregistrat prin serviciul registratură al instanței la data de 27 martie 2013 un înscris la care atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei .
Mandatara reclamantei solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața aceleiași instanțe de fond, excepția netimbrării acțiunii invocate de instanță fiind una nefondată.
Susține că instanța de fond a pronunțat greșit sentința în sensul că a apreciat cererea reclamantei ca fiind nefondată.
Învederează că părțile au apelat la procedura medierii, încheind un acord de mediere înaintea primului termen de judecată, astfel că nu mai datora taxa judiciară de timbru.
Soluția instanței de fond este nelegală și pentru că reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței să ia act de acordul de mediere, cerere care este scutită de la plata taxei de timbru. Arată că se află în situația unei modificări a obiectului acțiunii.
De asemenea, un alt motiv de nelegalitate se regăsește în dispozitivul hotărârii care a pronunțat respingerea acțiunii și nu anularea acesteia.
Față de aceste considerente solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața aceleiași instanțe de fond, având în vedere excepția netimbrării acțiunii invocată de instanța de fond.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 4986/2012 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei Alba Iulia, s-a admis excepția netimbrării acțiunii invocată din oficiu și, în consecință s-a respins ca netimbrată acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta . DINȚATE SRL, în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19.10.2012, în dosar nr._, reclamanta . DINȚATE SRL a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu aceasta,
1. să constate rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare de utilaje încheiat între societatea reclamantă în calitate de cumpărătoare și societatea pârâtă,în calitate de vânzătoare, cu privire la următoarele bunuri: compresor Remmev 2000 l; motostivuitor cu furcă; strung cu scule; mașină de frezat; strung CNC;
2. să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în măsura opunerii la admiterea acțiunii.
În motivarea cererii se arată că în fapt, în vara și toamna anului 2010, între societatea reclamantă, în calitate de cumpărătoare și societatea pârâtă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat o convenție materializată prin emiterea mai multor facturi,în baza căreia societatea pârâtă i-a vândut reclamantei o . utilaje și chiar materie primă care îi era necesară în vederea realizării activității sale de producție.
Societatea pârâtă a emis facturile nr. 89/2.07.2011, 91/04.07.2011, 97/8.07.2011, 100/12.07.2011 și 103/12.07.2011, cu privire la bunurile identificate în petitul acțiunii și alte facturi pentru restul bunurilor ce i-au fost vândute reclamantei.
Deoarece societatea reclamantă era nou înființată și nu avea posibilitatea plății integrale a acestor bunuri, a convenit ca plata să se facă în tranșe, iar aceste plăți le-a făcut în principal direct față de creditorii indicați de societatea pârâtă.
La un moment dat, societatea reclamantă a fost notificată de AFP A. I. pentru plata unei datorii a pârâtei în favoarea acestei entități. Pentru acest motiv, reclamanta neavând datorii la buget și nedorind să figureze ca având calitatea de debitor pentru imaginea firmei în principal, a solicitat pârâtei rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu privire la bunurile pe care nu i le-a plătit.
Serviciul contabilitate a comunicat reclamantei că o stornare a facturilor emise de societatea pârâtă nu mai este posibilă, fiind închis exercițiul financiar în curs la data emiterii acestor facturi,aceasta fiind sfătuită să emită ea o factură pentru revânzarea bunurilor în favoarea societății pârâte,situație în care reclamanta a emis factura nr. 81/3.01.2012.
Bunurile au fost practic restituite societății pârâte la aceeași valoare la care au fost cumpărate,din punct de vedere juridic,această operațiune având caracterul unei rezoluțiuni parțiale a contractului inițial încheiat între părți.
Din punct de vedere contabil, operațiunile au fost evidențiate în contabilitate cu stornarea datoriei reclamantei față de societatea pârâtă,iar la societatea pârâtă s-a operat revenirea în patrimoniul său a acestor bunuri la valoarea la care ele au fost vândute inițial reclamantei, în evidențele acesteia din urmă bunurile nefiind plătite și neavând calculat amortisment pe perioada cât au fost deținute de reclamantă.
Reclamanta mai arată că,întrucât AFP Aba I. a solicitat împotriva sa validarea popririi cu care a fost notificată în toamna anului 2011,se justifică interesul său legitim în formularea prezentei acțiuni în constatare.
În drept au fost invocate art. 111 codul de procedură civilă și ale art. 1169, 1178 Codul civil.
În probațiune au fost anexate cererii înscrisuri reprezentând copii ale facturilor fiscale menționate în petit (f. 7-12).
Pârâta, fiind legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
La termenul de judecată din 27.11.2012 se constată că reclamanta a fost legal citată cu mențiunea să depună taxa de timbru în cuantum de 4.938 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
I. În ce privește excepția de necompetență materială invocată în ședința de judecată de către mandatara reclamantei. Se constată că excepția de necompetență materială a fost invocată cu motivarea că privește o acțiune între profesioniști, iar obiectul pretențiilor depășește suma de 100.000 lei. Văzând primul capăt de cerere, precum și facturile de la filele 7-12 se constată că raporturile juridice dintre părți au ca suport un contract încheiat în formă simplificată, valoarea totală a utilajelor vândute fiind de 332.701,68 lei.
Excepția urmează să fie respinsă deoarece art.2 pct.1 lit.a din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, a fost abrogat prin art.219 din Legea nr.71/2011, iar în conformitate cu art.2 pct.1 lit.b din Codul de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele si cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
II. În ce privește excepția netimbrării acțiunii pe care instanța a invocat-o din oficiu.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă instanța a soluționat cu prioritate excepția netimbrării acțiunii pe care a invocat-o din oficiu.
Pentru soluționarea excepției se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin 1 și 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Aceleași prevederi legale se regăsesc și în cuprinsul art. 35 alin.1 și 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 conform cărora: Taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat; respectiv: Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere aceste dispoziții legale instanța nu poate păși la judecarea cauzei și nu poate îndeplini nici un act de procedură în condițiile în care actul de sesizare nu este însoțit de plata taxei judiciare de timbru.
În cauza dedusă judecății se constată că deși reclamanta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 27.11.2012 cu mențiunea să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 4.938 lei (fila 17) nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Susținerile mandatarei reclamantei în sensul că nu se mai impune plata taxei judiciare de timbru deoarece între timp a intervenit medierea nu pot să fie primite.
Se ajunge la o astfel de concluzie cu toate că la filele 14 și 15 se află acordul de mediere și procesul verbal de închidere a medierii, pentru motivul că văzând Secțiunea a 5-a din Legea nr.192/2006 privind medierea, art. 61 și urm., precum și Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se constată că legiuitorul nu prevede pentru astfel de situații vreo scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, mai mult art. 63 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 dispune: Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale.
Prin urmare, în legislație nu există vreo dispoziție legală care să prevadă scutirea reclamanților de la plata taxei judiciare de timbru dacă în timpul unui proces au înțeles să stingă litigiul prin procedura medierii.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997, instanța a admis excepția și a anulat acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs . DINȚATE SRL, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare în fața instanței de fond, excepția netimbrării acțiunii invocată de instanță fiind una nefondată.
În motivarea recursului, arată că:
Interpretând stricto sensu dispoziția legala din Legea 192/2006, art. 63 alin. 1, 2, instanța de fond a apreciat că cererea potrivit căreia, din moment ce părțile, apelând la procedura medierii, au încheiat acord de mediere anterior primului termen de judecata nu mai datorează taxa de timbru, nu este una fondată.
Dar, scopul prevederii legale cuprinse în legea medierii, invocată mai sus, este acela de a se ajunge la o degrevare a rolului instanțelor de judecată, prin urmarea procedurii medierii. Pentru realizarea acestui scop, părțile sunt impulsionate prin prevederea potrivit căreia, taxa de timbru plătită se restituie. În situația în care taxa nu a fost achitată, dar s-a ajuns la încheierea acordului de mediere, ea nu mai poate fi pretinsă a se plăti doar pentru a se putea dispune restituirea acesteia.
Arată că un al doilea argument pentru care soluția instanței este una nelegală, este acela că la primul termen de judecata, în condițiile prevăzute de art. 132 Codul de procedură civilă, a depus o precizare de acțiune, prin care a solicitat ca instanța să ia act de acordul de mediere, cerere care este scutită de plata taxei de timbru, cu unele excepții care nu se regăsesc în speță. În realitate, ne aflăm în prezenta unei modificări de acțiune, formulată în termenul legal prevăzut de textul procedural invocat anterior, situație în care instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri ce nu trebuia a fi timbrată.
În fine, că un al treilea motiv de nelegalitate se regăsește în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de fond, care pronunța respingerea acțiunii și nu anularea acesteia. Dacă taxa de timbru ar fi fost datorată și nu ar fi îndeplinit această obligație, soluția legală era cea a anulării acțiunii și nu a respingerii ei.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Deliberând asupra recursului de față, prin prisma motivelor invocate de reclamată, tribunalul reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a admis judecătoria excepția netimbrării acțiunii, pe care a invocat-o din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin 1 și 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Aceleași prevederi legale se regăsesc și în cuprinsul art. 35 alin.1 și 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 conform cărora: Taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat; respectiv: Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Deși reclamanta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 27.11.2012 cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 4.938 lei (fila 17), nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Susținerile reclamantei recurente în sensul că nu se mai impune plata taxei judiciare de timbru deoarece între timp a intervenit medierea nu pot să fie primite.
La filele 14 și 15 dosar fond s-a depus acordul de mediere și procesul verbal de închidere a medierii.
Potrivit cu Secțiunea a 5-a din Legea nr.192/2006 privind medierea, art. 61 și urm., precum și Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, legiuitorul nu prevede pentru astfel de situații vreo scutire de la plata taxelor judiciare de timbru.
Mai mult art. 63 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 dispune: Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale.
Așadar, nu există vreo dispoziție legală care să prevadă scutirea reclamanților de la plata taxei judiciare de timbru dacă în timpul unui proces au înțeles să stingă litigiul prin procedura medierii.
Așadar, corect a admis judecătoria, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997, excepția netimbrării și a anulat (din eroare în dispozitivul sentinței s-a dispus respingerea ca netimbrată a acțiunii) acțiunea ca netimbrată.
Având în vedere acestea, în baza art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta recurentă . DINȚATE SRL împotriva sentinței civile nr. 4986/2012 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă . DINȚATE SRL împotriva sentinței civile nr. 4986/2012 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.03.2013.
Președinte, A. C. P. președintele secției | Judecător, C. C. | Judecător, D. C. |
Grefier, M. P. |
Redactat/Tehnoredactat DC/9.04.2013/2 exemplare
Judecător fond: F. S. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul ALBA | Reziliere contract. Decizia nr. 342/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
